E ţara morilor de vânt, ţara unde parcă îţi vine constant să cânţi: „Lalele, lalele, frumoasele mele lalele…”, sau locul unde libertatea de exprimare a personalităţii, dezinvoltura spiritului uman sunt la ele acasă.
Dacă ar fi să nominalizez acum un popor demn de tot respectul cuvenit pentru eforturile depuse de menţinere a ţării sale pe „linia de plutire”, din toate punctele de vedere, acela ar fi poporul olandez, şi nu pentru că (nivelul meu de subiectivism cunoaşte acum un excedent notabil) în dreptul cuvântului „bicicletă”, în dicţionar, scrie „Amsterdam”, pe străzile lui întâlnind tot atâtea biciclete câţi oameni sunt, ci pentru că este un exemplu limpede de determinare, mobilizare şi dezvoltare umană pe fondul provocărilor la care acest popor a fost şi este supus constant.
Olanda este ţara unde Mohamed nu este nevoit să cheme apa la el…vine singură, şi vine atât de multă şi atât de des, încât până şi el ar da bir cu fugiţii…nu însă şi olandezii. Oamenii ăştia îşi scot zilnic țara de sub ape… ei, practic, se lupta constant cu marea pentru pământul uscat pe care păşesc, iar dacă îţi imaginezi că este uşor… să asanezi o bucată de pământ şi gata, ulterior să o poţi folosi… mai gândește- te.
Cultura ţării, percepţiile olandezilor despre lumea din jur au fost modelate după această confruntare continuă cu apa; au transformat practic o ameninţare majoră la adresa nivelului acestora de a trăi, într-un avantaj, într-o serie de oportunităţi, căutând constant noi soluţii, produse şi tehnologii inovatoare care să le facă posibilă existenţa. Nu degeaba se spune despre ei: „Dumnezeu a creat lumea, dar olandezii au creat Olanda” ( ”God created the earth, but Dutch made Holland”)
Sursa foto
Astfel, fie că vorbim de un beneficiu economic, prin comerţ şi pescuit, sau din contră, de hazarde şi pierderi, prin nenumăratele inundaţii, apa va juca întotdeauna un rol primordial în istoria Olandei. Ieşirea la mare, în deltă, printr-o secţiune triunghiulară de teren la gura de vărsare a patru râuri importante (Rhine/Meuse/Scheldt/Eems), au făcut imperios necesare o serie de acţiuni de recuperare a unei părţi substanţiale de teren de sub ape. Dacă nu ar exista măsurile de protecţie, 66% din ţară, incluzând oraşe ca Amsterdam, Haga sau Rotterdam ar fi inundate în mod constant, inundaţie care ar duce în ultima instanță la un declin economic major (70% din întregul venit al ţării) prin distrugerea unor zone importante din acest punct de vedere.
Cum s-au protejat astfel de furia apelor?
Recuperarea pământului de sub apă prin refugii, diguri şi poldere
Mark Twain când a afirmat, „Cumpărați pământ, pentru că nu se mai fabrică” (”Buy land, they re not making anymore of it”), cel mai probabil nu a făcut cunoștiință cu olandezii, pentru că ei şi-l „fabrică” constant.
Olandezii şi strămoşii acestora, poarta de mai mult de 2000 de ani, bătălia cu apele Mării Nordului. Frizienii, popor de origine germanică, stabiliți pentru prima dată pe teritoriul Ţărilor de Jos, pentru a se apăra de furia inundaţiilor, şi pentru a evita pierderile de vieţi omeneşte, au început să construiască primele diguri de protecţie, asa- numitele „terpen”, ce nu erau altceva decât produse vegetale, provenite în principal de la conifere, care, dezvoltate suficient, puteau asigura protecţie împotriva apei. În 1287, aceste movile au cedat însă în faţa puterii apelor, țara fiind inundată, ducând la naşterea unui nou golf, Zuiderzee, peste fostele terenuri agricole. Următoarele secole au însemnat pentru olandezi o muncă continuă şi asiduă de recuperare a terenurilor, construind diguri şi creând poldere (termen ce descrie orice suprafaţă de teren recuperată de sub apă). Nu erau suficiente însă, astfel că au fost introduse mori de vânt, pentru a extrage excesul de apă din terenuri. În secolele XVIII şi respectiv XIX, au fost folosite mult mai multe astfel de mori de vânt pentru a pompa apă din asa- numitele „boezem”, canalele de colectare locale şi a le deversa în apele externe, Olanda mărindu-se astfel, uşor, uşor.
Dezastrul iminent din 1953
O combinaţie flux- reflux de primăvară şi o furtună nord- vestică de pe Marea Nordului a condus, în noaptea de 1 februarie 1953, la un dezastru natural pentru Olanda, dar şi pentru Regatul Unit şi Belgia, soldându- se cu pierderea a 2.167 de vieţi omeneşti, dintre care 1.835 numai din Olanda. Digurile deja existente, mult prea slăbite, afectate de pagubele cauzate în urma celei de-a doua conflagraţii mondiale, şi lipsite astfel de lucrări de întreţinere, nu au mai reuşit să facă faţă nivelului ridicat al apei, cedând sub puterea devastatoare a apei. E greu de imaginat reacţia oamenilor surprinşi cu casele prăbuşite, sub vâltoarea apelor violente. Cea de-a doua inundaţie, din după-amiaza aceleiaşi zile, a fost cea care a terminat ceea ce prima nu a reuşit…distrugerea aproape în totalitate a construcţiilor (3.000 de case şi 300 de ferme), 40. 000 case şi 3.000 ferme deteriorate, pierderi de vieţi omeneşti, numeroase pagube materiale (200.000 de vite s-au înecat şi 200.000 de hectare de pământ au fost inundate), numeroşi kilometri de diguri (91 km în Zuid- Holland, 10 km în Nood – Brabant, 38 km în Zeeland), care au suferit pagube deosebit de grave, cu găuri de până la 3,5 km în diametru, 72.000 de oameni evacuați.
Trei zile mai târziu, ministrul Drees a declarat că recuperarea digurilor va fi cea mai mare prioritate. 20 zile mai târziu, a fost iniţiată Comisia Delta, condusă de directorul general al Departamentului de Cai navigabile şi Lucrări Publice, cu scopul précis de a păstra în vedere protecţia împotriva potenţialelor inundaţii şi furtuni următoare.
Între timp, angajaţi şi voluntari munceau de zor la reabilitarea digurilor.
Suprafaţa a fost declarată ulterior, oficial uscată la sfârşitul anului 1953.
Despre Comisia Delta, urmările construcțiilor acesteia, problemele de mediu cu care Olanda se confruntă momentan, dar şi alte aspecte mai plăcute şi frumos mirositoare… într-un episod viitor.
Pentru o galerie superbă de imagini surprinse în Olanda, accesați linkul ăsta.
Surse info:
http://www.ecomare.nl/en/ecomare-encyclopedie/
http://geography.about.com/od/specificplacesofinterest/a/dykes.htm
http://www.deltawerken.com/English/10.html?setlanguage=en
http://www.euwareness.nl/results/Ned-cs-kaft.pdf
Surse foto:
http://designlike.com/2011/12/05/100-most-famous-landmarks-around-the-world/
http://www.deltawerken.com/English/10.html?setlanguage=en
Articol realizat de Elena Neacşu.
Ioan
07/10/2015
Interesant și frumos scris.