Cinque Terre. Am început să scriu fără a-mi da seama că încă nu am la îndemână cuvintele potrivite pentru a descrie ceea ce se poate doar simți când pornești într-o astfel de călătorie în timp. Să fie admirație față de fidelitatea pe care pastelurile o păstrează clădirilor, uimire pentru îndârjirea oamenilor de a construi asemenea pământuri care să reziste timpului, emoție sau urma pașilor mei care au lăsat promisiunea că mă voi întoarce să le privesc.
Cinque Terre sau cele Cinci Pământuri sunt așezate în regiunea Ligurică, reprezentând o porțiune din coasta stâncoasă a Rivierei Italiene. Elementul de unicitate al teritoriului este dat de faptul că mediul natural a fost puternic modificat de om. Intervenția umană a dus la crearea unei adevărate arhitecturi cu terase pe un teritoriu dezvoltat în înălțime, creând un peisaj atipic și puternic antropizat. Astfel, atât zona coastei, cele cinci orașe, cât și dealurile care le înconjoară protector, fac parte din situl protejat mondial denumit Parcul Național Cinque Terre.
Parcul, numit și Parco dell’Uomo (Parcul Omului), se desfășoară pe o suprafață de 4226 hectare, fiind cel mai mic parc din țară și în același timp înregistrând cea mai mare densitate, cei 5000 de locuitori populând 5 orașe: Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza și Monterosso al Mare.
Sistemul de terasament a fost construit acum mii de ani, numai din piatră și nisip. Puținul pământ disponibil a fost cernut cu grijă și mai apoi presărat pe terase peste un strat de vegetație subterană pentru face solul mai bogat și mai fertil. Un astfel de sistem de nivelare a solului, denumite în dialectul local ciàn, a permis de-a lungul anilor regularizarea fluxurilor hidrologice și a cursului natural al apelor meteorice. Suprafața terasată în cursul secolelor a atins valoarea maximă de 2000 hectare și cuprinde o fâșie costieră cu o înălțime de până la 450-500 m peste nivelul mării, pornind adesea de la câțiva metri de la țărm. Locuitorii au fost supuși unor condiții grele de muncă din cauza imposibilității mecanizării lucrărilor agricole. Măslinii, citricele și vița de vie sunt principalele culturi făcute cu ajutorul cunoștințelor străvechi, producția agricolă reprezentând nu numai o caracteristică a peisajului, ci și a structurii economice, sociale, culturale, a populației din această zonă.
Orașele se întrec în a-și etala parfumul timpurilor de odinioară, însă Vernazza pare a fi de departe cel mai cochet și atrăgător. Plimbările la pas pe străduțele înguste îți dezvăluie fiecare colțișor ascuns al orașului, accesul mașinilor fiind blocat de bariera care se află la intrarea în oraș, ce se ridică în fiecare zi de marți numai pentru a permite intrarea distribuitorilor de marfă micilor întreprinzători. Locuitorii au renunțat cu ușurință și bucurie la mașini în favoarea bărcilor, iar în fața restaurantelor se întind adevărate ‘parcări’ pe apă. Și cum să nu savurezi fiecare pas pe străduțele încărcate de flori, luminate sublim de intimitatea fiecărei familii, care te prind în vraja lor imediat ce se deschid înaintea ta?
Am petrecut o zi întreagă călătorind fericită între cele cinci orășele, bineînțeles cu trenul, aceasta fiind singura cale de legătură. A fost o zi ploioasă și friguroasă, însă asta nu m-a dezamăgit. Fercirea care se ivea pe chipul oamenilor, mândri de faptul că aparțin locurilor, că am trecut pragul tradițiilor și istoriei lor, bucuria cu care ne-au invitat să gustăm din specialitatea locurilor (refuzând să primească orice bănuț) m-au făcut să înțeleg sensul simplității, să îmi doresc să revin cu același entuziasm și să spun mai departe o poveste cu final fericit și cu o nouă credință: există locuri îndrăgostite încă de oamenii care le-au dat viață și oameni cu adevărat fericiți în locuri unde tumultul este numai acela al valurilor la ceas de seară, locuri care dau o altă dimensiune cuvântului ‘civilizație’.
Sursă text : http://www.cinqueterre.it/info.php?cat=48060f8f65b98
http://www.parconazionale5terre.it/
Sursă foto : Arhivă personală
