Spiritualitatea apei

Ce este apa? In ce forme intalnim apa pe glob? De ce corpul uman are nevoie de apa? Şi lista intrebarilor poate sa continue…

Raspunsurile la aceste intrebari nu mai reprezinta un secret pentru umanitate. De-a lungul timpului, oamenii de ştiinta au reuşit sa dovedeasca existenta fiecarei stari de agregare a apei, necesarul de apa pentru corpul uman, in general tot ce tine de partea fizica şi chimica a acestei substante.

Insa ceea ce poate nu ştiati este ca apa are partea ei spirituala, aspect ce nu poate fi demonstrat, dar care a fost, este şi va fi simtit de fiecare om in parte: fie ca suntem botezati, fie ca participam la sfintirea apei, fie ca doar luam o gura de apa din pahar…sau pentru ca pur şi simplu TRAIM. Apa este substanta care se gaseşte in orice şi oriunde.

Pentru a reuşi sa intelegem mai bine „partea” ei sau „incarcatura” ei spirituala, ar trebui sa pornim prin a o studia inca de la primele aspecte pe care le ştim despre aceasta, de la primele „evenimente” la care a fost „partaşa” şi anume facerea lumii. Apa este geneza tuturor lucrurilor dar şi elementul purificator al omenirii. Dupa Crearea lumii de catre Dumnezeu, apa era nealterata, insa caderea omului in pacat a atras dupa sine degradarea treptata a acestei substante.

Religia ofera apei un statut deosebit, o importanta deosebita, intrucat aceasta a ajutat la zamislirea omenirii. Ea ofera omului posibilitatea de a scapa de pacat prin actul botezului (simbol al curatirii de pacat) şi, totodata, apa este elementul natural prin care Dumnezeu a curatat pamantul de ura şi de violenta in zilele lui Noe.

Hinduismul, creştinismul, islamismul, iudaismul, şintoismul considera apa ca fiind un element purificator, avand rolul de a „curata” locul şi omul. Majoritatea religiilor lumii folosesc apa pentru a realiza botezul, asemeni botezului Domnului Isus Hristos, iar islamismul şi iudaismul se folosesc de apa pentru imbaierea de dupa moarte. Totodata, in traditia iudaica apa ploii este colectata in toate sinagogile printr-un sistem de conducte, care aduna apa intr-un bazin, pentru  a o putea mai apoi folosi la diferite ritualuri de purificare.

Botezul Domnului Isus Hristos reprezinta un fapt deosebit de important, din punct de vedere religios, intrucat prin botez El s-a dezvaluit intregii lumi, ca fiind Creator şi Mantuitor al ei şi a suportat pedeapsa pe care o meritau pacatoşii. Prin desavarşirea acestui botez in apele Iordanului, raul capata imaginea tainica a  „izvorului mantuirii”, iar apa devine element principal al existentei umane, nu numai  pentru a trai ci şi pentru a putea trece „curat” in viata de apoi.

Pe langa calitatea purificatoare a apei, ea a ajutat şi la crearea lumii, aşa cum ne este ea prezentata in Biblie, cerul şi uscatul luand naştere prin separarea apelor.

“Caci ei in chip voit uita aceasta, ca cerurile erau de demult şi ca pamantul s-a inchegat, la cuvantul Domnului, din apa şi prin apa” (II Petru 3, 5).

Chiar daca apa este esenta vietii, ea poate genera viituri puternice, furtuni ce pot determina moartea. Potopul lui Noe este expresia clara a acestui lucru. Violenta şi ura care incepeau sa predomine pe pamant,  L-au determinat pe Dumnezeu sa „curete” lumea prin potop.

Partea spirituala a apei nu a fost exploatata doar in religie, ci şi in mitologie. Peneus a fost un zeu-fluviu din mitologiile greaca şi romana, Sulis este zeita locala a apelor termale, in mitologia celtica, iar in hinduism apa este personificata, fiind asemanata cu o zeita, ce se intruchipeaza prin raul Gange.

Toate aceste aspecte, intalnite ori in religie, ori in mitologie, au facut ca apa sa se apropie tot mai mult de om şi sa nu fie perceputa de acesta ca o simpla resursa a vietii, ci ca parte componenta a sufletului sau.