Dioxinele reprezintă substanţe complexe din punct de vedere chimic şi biologic (dibenzo-p-dioxine policlorurate PCDD şi dibenzofurani policloruraţi PCDFs) – foto 1. Aceste substanţe sunt foarte toxice pentru oameni şi animale, având un potenţial cancerigen foarte ridicat.
Acestea se găsesc în natură sub forma pulberilor rezultate din incendii, erupţii vulcanice iar dioxinele produse de om reprezintă rezultatul combustiei deşeurilor industriale, menajere, topirea metalelor, albirea cu clor a hârtiei sau în urma proceselor chimice şi industriale.
În laborator, aceasta a fost sintetizată prima data în 1872, dar a rămas la stadiul de sinteză de laborator deoarece nu i s-a găsit vreo funcţie.
Sunt substanţe fără gust, miros şi sunt insolubile în apă. Iau naştere în urma arderilor la temperaturi de peste 300°C şi se descompun la peste 900°C.
Substanţele sunt preluate de om şi animale doar prin intermediul alimentaţiei (carne şi lactate), sunt metabolizate rapid de ficat, iar odată ajunse în organism sunt eliminate foarte greu şi duc la îmbolnăviri grave. Cea mai periculoasă substanţă generată de om este TCDD, dioxina ce este asociată cu tetanosul şi botulismul şi este denumită “otrava Seveso”, din cauza accidentului din oraşul Seveso (Italia) ce a avut loc în 1976 şi care a dus la moartea a nu mai puţin de 193 de persoane (foto 2). Dioxinele pot genera boli grave ale pielii, sistemului reproducător, nervos, ale glandei tiroide şi aparatului digestiv.
În România, ca de altfel în toate ţările, există un ordin cu privire la normele minime şi maxime de dioxine din mediu, dar reprezentanţii Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare nu au oferit date concrete ale depăşirii nivelului acestor substanţe periculoase. Potrivit spuselor dr. Mencinicopschi, nu există în România un laborator care să depisteze şi să analizeze conţinutul de dioxine din corpul uman. De asemenea, din cauza numărului mare de surse de poluare, tindem să credem că nivelul dioxinelor este depăşit în multe zone ale ţării. Doza zilnică tolerabilă pentru o persoană de statură medie (1.70m şi 70 kg) este de 700 pg (picograme) pe zi (1 picogram= a bilioana parte dintr-un gram).
Predominant, dioxina se întâlneşte în alimentele care conţin grăsime, cum ar fi carnea şi lactatele. Carnea de vacă este principala sursă de infestare cu aceste substanţe, apoi iaurtul, smântâna, carnea de pui şi peşte dar şi ouăle. De altfel, cu cât animalul trăieşte mai mult, cu atât acesta va conţine mai multe dioxine. Efectul cel mai vizibil al intoxicării cu dioxine îl reprezintă apariţia acneei severe, clorigena (politicianul ucrainian Viktor Iuşcenko reprezintă un caz cunoscut) – foto 3. Totodată, conţinutul de dioxine din carnea de porc nu poate fi distrus prin preparare. Substanţele toxice pot rămâne mult timp inactive în corpul uman, dar se pot reactiva odată ce persoana slăbeşte brusc, deoarece grăsimea se topeşte şi astfel dioxinele se eliberează în sânge.
Sursele de eliberare ale dioxinei în România sunt diverse, între care crematoriile, arderea combustibililor pentru încălzirea locuinţelor, fumul de ţigară, staţii energetice, gazele de eşapament, incineratoare şi combinatele chimice ocupă locul primordial. Fabricile de hârtie reprezintă un factor important de generare a dioxinei prin faptul că acestea nu dispun de instalaţii de filtre (ocupăm ultima poziţie din clasamentul european cu privire la normele de siguranţă ce trebuiesc aplicate în zonele industriale).
În România, în 2007, a fost un caz binecunoscut de infestare cu dioxine într-o categorie de iaurturi cu fructe din comerţ. Astfel, au fost retrase 2 loturi de iaurturi din magazinele din Piteşti deoarece au fost suspecte că acestea erau infestate cu dioxine provenite dintr-un aditiv alimentar (guma de guar produsă în condiţii improprii, India fiind ţara de provenienţă a colorantului).
Dioxinele rezultate în urma arderii deşeurilor pot fi reduse prin aplicarea unor măsuri, şi anume: utilizarea hârtiei reciclate, reducerea emisiilor domestice, aplicarea unor măsuri şi tehnici corespunzătoare pentru a stopa eliminarea acestora în atmosferă (un exemplu îl reprezintă aplicarea filtrelor pe coşurile industriale), evitarea expunerii populaţiei la aceste substanţe toxice şi controlarea strictă a alimentelor şi gestionarea corectă în situaţiile producerii unui accident.
Referințe:
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Dioxin
2. http://www.evz.ro
Articol scris de colaboratoarea revistei, Mirela Micu, studentă în anul al III-lea la specializarea Geografie, Facultatea de Geografie.
