Bizarerii geologice: Trovanții, monumentele naturii de la Costești, Județul Vâlcea

Muzeul Trovanților de la Costești, cu poate cele mai spectaculoase exponate ale naturii, uriașele roci plumburii ce par ființe încremenite, vine să întâmpine privirile curioase ale trecătorilor cu formațiuni geologice inedite, parcă desprinse din povești. Situat pe drumul județean dintre Costești și Rm. Vâlcea, așa-numitul ”muzeu” apare trântit într-o râpă neprimitoare de la marginea dreaptă a drumului, parcă intenționat, pentru a se ascunde de ochii sceptici și neîncrezători ai celor ce din greșeală ar nimeri în paradisul lor.

Dincolo de explicațiile geologice, pe care le vom detalia mai jos, cu privire la geneza lor, ce este într-o continuă perfecționare, trovanții pot fi ușor remarcați ca adevărate dovezi ale faptului că Pământul este un organism viu, ce niciodată nu încetează să evolueze și să se metamorfozeze. Cu toate acestea, dacă am da credit unei logici supranaturale, trovanții ni se înfățișează mai degrabă ca și foste și banale grupuri de roci, într-o evidentă discontinuitate cu relieful predominant și previzibil pentru această regiune și etaj climatic, care primesc energie de undeva din transcendent pentru a trece într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat în suflete dendrologice și faunistice.

Oricât de perfectă poate fi natura considerată, ni se pare lipsită de credibilitate vechea teorie geologică asupra trovanților, până într-un punct explicabilă, dar bineînțeles de neaplicat în cazul unor forme ce par zămislite din sufletul unui Creator mult mai organizat decât însăși Natura. Dovezile în susținerea ipotezei geologico-supranaturale sunt însele formele rezultate ca urmare a succesiunii unor procese extraordinare, ce depășesc cu mult capacitatea noastră de înțelegere. Pietrele ovale secționate, în al căror miez se pot vedea inele de creștere asemenea celor ale arborilor, indică faptul că procesul de formare a acestei specii de trovanți nu poate fi asociat cu nicio tendință de structurare și texturare geologică descoperită până acum. Aceste inele de creștere pot fi puse, însă, pe seama evoluției rocilor de la mineral la vegetal, în mii sau milioane de ani. Exemplele în acest sens nu se opresc aici.

Chiar înspre liziera pădurii, ultimul trovant situat în colțul sud-vestic al rezervației geologice ne aduce aminte prin forma sa de un ou de Paște așezat pe un soclu de plastic. De această dată, cele două componente fac corp comun pentru a da naștere unei uimitoare pietre de aprx. 4 m înălțime, de formă perfect ovoidală, scrutând orizontul prin ramurile copacilor aplecați asupra sa, ca într-o sfântă oblăduire, de la contactul indestructibil cu discul gros de aprx. 60 cm ce formează suportul său.

Seria ”ouălor dogmatice” nu se oprește aici, întrucât pe aceeași linie mai spre est, chiar lângă panoul informativ al muzeului, se află un alt trovant, mult mai masiv, tot de forma unui ou, mai puțin șlefuit, dar și acesta perfectibil. În mijlocul rezervației, stau rezemați unul de altul câțiva trovanți ale căror forme ne trimit cu gândul la o colonie de foci din mările înghețate și, ca și cum ne-ar simți prezența, emit mereu căldură la atingerea lor de către oameni. Aproape de șosea, două pietre dispuse vertical precum demne coloane regești domină împrejurimile.

Doar analizându-le dispunerea perpendiculară pe suprafață, făcând parcă trecerea de la pământ la cer, coloanele pot fi ipostaziate ca niște degete minerale ale mâinii divine…Asupra lor, mai ales, este greu de crezut că se pot aplica teoriile geologice generale ale trovanților, întrucât rezervația nu se află într-un etaj sau zonă climatică ce permite eolizația diferențială și nici măcar materialul din care sunt acestea constituite nu coincide cu acela de pe versantul secționat de pe latura estică, ce ar fi fost pesemne erodat, transportat și depus pe aceste formațiuni. Atmosfera acestei scenete mute a mineralului este una de basm, într-o totală contradicție cu ceea ce ar putea fi creat doar de procese geologice întâlnite la tot pasul…Ceva mult mai grav, mai profund se așterne asupra acestor creaturi floristice sau faunistice increate, dar care își așteaptă atingerea magică a baghetei inexorabilului…

Nu vrem nicidecum să vă lăsăm impresia unor oameni de știință falși care dau crezare unor teorii supranaturale, dar vă puteți acorda ocazia de a scrie voi înșivă propria poveste despre acești trovanți. Deși foarte puțin promovat, Muzeul Trovanților de la Costești este anunțat doar de o barieră căzută de la marginea drumului și de o aparentă carieră de nisip ce străjuiește grădina de pietre ca un zid spre necunoscut…nimic deosebit la prima vedere, dar odată ce cobori, ești cuprins imediat de fascinația unei lumi aparte, la granița dintre real și imaginar…Trovanții.

Despre autor
Studentă în anul II Master, specializarea Climatologie și Resurse de Apă, Facultatea de Geografie, Universitatea din București
2 comentarii la acest articolScrie-l pe al tau!
  1. Foarte interesanti trovantii. Despre alte locuri cu trovanti, de la noi din tara, puteti citi aici http://romania-natura.ro/node/903

  2. Pacat,pacat! Am vizitat “MUZEUL TROVANTILOR” in ziua de 27 07 2014 si am constatat urmatoarele: asemenea minuni neexploatate din punct de vedere turisitc, lasat la voia intamplarii, nu poti intalnii decat in Romania. In alta tara, ar putea devenii un punct turisitic important, o afacere profitabila si cunoscuta de multi alti turisti!

Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2021 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress