Deşeuri în spaţiu: un pas regretabil pentru om, un viitor impediment pentru omenire

Scris de Alexandra Petre pe 04/02/2013 in Aer, Deseuri · 0 Comentarii

Planeta Albastră nu-i îndeajuns pentru a ne lăsa amprenta. Dorim să cucerim spaţiul, să explorăm pe cât posibil imensul univers ce ne înconjoară, să cunoaştem. Pentru asta am trimis în sistemul nostru solar sateliţi, rachete, telescoape spaţiale. Dorinţa de a afla lucruri noi mă împinge de la spate şi nu pot spune că nu sunt încântată să văd fotografii ale altor galaxii sau să aflu despre ultimele descoperiri de pe Marte ale roverului Curiosity.

Dar, cum multe dintre activităţile umane, inclusiv gândirea, pot genera deşeuri, aventura noastră extraplanetară a dus la apariţia lor şi în spaţiu. Ce reprezintă deşeurile spaţiale, de unde şi când au apărut acolo?

Toate obiectele şi materialele de origine terestră duse în spaţiu de către om şi care nu îşi găsesc o utilitate au fost denumite deşeuri spaţiale. Cele de care discutăm acum plutesc în orbita Pământului până la înălţimea de 2000 km, cea mai mare concentrare a lor fiind între 750-800 km altitudine. Începând cu anii ’50, pe la începuturile zborurilor spaţiale, şi până în anul 2007, sateliţii dezafectaţi şi părţile componente ale navetelor spaţiale care se desprind în momentul lansării constituiau majoritatea deşeurilor din orbită.

Din 2007 situaţia s-a schimbat, prin distrugerea premeditată a satelitului meteorologic Fengyun-1C de către China, urmată în 2009 de coliziunea accidentală a doi sateliţi de comunicaţii, unul american şi altul rusesc. Doar din spargerea satelitului de către chinezi au fost eliberate în spaţiu 153.000 de bucăţi cu diferite componente.

La începtul anului 2012, NASA estima că deasupra noastră plutesc mai mult de 21.000 de obiecte mai mari ca o minge de baseball, cam 500.000 de bucăţi de dimensiunile boabelor de grindină şi peste 100 de milioane de particule cu un diametru mai mic de 1 cm. Deşeurile au atins un număr atât de mare deoarece se ciocnesc în continuu între ele, numărul lor crescând cu fiecare zi ce trece.

Dacă vă puneţi problema unui spaţiu extrem de extins pe care acestea trebuie să-l străbată pentru a înconjura Pământul, trebuie să ştiţi şi că acest nor de sfărâmături circulă cu viteze foarte mari, între 7 şi 8 km/s. Iar viteza medie în timpul coliziunii a două gunoaie spaţiale este de aproximativ 10 km/s (36.000 km/h !!!), implicând şi o energie considerabilă.

Numărul şi rapiditatea lor fac ca deşeurile spaţiale să devină un pericol iminent. Nu-i de mirare că NASA monitorizează toate obiectele cu un diametru mai mare de 10 cm care circulă nestingherite prin spaţiu. La asemenea viteze, chiar şi o bucată de vopsea poate crea un crater într-un satelit, fie de comunicaţii, fie de navigare, meteorologic sau militar. Iar lumea modernă, să nu uităm, depinde de informaţiile oferite de aceste maşinării, de la serviciile de comunicații audiovizuale şi de transmitere a datelor până la actual banalul GPS.

Nici Staţia Spaţială Internaţională nu este în siguranţă, fiind de mai multe ori nevoită să-şi schimbe orbita, consumând resurse preţioase de combustibil, pentru a evita coliziunea cu deşeurile spaţiale. În ultima fază, numărul mare de deşeuri va îngreuna din ce în ce mai mult decolarea navetelor spaţiale. Practic, acest lucru va duce la blocarea oricărei tentative de părăsire a planetei, izolându-ne pe Pământ.

După spusele lui Nicholas Johnson, conducătorul Programului Deșeuri Spațiale creat de NASA, mai ne putem permite între 10-15 ani de așteptare înainte de a începe să facem ceva. Așa că americanii lucrează de zor la un laser cu care ar putea lovi gunoaiele din cer, nu pentru a le distruge, ci pentru a le încetini îndeajuns, pentru a le scoate de pe orbită și a le face să cadă în atmosfera terestră, unde vor fi vaporizate înainte de a atinge suprafața terestră.

Și elvețienii s-au gândit la o soluție pentru problema deșeurilor spațiale, aceasta fiind materializată sub forma lui ClearSpace One, un satelit ce va vâna bucățile nefolositoare din spațiu și la va arunca, de asemenea, în atmosfera terestră. Orice metoda se va alege pentru curățarea spațiului, este imperios să ne păstrăm posibilitatea de a călători și visa printre stele.