Managementul riscului este un proces complex, care se referă la informațiile necesare pentru identificarea și evaluarea riscurilor hidrice, precum și la cele privind diminuarea lor. Principalele activități de gestiune a riscului hidric constau în măsuri de prevenire, care au loc înainte de producerea fenomenului, măsuri de protecție, care au loc atât înainte, cât și în timpul evenimentului, și măsuri de reconstrucție, care au loc după producerea fenomenului.
Măsurile de prevenire a riscurilor hidrice pot fi divizate în următoarele trei etape fundamentale: previziune, prevenire și combatere. Previziunea reprezintă totalitatea activităților dedicate studiului și determinării cauzelor acestor fenomene extreme, exprimată în termen de probabilitate. Prevenirea presupune realizarea de scenarii ale desfășurării unui eveniment în așa fel încât să furnizeze date pentru gestiunea urgențelor. Combaterea reprezintă modalitatea de diminuare a riscului şi dezvoltarea unei culturi a populației cu privire la gestiunea situațiilor de risc, precum și elaborarea unor modele de prevenire concretizate prin planuri de gestionare a zonelor inundabile și a situațiilor de risc. Managementul riscului la inundații este astfel rezultatul unei combinații ample dintre măsurile și acțiunile premergătoare producerii fenomenului, cele cu caracter operativ din timpul desfășurării inundațiilor și cele de refacere întreprinse post-inundație.
Măsurile de prevenire și combatere a riscurilor asociate fenomenelor hidrice pot fi: structurale și nestructurale.
1. Măsuri structurale
Măsurile structurale sunt cele mai eficiente soluții de rezolvare a problemelor privind riscul la inundații. Măsurile structurale reprezintă măsuri tehnice de protecție a populației și a bunurilor materiale împotriva inundațiilor, în scopul reducerii hazardului sau pentru a influența modalitatea sau probabilitatea de producere a evenimentului, în speță condițiile de curgere și regimul hidrologic al viiturilor.
Printre exemplele de măsuri structurale se numără: barajele și lacurile de acumulare permanente și nepermanente, îndiguirile, regularizările, recalibrările cursului de apă, consolidările de maluri, parapeţii și derivațiile. Aceste măsuri se recomandă a fi utilizate pentru acoperirea cerințelor de apă ale populației, industriei, agriculturii etc., existența lacurilor de acumulare și a deviațiilor interbazinale, modificând distribuția în timp și spațiu a resurselor de apă de suprafață. Însă aceste măsuri au un impact ireversibil asupra mediului, din această cauză fiind necesar a fi luate numai atunci când situația o impune.
În ceea ce privește râul Ciorogârla, a fost amenajată o lucrare hidrotehnică majoră, care influențează cu efecte ireversibile mediul înconjurător. Această lucrare cuprinde:
a. Derivația Ilfov – Dâmboviţa – Ciorogârla (Arcuda), cu rolul de deviere în râul Ciorogârla a apelor mari generate de ploile căzute în aval de nodul hidrotehnic Brezoaele, precum și evacuarea apelor reziduale ce provin de la staţia de tratare Arcuda.
Figura 1. Derivaţia râului Ciorogârla la Staţia de tratare a apei de la Arcuda
b. Nodul hidrotehnic Brezoaele, amplasat pe râul Dâmboviţa, în amonte de captarea pentru Bucureşti, care este prevăzut cu trei deschideri, stavile, iar cea amplasată pe malul stâng este prevăzută şi cu clapet.
Figura 2. Nodul hidrotehnic al râului Ciorogârla de la Brezoaele
c. Canalul Brezoaele – Arcuda (râul Dâmboviţa), care conduce debitele captate în aval de nodul hidrotehnic Brezoaele către stația de tratare Arcuda, acesta reprezentând un tronson de albie regularizat.
d. Barajul de pe râul Ciorogârla, în aval de nodul hidrotehnic Brezoaele, care prezintă o lungime de 32 m şi o înălţime de 0,70 m.
