Valea Rea și Râpa Roșie Oltenească

La câțiva zeci de km sud-vest de orașul Craiova, pe Calea Dunării, înspre orașul Segarcea, peisajul nu mai e atât de monoton cum s-ar crede.

În geologia locului, apar formațiunile villafranciene și gunziene suspendate deasupra luncilor afluenților râului Desnățui, care se varsă la rândul său direct în Dunăre. Peste aceste depozite se află o serie de argile nisipoase roșii, de tip loessoid (Figura 1), cu intercalații de argile mai gălbui, atribuite Pleistocenului mediu (Riss) și superior. Loessurile și depozitele loessoide încheie depozitele cuaternare pe interfluvii, terase, mari conuri de dejecție, cu excepția zonelor inundabile, unde geologia este mai recentă. Întinderile ”fără sfârșit” ale luncii Jiului sunt înlocuite cu alternanțe de altitudini prin intermediul interfluviilor piemontane cu altitudini sub 200 m, iar peste acest prag, suprafețele mai înguste apar ca niște ziduri vechi, măcinate de timp.

Relieful din zona Segarcea – Radovan este individualizat prin interfluvii largi, tabulare și văi înguste și adâncite în aluviuni și pietrișuri, care conferă un caracter sălbatic versanților. Pârâurile intermitente și semipermanente curg consecvent cu structura geologică până aproape de localitatea Fântânele, unde încep să cotească spre sud, pentru a se îndrepta spre Dunăre. În acest cadru geomorfologic s-a format și Râpa Roșie, un labirint de văi torențiale fosile și ogașe, incizate în argilele roșii ale piemontului Bălăciței. Dar contrastul cel mai mare îl întâlnim la câțiva km est de situl cu pricina, într-o zonă de lacuri și pădure, unde până nu demult funcționau un pitoresc complex turistic și o crescătorie de struți, iar turiștii se puteau bucura de o plimbare pe șaua unui cal sau la bordul unei hidrobiciclete (Figurile 2 și 3).

Comuna Radovan este centrul popular al acestei zone, iar în ciuda faptului că nici măcar indicatoarele complexului geomorfologic și lacustru nu au mai rămas în picioare, darămite complexul în sine, craiovenii și nu numai își mai aduc aminte de aceste locuri și le mai vizitează din când în când în zilele de week-end, cu ocazia unui grătar sau unei plimbări off-road cu mașina (nu există drumuri județene care să ducă la rezervație). Localitatea este înconjurată de o frumoasă, dar peticită pădure (Figura 4), care în trecut era legată printr-un coridor ce urmărea lunca Desnățuiului cu nordul județului Dolj. Eforturile de conservare a ei înainte de Revoluție erau cu mult mai mari decât cele din zilele noastre, localnicii povestind că au fost acolo colonizați și fazani și iepuri, iar pădurarii își făceau cu diligențele cuvenite datoria de a conserva speciile de arbori.

Prin pădure, actualmente destul de îngustată, trecea Desnățuiul, care acum are la sud de Lacul Fântânele un debit controlat. Lângă Radovan, se găsește o vale interesantă, mai mult o înrămurare de ravene ce se varsă în perioadele cu precipitații abundente în Desnățui. Datorită proceselor hidro-morfologice care au loc aici, valea a căpătat numele de ”Valea Rea”, însă includerea ei pe lista rezervațiilor din România nu a venit din această direcție, ci datorită rarității plantelor găzduite de solul frământat de procese de degradare de aici. Zona este caracterizată mai ales printr-o vegetație spontană de stepă, în general uscată (Figura 5). Pajiștile sunt formate din specii de graminee tipice stepei (în condițiile unor precipitații medii anuale sub 500 mm), cum ar fi Festuca spp, Chrysopogon gryllus, Stipa spp., Cynodon dactylon. Aproape de talvegul văilor torențiale cresc plante mai pretențioase la umiditate, cum ar fi Alopecurus pratensis, Poa spp., Festuca pratensis.

Numeroase plante ierboase de origine submediteraneană, rare în vegetația Olteniei, brodează covorul floristic al văii, printre care: Ziziphora capilata, șopârlița (Veronica rostrata), vinețica (Centaurea orientalis), lucerna de stepă (Medicago hispida). Structura covorului ierbos demonstrează că în aceste locuri au fost odinioară păduri, astfel: vioreaua (Scilla bifolia), violetele (Viola spp.), poroinicul (Orchis purpurea), păiușii (Festuca spp). Speciile lemnoase (Fgura 6) rămase din vechile păduri sunt cerul (Quercus cerris), gârnița (Q. frainetto), păducelul (Crataegus monogyna).

Valoarea științifică a rezervației naturale Valea Rea-Radovan este asigurată de raritățile floristice, dintre care amintesc saschiu (Vinca herbacea), barba caprei (Tragopogon floccosus), mirodenia (Hesperis tristis), garofițele (Dianthus leptopetalus) sau cimbrișorul (Ziziphora capitata).

Sperăm ca și complexul turistic și științific de la Râpa Roșie să își recapete vigoarea și că, în scurt timp, se va găsi un investitor care să reabiliteze infrastructura de cazare și posibilităție de agrement din zonă.

Surse:

1.   Popescu, M. et al., 1995, Monumente și rezervații ale naturii, obiective istorice și turistice din Oltenia, Editura Didactică și Pedagogică, București

2.      http://www.primariaradovan.ro/index.php