Introducere
S-a scris mult referitor la apă, mulţi oameni de ştiinţă şi-au pus întrebări asupra originii şi compoziţiei ei, s-au formulat răspunsuri, s-au întocmit statistici. Misteriosul lichid a fost aclamat ca fiind dătător de viaţă, a fost blestemat când a măturat bunuri şi a înghiţit vieţi. Şi totuşi, ne amintim de apă atunci când ne lipsește. Constatăm că lăcomia ne-a adus reducerea resurselor de apă și ne panicăm. Se organizează conferinţe, se creează un brainstorming mondial în vederea obţinerii unor idei care să salveze omenirea de la pieire. Drept consecinţă, s-a decis o mai buna gestionare a resurselor de apa si recurgerea la activităţi de modificare a vremii, între care însămânţarea norilor.
Discuţii şi rezultate
Însămânţarea norilor reprezintă un aspect important al activităţilor de modificare a vremii, ce viza cel puţin în prima fază fertilizarea zonelor semiaride şi aride, reducerea precipitaţiilor în cazul zonelor inundabile, suprimarea grindinii în preajma aeroporturilor, şi a zonelor agricole şi evaporarea rapidă a ceţii pe aeroporturi. Avântul oamenilor de ştiinţă s-a diminuat treptat, din cauza efectelor slabe sau nerelevante obţinute în urma experimentelor.
Cercetarea în domeniul însămânţării norilor a devenit activă la sfârşitul anilor 40, după faimosul experiment Schaefer&Langmuir realizat în Laboratoarele General Electric, când s-a recurs la injectarea cu gheaţă carbonică a norilor. Entuziasmul general a condus la realizarea mai multor experimente care să grăbească apariţia rezultatelor pozitive. S-au investit sume impresionante în experimente care de multe ori erau conduse de meteorologi fără cunoştinţe de fizica atmosferei şi de chimie.
În definitiv, s-a plecat de la ideea că norii reprezintă volume mari de picături de apă în suspensie şi uneori şi de cristale de gheaţă, care se formează în jurul unor nuclee pe care vaporii de apă condensează sau îngheaţă. Aceste nuclee reprezintă aerosol activat, cu origine minerală sau biogenă. S-au studiat grosso modo procesele atmosferice şi un grup de oameni de ştiinţă a pornit la drum cu ideea imitării proceselor atmosferice naturale.
Ca prime experimente de însămânţare a norilor cu rezultate nerelevante, însă, pot fi menţionate:
- Cloud Seeding Project (Proiectul de însămânţare a norilor), derulat cu ajutorul Weather Bureau (SUA), în anul 1957, când particule fine de gheaţă au fost injectate cu ajutorul unor avioane în norii stratiformi din zona statului Ohio.
- Experimentul Artificial Cloud Nucleation Project, derulat în anul 1951, a adus cunoştinţe noi în domeniu, prin dovedirea faptului că apa pulverizată folosită ca agent de însămânţare a grăbit iniţierea precipitării, ceea ce a dus la reducerea timpului necesar creării apei din nor, scăzând astfel cantitatea de apă precipitată.
- Experimentele din cadrul Missouri Project Whitetop sunt cunoscute drept “double blind” din cauza lipsei specialiştilor în domeniu şi a rezultatelor neconcludente.
Organizaţia Mondială de Meteorologie semnala în 1999 existenţa a circa 100 de activităţi de însămânţare a norilor, în derulare în 24 de ţări, majoritatea având drept scop sporirea cantităţii de precipitaţii.
Treptat, SUA au redus investiţiile în programele de însămânţare a norilor în vederea sporirii precipitaţiilor şi pentru reducerea secetei; în schimb, fonduri importante sunt alocate în vederea disipării ceţii pe aeroporturi. La nivelul anului 2003, National Research Council raportează o reducere de 43- 45 % a cererilor de asigurare împotriva grindinii (pe o perioada de 7 ani), în arealele acoperite de activităţile de însămânţare a norilor, cu scopul de a reduce efectele devastatoare ale grindinii.