În afara măsurilor menționate mai sus, cu impact la scara bazinului hidrografic, pentru protecția la inundații la nivel local s-au construit diguri în lungul râului Ciorogârla, în localitățile Ciorogârla, Clinceni, Bragadiru și Măgurele. Aceste diguri au lungimi de 0,4 km până la 2,6 km și înălțimi de până la 2 m. Acestea sunt întreținute de Consiliile Locale din localitățile respective.
2. Măsuri nestructurale
Măsurile nestructurale reprezintă o serie de modalități de prevenire și protecție la inundații cu efect minim asupra mediului înconjurător. Acestea sunt foarte eficiente pentru reducerea pe termen lung a riscului la inundaţii.
Drept exemple de măsuri nestructurale se numără: dezvoltarea sistemului informaţional de avertizare şi prognoză a viiturilor şi a sistemelor decizionale de acţiune operativă înainte, în timpul şi după producerea inundaţiilor, stabilirea unor reguli de exploatare coordonată a tuturor lucrărilor hidrotehnice la nivelul bazinului hidrografic, bazate pe informaţii prognozate asupra caracteristicilor, duratei şi momentului producerii viiturilor, planificarea şi managementul teritoriului supus riscului la inundaţii, pe baza analizei hărţilor de hazard şi risc la inundaţii, introducerea unor restricţii privind realizarea de noi construcţii în zonele inundabile, precum şi activităţi de informare şi conştientizare a populaţiei supusă riscului la inundaţii.
Un set de măsuri nestructurale foarte important este cel care are drept scop creșterea rezilienței la inundații, importanța acestuia fiind dată de faptul că măsurile conduc la reducerea vulnerabilității, fără a genera un impact negativ asupra sistemului hidrologic, sprijinind, în același timp, refacerea comunității afectate de o inundație extremă.
Măsurile privind managementul situațiilor de criză se referă la un plan de răspuns pentru situații de urgenţă, un plan de management în caz de dezastru, componente importante ale managementului riscului. Măsurile incluse în aceste tipuri de plan introduc reguli importante pentru organizarea autorităților civile și a cetățenilor în fața unei crize, în scopul îmbunătățirii managementului situațiilor de criză, prin: stabilirea de fonduri de finanţare pentru situaţiile de urgenţă, dezvoltarea de planuri de salvare şi evacuare, îmbunătăţirea procesului de evacuare şi transport al populaţiei afectate, elaborarea de planuri post eveniment, efectuarea unei documentări asupra evenimentului şi analiza pagubelor, precum şi analiza evenimentului. Unele măsuri vizează creşterea gradului de conştientizare a populaţiei. Obiectivul acestora îl reprezintă crearea şi îmbunătăţirea culturii riscului la inundaţii, în vederea reducerii numărului victimelor umane şi a daunelor. Acest obiectiv poate fi atins prin educarea şi participarea populaţiei în raport cu riscul reprezentat de inundaţii, dezvoltându-se în acest sens o cultură şi memorie a riscului. Instruirea populaţiei în cadrul exerciţiilor de simulare poate conduce la dezvoltarea de noi comportamente care să fie adoptate în situaţii de criză, realizarea de materiale informative, comunicarea acestora publicului larg şi participarea publicului la acțiuni referitoare la pericolul reprezentat de inundații.
O altă măsură importantă de reducere a riscurilor hidrice o reprezintă realizarea hărţilor de hazard şi inundaţii, iar pentru inundaţii, cotele de alertă care pot fi: CA (cota de atenţie), CI (cota de inundație) și CP (cota de pericol).
Cota de atenţie corespunde unui anumit nivel al apei şi, prin urmare, se trece la observarea fenomenului şi la măsurile de apărare. Cota de inundație corespunde inundării primului obiectiv socio-economic, dar fără necesitatea evacuării. Cota de pericol prespune evacuarea persoanelor şi a bunurilor acestora, iar digul poate fi depăşit de apele în creştere în orice moment.
În concluzie, deși râul Ciorogârla este puternic amenajat, există totuși un risc la inundație. De aceea, măsurile nestructurale focalizate pe prognozarea evenimentului și conștientizarea populației par a fi o soluție pentru viitor în vederea reducerii efectelor riscurilor hidrice.
Articol realizat de Bărbărie Manuela-Raluca
Facultatea de Geografie
Master CRA, anul I
