Microhidrocentralele din România – Energie eco sau dezastru ecologic?

Producerea de “energie verde”, adică energie obținută din resurse regenerabile, a devenit o prioritate și pentru România. Conform Directivei Uniunii Europene, statul român trebuie să-și asigure peste 20% din energia electrică necesară, utilizând surse regenerabile de energie, până în 2020. Prin urmare legislația permite, finanțarea este din belșug, iar potențialul energetic al patriei nu e nici pe departe în totalitate valorificat. Lucrul acesta poate suna îmbucurător, însă realitatea este cu totul alta…

Sura foto Lucrări ilegale de amenajare în albia minoră a râului (Făgăraș)

În ultimii 3 ani, tot mai mulți investitori au început să “implanteze” microhidrocentrale oriunde este posibil…fizic. Proiectul privind dezvoltarea acestui tip de energie are în vedere peste 3000 de râuri din țară, cu aproximativ 4000 de proiecte propuse. Conform Gărzii de Mediu, la ora actuală se află în derulare peste 40 de proiecte de microhidrocentrale, alte 488 aștepând autorizare. Hidroelectrica deține aproximativ 50 de microhidrocentrale funcționale și are în plan construirea altor câteva zeci. Problema cea mai mare, însă, nu este numărul lor. În fond este un mod ecologic de a obține energie electrică, metodă adoptată de un stat model în domeniul ecologiei: Norvegia. Ceea ce ridică probleme serioase este amplasarea unora dintre aceste microhidrocentrale, precum și modul lor de execuție. Dar înainte de a ataca problema, trebuie să înțelegem ce presupune o microhidrocentrală.

Sura foto-info: www.alea.ro www.ubi-therm.ro

În România există un potențial ridicat pentru obținerea de energie hidroelectrică, aproximativ 36.000 GWh/an. Deși este necesară dezvoltarea a cât mai multe microhidrocentrale, lipsa unei legislații care să reglementeze condițiile de construcție, a permis unor dezvoltatori de astfel de proiecte să comită o serie de infracțiuni grave, aflându-se totodată sub protecția unor avize și rapoarte de mediu bine puse la punct și corect fundamentate.

În luna decembrie 2011 am ajuns la una dintre microhidrocentralele aflate în construcție pe Valea Capra, M. Făgăraș. Am fost uimit de modul de execuție al lucrărilor, de lipsa de grijă pentru mediu. În aceeași perioadă a avut loc o explozie de știri și articole, chiar manifestări ale ONG-urilor pentru sistarea lucrărilor din zona Munților Făgăraș. Cazul prezenta construcția a 10 microhidrocentrale în regim privat pe râurile Capra, Buda și Otic, afluenți ai Argeșului. Problema consta în modul în care erau dirijate lucrările de captare a râului și de plasare a conductei, fără a respecta normele de mediu în vigoare și modificând parametrii precizați în proiect. Conform avizului de mediu obținut pentru lucrări, este interzisă degradarea albiei și a malurilor, precum și modificarea sau reducerea secțiunii de scurgere a apei. Canalul de scurgere al apei captate trebuie să se afle la 0,5 metri deasupra cotei de inundabilitate. De asemenea, este menționată interdicția de a realiza lucrări în perioada de migrare și reproducere a peștilor și în perioada de prohibiție la păstrăv, lostriță sau lipan. Nu erau respectate nici normele privind poluarea mediului, care specifică faptul că trebuie evitată depunerea pe sol a materialelor de construcție, fiind necesară impermeabilizarea cu folie de polietilenă. Au fost reperate scurgeri de ulei de la utilaje și deversări în râu. Zona este încadrată în SCI (Sit de Importanță Comunitară), fiind parte din Rețeaua Natura 2000 (rețea europeană de zone naturale protejate, care cuprinde un eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar – sursa).

Sursa foto: Bogdan Olariu     Lucrări de amenajare a microhidrocentralei de pe Valea Capra (Făgăraș, decembrie 2011)

Zona Munților Făgăraș este recunoscută pentru biodiversitatea și valoare peisagistică de patrimoniu. Modificările aduse asupra vegetației prin defrișări abuzive, reducerea biodiversității prin segmentarea habitatelor și modificarea albiei râurilor (modificări de pantă, devierea și chiar obturarea cursului de apă, încărcarea apei cu sedimente și implicit reducerea cantității de oxigen) duc la grave modificări ale mediului natural, impactul fiind devastator. Odata distrus, mediul natural poate fi reabilitat ecologic, dar niciodată readus la forma sa inițială. Prin urmare, se poate spune că orice transformare este ireversibilă și cu urmări, de multe ori neștiute, asupra ecosistemului. Fauna are poate cel mai mult de suferit. Vibrațiile și poluarea fonică îndepărtează animalele, iar în ceea ce privește fauna piscicolă, aceasta, date fiind condițiile, devine aproape inexistentă. Este cunoscut faptul că în zonă era specific aspretele (Romanichthys valsanicola), specie endemică, astăzi, conform multor specialiști, considerat dispărut din cauza dezvoltării lacului de acumulare Vidraru împreună cu rețeaua de drenaj. Acum este pus în pericol și păstrăvul (Salmo trutta), fiind aproape imposibil să migreze peste barajele nou create.

Sura foto   Lucrări neregulamentare de amenajare a microhidrocentralelor (Făgăraș)

Însă cazul Făgăraș nu este singular. Din păcate, situații asemănătoare au fost semnalate și în județul Suceava, pe râul Neagra, dar și în județul Caraș Severin, în Munții Țarcu, unde construcția de microhidrocentrale barează calea de migrație a peștilor.

Există însă și speranță. Un caz aparte este în județul Brașov, pe râul Sebeș, unde construcția conductei de preluare a apei din amonte de microhidrocentrală se face paralel cu albia râului, la metri distanță. Chiar dacă sunt costuri mai ridicate, iar conducta ocolește mai mult, inclusiv prin munte, proiectul este într-adevăr unul ecologic, fiind respectate normele aflate în vigoare.

O să vă întrebați care este miza acestor investiții? Este oare rentabilă o astfel de afacere? Răspunsul este uluitor: milioane de euro pot fi obținuți ușor într-o perioadă relativ scurtă de timp. Prețul la care proiectul devine rentabil este de 20-36 euro/MWh obținut la vânzarea energiei electrice. Însă avantajul enorm al proiectelor de tip microhidrocentrale este dat de proiectele SRE, prin care sunt acordate două certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat în rețeaua de energie electrică din centralele hidroelectrice cu o putere instalată de până la 1 MW/unitate. Astfel, prețul crește de la 27 până la 55 euro/CV conform legii 220 din 2008, amortizarea investiției făcându-se ușor în primii 3-4 ani, ca mai apoi să fie câștiguri de milioane de euro, bani pe care îi va da obligatoriu statul român și implicit noi, consumatorii.  Așadar, chiar dacă în mod normal multe dintre proiectele de MHC propuse nu sunt de fapt eficiente conform unor estimări, din cauza lipsei unui debit constant pe râurile de munte, investiția își are scopul în contextul legii permisive, care încurajează dezvoltarea unor astfel de proiecte în viitorul apropiat.

Dezastrul ecologic, care riscă să împânzească întreg șirul carpatic, este declanșat în mod paradoxal de surse de energie verde. Așa cum se poate observa și în hărțile prezentate, multe dintre proiectele de microhidrocentrale se află în Carpați, 26% dintre punctele semnalate pe hartă fiind suprapuse pe zone ocupate de arii protejate, fie ele SCI-uri, SPA-uri sau Parcuri Naturale și Naționale. Dacă modul de construcție continuă în felul prezentat mai sus, în câțiva ani aceste zone protejate nu își vor mai avea rostul, întrucât toată fauna și flora valoroasă, endemică, va dispărea sub șenilele și excavatoarele marilor întreprinzători, militanți ai așa numitei energii verzi.

Cu toate că documentele necesare pentru demararea lucrărilor sunt aparent în regulă, deficiențele unui sistem încă nefuncțional și incapabil să rezolve probleme de mediu de maximă importanță, au dus la un declin ecologic fără precedent în România. Teoretic, conform legislației, o microhidrocentrală nu poate avea efecte grave asupra mediului natural, însă practic, s-a demonstrat că lucrurile stau cu totul altfel. Până când metodologia de realizare a proiectului de evaluare a impactului asupra mediului nu se va ralia la noile tendințe din domeniu, iar legislația românească nu va cântări mai greu decât influențele politice și corupția, nu se va schimba nimic nici în situația aceasta, ca în multe altele din România de fapt.

Importantă este însă și poziția noastră față de aceste evenimente. Petiția semnată de mii de români și mitingul organizat de către ONG-uri au reușit acum câteva luni măcar să tragă un semnal de alarmă, să mai încetinească ritmul de avansare al lucrărilor, poate să și intimideze, chiar dacă din martie lucrările au demarat din nou. Atitudinea noastră contează și cu toate că în România există puține antecedente, schimbări în sistem datorită părerii mulțimii au mai fost. Acest lucru trebuie să constituie un motiv de încurajare, de încredere în forțele noastre, de speranță într-o schimbare pozitivă.

Sursa foto: Bogdan Olariu   Peisaj de pe Valea Călțunul (afluent V. Capra, Făgăraș, decembrie 2011)

Sursa info: romaniapozitiva.ro    jurnalul.ro   stirileprotv.ro    fabrica de cercetare.ro    hidroelectrica.ro    mmediu.ro