În cazul Rusiei, interesul pentru activităţile de însămânţare a norilor se manifestă din anii 30 ai secolului al XX-lea, când este înfiinţat Institute of Rainmaking la Leningrad. Ca agent de însămânţare, era folosită clorura de calciu (1934- 1939), iar după război, sunt folosite în mod constant gheaţa carbonică (1947) şi iodura de argint (1949). În iarna 1960- 1961, sovieticii susţin că însămânţând norii, au înseninat cerul pe o suprafaţă de circa 20.000 kmp (Keith, 2000).
Începând cu anii 70, interesul în domeniul însămânţării norilor scade, pe de o parte din cauza înfiinţării organizaţiilor de mediu, iar pe de altă parte din cauza eficienţei îndoielnice.
Întrucât entuziasmul general a trezit interesul marilor puteri, în special SUA si Rusia, a fost necesara semnarea Convenţiei asupra modificării mediului, în vederea interzicerii utilizării tehnicilor de modificare a mediului în scop militar. A fost adusă în discuţie şi deschisă spre semnare în anul 1977 la Geneva şi a intrat în vigoare in anul 1978. Printre statele care au ratificat convenţia se numără Canada (1981), Finlanda (1978), Germania (1983), Italia (1977), Polonia (1978), România (1977), Rusia (URSS, 1978), SUA (1980), Marea Britanie (1978). Dintre statele semnatare, dar care nu au ratificat convenţia: Bolivia, Siria, Turcia, Luxemburg, Iran.
Concluzii
- Cu toate că însămânţarea norilor nu a avut rezultatul scontat, oamenii de ştiinţă sunt optimişti în ceea ce priveşte cercetarea în domeniu, punând această stare de spirit pe seama aprofundării cunoştinţelor asupra proceselor atmosferice.
- Ceea ce este cert în domeniul însămânţării norilor este faptul că s-a convertit rapid într-o mare industrie, în parte datorită apariţiei unor noi device-uri pentru eliberarea agenţilor de însămânţare (AgI) şi pe de altă parte datorită popularizării procedeului.
- Pentru validarea acestui procedeu de ”generare artificială a precipitaţiilor”, este necesară îndeplinirea a două aspecte: să se dovedească ştiinţific (prin descrierea proceselor fizice) validitatea rezultatelor obţinute (lanţul de procese care au loc) şi să se obţină rezultate statistice concludente.
- Nu se ştie dacă, într-un caz de precipitare a unui nor însămânţat, nu este şi o coincidenţă la mijloc. Este posibil ca acesta sa fi precipitat şi în condiţii naturale.
- S-a sperat mult în ceea ce priveşte proiectele derulate şi s-au depus eforturi care au fost răsplătite prin cunoştinţe asupra principalelor procese atmosferice şi de microfizică a norilor.
BIBLIOGRAFIE
Cotton W. R. (2007), Basic Cloud Seeding Concept, Colorado State University
David K. (2000), Geoengineering the Climate: History and Prospect, Annu. Rev. Energy Environment 25: 245-84, Carnegie Mellon University, Pittsburgh, Pennsylvania
Koloskov B.P. &co Cloud Seeding Operations to Modify Weather Conditions over Cities: 2003- 2006,St. Petersburg, Rusia
National Research Council (2003), Critical Issues in Weather Modification Research, Washington DC, NY
Surse foto:
http://tanstaaflcanada.blogspot.ro/2011/01/debunking-chemtrails.html
http://www.joe-anybody.com/id18.html
http://science.howstuffworks.com/nature/climate-weather/atmospheric/control-weather.htm
Articol realizat de Marţin Elena-Gina, noul redactor al revistei Greenly, masterandă anul II, Master Climatologie-Hidrologie, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti
