Granita dintre apa si civilizatie

De ce marile orase s-au dezvoltat la marginea unor ape? De ce nu la poalele muntilor sau in mijlocul campiilor? De ce la inceputuri omul nu s-a folosit de alte resurse naturale, atat de mult cum s-a folosit de apa?

Pentru ca fara apa nu putem sa traim. Setea este o senzatie mult mai puternica, chiar si decat foamea, astfel ca, daca omul poate rezista complet lipsit de alimente pana la 40 de zile, lipsa de apa duce la decesul acestuia in 7-8 zile.

Omenirea, de-a lungul timpului, a simtit nevoia de a se dezvolta, acesta fiind cel mai dinamic fenomen antropic, cu care se confrunta Pamantul. “Epoca noastra nu ramane la credinta si la miracolul ei, care transforma apa in vin, ci  merge mai departe, transformand vinul in apa.” ( Kierkegaard).

Din cele mai vechi timpuri si pana azi, omul si-a dezvoltat asezarile tinand cont de anumite conditii de trai; daca la inceputuri, prima conditie era distanta fata de o sursa de apa, in zilele noastre, cand apa este un lucru comun asezarilor, apar alte conditii, necesitati, precum clima, suprafata locuirii, distanta fata de alte localitati etc.

Pornind de la primele asezari urbane aparute in Antichitate, in Orientul Mijlociu, in Mesopotamia si Valea Indului, pana la cele din prezent, respectiv megalopolisurile din Japonia – “Tokaido” (ce cuprinde orasele Tokio, Osaka si Kobe) sau din SUA – ”BosWash” (alcatuit din Boston, NewYork, Philadelphia, Baltimore si Washington) si “San San” (alcatuit din San Francisco, Los Angeles si San Diego), apa a fost si este prezenta in satisfacerea nevoilor si cerintelor umane. Aceasta resursa a fost exploatata atat piscicol, cat mai ales ca posibilitate navigabila, ca resursa de transport esentiala, dar si pentru dezvoltarea comertului.