Mirosurile ne pot afecta in numeroase moduri, dar nu putem determina cat de mult ne influenteaza fara a lua in considerare anumiti factori (cat de puternic este caracterul lor neplacut, durata de expunere la un anumit miros, frecventa de aparitie a mirosului si toleranta receptorului). Caracteristica a unei substante, mirosul poate fi evaluat tinandu-se cont si de faptul ca:
- Substante care au structuri chimice diferite pot avea mirosuri similare, cum ar fi citrolul şi aldehida γ-fenil-valerianică, ambele avand aroma de lamaie. Natura si „taria” mirosului se pot schimba odata cu diluatia substantei in aerul atmosferic;
- Mirosurile mai slabe nu sunt percepute in prezenta celor puternice;
- Mirosurile cu aceeasi „tarie” se amesteca si pot produce combinatii in care unul sau mai multe dintre ele nu pot fi recunoscute;
- Expunerea unui individ la o intensitate constanta a unui miros duce la diminuarea sensibilitatii olfactive si pierderea senzatiei neplacute pana in momentul in care mirosul variaza in intensitate;
- Obisnuinta cu un anumit miros nu va afecta perceptia unui miros disimilar, insa va prejudicia identificarea unor arome apropiate. In concluzie, un miros neplacut ce nu ne este familiar va atrage mai multe plangeri fata de unul cunoscut;
- Doua sau mai multe substante cu mirosuri diferite isi pot anula reciproc efectul;
- Mirosurile se deplaseaza pe directia vantului, odata cu substantele care le produc;
- Volatilitatea substantelor gazoase creste cu marirea temperaturii, de aceea mirosurile sunt simtite mai rapid si mai puternic la temperaturi ridicate;
- Senzatia de acceptare sau respingere a unui miros depinde de experientele placute sau neplacute ale unei persoane legate de aceasta aroma;
- Datorita conformatiei genetice, unii oameni nu pot percepe anumite mirosuri, precum cianura – aroma de migdala.
Orice miros are o sursa, iar in domeniul poluarii olfactive sunt analizate in special cele cauzate de „mana omului”. O sursa comuna de miasme, ce apar datorita putrefactiei, o reprezinta deseurile aruncate sau nepreluate la timp de companiile de salubrizare. In acelasi areal, amintim depozitele de deseuri municipale si statiile de epurare a apei uzate, in care vor aparea mercaptani si hidrogen sulfurat datorita descompunerii anaerobe.
O alta foarte variata sursa de mirosuri este industria. Producerea de celuloza si hartie duce la apartia de substante urat mirositoare precum dioxidul de sulf, hidrogenul sulfurat, metanetiolul – ce contine la randul lui sulf. Tabacariile elimina in aer amoniac, hidrogen sulfurat si compusi organici volatili, iar industria chimica poate enumera produsi diversi din gama miasmelor (amoniac, hidrogen sulfurat, clor, mercaptani, fenoli, etc). Pana si din procesul de fabricare a zaharului si din distilare rezulta amoniac si hidrogen sulfurat.
De asemenea, activitatile agricole aduc contributie prin descompunerea vegetatiei, producerea si folosirea compostului, aplicarea ingrasamintelor azotate si fosfatice si a pesticidelor, in atmosfera ajungand amoniac, dioxid de sulf, fosfor, acetaldehida, hidrogen sulfurat. Transporturile atrag atentia prin mirosurile emise in special prin eliminarea gazelor de esapament, ce au efecte asupra pietonilor si a rezidentilor din apropierea arterelor de circulatie.
Tot ce imi ramane sa va spun este sa va paziti pe cat posibil nasurile de intalnirea cu miasmele.
Sursa bibliografica: Central Pollution and Control Board, Ministry of Environment & Forests, Guidelines on odour pollution & its control, 2008, India
Surse fotografii: http://www.flickr.com/photos/ikhlasulamal, Photobucket/wasim106
Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre !
