Fiecare moneda are doua fete, de aceea nu voi omite cateva dintre implicatiile capturarii si stocarii dioxidului de carbon in oceane.
Cum ar fi modificarea pH-ului. Valorile normale ale acestui parametru in apa de la suprafata marilor si a oceanelor sunt cuprinse intre 8.0 – 8.2, scazand la 7.7 – 7.8 in apele de adancime. In unele medii tropicale, valorile pH-ului pot varia zilnic intre 7.3 – 9.5 ca rezultat al adaosului de materie biologica. Introducerea directa a unor cantitati mari de dioxid de carbon in apele de mare adancime poate modifica semnificant pH-ul mediului acvatic la nivel local.
Se anticipeaza si o inaltare a dioxidului de carbon liber in apele de suprafata. Mai mult, daca dioxidul de carbon contine impuritati precum oxizi de sulf si de azot, urme de metale si chimicale organice (ceea ce este foarte probabil, deoarece reprezinta un reziduu industrial) impactul asupra pH-ului va trebui reconsiderat.
Ecosistemele de mare adancime, mai ales in termeni ecologici, sunt foarte putin intelese, insa parerile ce le considerau omogene, putin populate si cu o biodiversitate redusa au fost puse sub semnul intrebarii de descoperirea coralilor de apa rece, a speciilor ce vietuiesc in fisurile hidrotermale sau pe muntii oceanici, etc.
Reducerea pH-ului pe o zona extinsa va avea probabil un impact apreciabil asupra organismelor acvatice, deoarece dioxidul de carbon produce scaderea pH-ului nu doar in apa in care este introdus, ci si in tesuturile si fluidele interne ale vietuitoarelor. Efectele pot fi acute si reprezentate de impacte metabolice si reproductive cronice. Se considera ca viata in apele de adancime ale oceanului a evoluat intr-un mediu stabil din punct de vedere al conditiilor fizico – chimice si poate fi slab pregatita pentru a se adapta sau pentru a preveni schimbarile aparute.
Pe langa cele descrise mai sus, numeroase vietuitoare marine au carapacea sau structura scheletica formata pe baza carbonatului de calciu. Acesta este dizolvat de dioxidul de carbon din apa. Prin urmare, coralii de la mare adancime si molustele bivalve, printre alte organisme, sunt vulnerabile. Datorita procesului de neutralizare a CO2 in reactie cu sedimentele calcaroase pot avea loc schimbari si in fauna bentonica.
Daca parasim mediul acvatic si ne intoarcem pe uscat solutia oferita poarta numele de geosechestrare sau stocarea a carbonului in formatiuni geologice. Ca locuri de stocare au fost sugerate campurile petrolifere, campurile gazeifere, formatiunile saline, zacamintele de carbuni neexploatabile si formatiunile bazaltice subterane infiltrate cu apa sarata.
Uneori, CO2 este injectat in campurile petrolifere aflate in declin, pentru cresterea recuperarii titeiului. Aceasta este o optiune atractiva deoarece costurile de depozitare pot fi partial compensate prin vanzarea cantitatii suplimentare de titei extras. Dezavantajele campurilor petrolifere vechi sunt distributia lor geografica si capacitatea lor limitata, precum si faptul ca arderea ulterioara a petrolului suplimentar astfel recuperat va compensa in mare masura sau in totalitate reducerea emisiilor de CO2.
Stratele neexploatabile de carbune pot fi utilizate pentru stocarea CO2 , deoarece CO2 se absoarbe la suprafata carbunelui. Totusi, fezabilitatea tehnica depinde de permeabilitatea stratului de carbune. În procesul de absorbtie carbunele elibereaza metanul adsorbit in prealabil, iar metanul poate fi recuperat.
Formatiunile salifere contin saraturi puternic mineralizate si pana in prezent nu s-a considerat ca ar putea aduce vreun beneficiu omului. Principalul avantaj al acviferelor saline este potentialul lor larg de stocare volumetrica si ocurenta lor frecventa, iar dezavanatajul major este faptul ca sunt putin cunoscute facand referire la campurile petrolifere.
In cazul siturilor de stocare geologica bine alese, proiectate si administrate, IPCC estimeaza ca CO2 ar putea fi captat pentru o durata de milioane de ani, iar site-urile ar putea retine peste 99% din CO2 injectat timp de peste 1.000 de ani.
Impactul potential al acestei solutii nu poate sa fie neglijat. Scurgeri din rezervoarele naturale de CO2 si efectele produse au fost documentate. De exemplu impactul scurgerii CO2 magmatic in S.U.A., Mammoth Mountain a fost asfixierea oamenilor in faza initiala si ulterior distrugerea a largi zone impadurite datorita concentratiilor ridicate de CO2 din sol. In cazul stocarii CO2 de provenienta antropogenica se pot introduce in subteran si alte gaze a caror scurgere trebuie luata in considerare in evaluarea impactului.
Un aspect ce a primit putina atentie este afectarea ecosistemelor ce se dezvolta in sol la adancimi mai mari. Investigarea coloniilor microbiale si a interactiunilor ecologice dintre acestea si alte organisme din sol este restransa. Luand in considerare posibila biomasa a acestor comunitati (bazat in mod simplu doar pe volumul habitatului pe care l-ar putea ocupa) estimarea consecintelor este greu de realizat.
Unele lucrari presupun ca sistemele microbiale formate la adancimi mari ale solului sunt definite de conditii fizico – chimice omogene ale mediului si ca viata microbiala este reaspandita in intreaga crusta terestra, incluzand sistemele cu temperaturi extreme. Functiile acestor comunitati sunt necunoscute, de aceea se poate afirma ca impactul asupra lor poate fi substantial, insa consecintele vor fi in cea mai mare parte neintelese.
Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine, dar si de colaboratori, va invit sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.
Webografie:
CO2club – Captarea si stocarea Co2
Surse foto:
http://jordinisip.com/illustration/editorial/new_scientist
http://homepages.abdn.ac.uk/nathist.museum/treasures/coral.php
http://climatelab.org/carbon_capture_and_storage
