Una dintre temerile obsesive ale lui Hitler a fost posibilitatea distrugerii santierelor petroliere si rafinariilor romanesti. De ce? Estimarile de la acea vreme aratau ca in momentul in care productia de petrol romanesc ar fi fost distrusa, Germania si-ar fi epuizat rezerva de petrol in patru luni, iar masina de razboi germana ar fi fost paralizata.
Astfel, pentru regiunile petrolifere (si mai ales pentru arealul Ploiesti – Targoviste – Campina) a fost constituit un plan de aparare ce cuprindea declararea acestora drept zone militare, expulzarea din aceste zone a specialistilor englezi, francezi si belgieni, restrictii de circulatie in zona, protejarea instalatiilor si rezervoarelor din rafinarii si o puternica concentrare de forte si echipament de lupta, in special tunuri antiaeriene si avioane de vanatoare germane si romanesti.
Masurile de aparare luate au asigurat respingerea primului bombardament aerian aliat din 1942, denumit si „Misiunea Halpro” sau „Operatiunea Halverson”, misiune la care au participat 13 bombardiere, din care 12 au ajuns la tinta. Acest atac a reprezentat un esec pentru aliati, rafinariile suferind pagube insignifiante. Ca raspuns al atacului, germanii vor consolida oraşul, ce devenise după expresia lui Gerstenberg (comandantul fortelor militare germane din Romania in cel de-al doilea razboi mondial) – „Festung Ploieşti” (Fortăreaţa Ploieşti).
Analiza cauzelor esecului primei misiuni a permis aliatilor sa ajunga la concluzia necesitatii unei mai minutioase pregatiri a viitoarelor atacuri aeriene si, in ianuarie 1943, se ia decizia reluarii bombardamentelor, conform unei noi strategii si cu sporirea considerabila a flotei aeriene de atac.
Planul prevedea ca raidul asupra rafinariilor ploiestene sa se produca in ziua de 1 august 1943, baza de plecare a celor 177 de bombardiere B-24 Liberator fiind aeroportul de la Benghazi, Libia. Bombardierele, neinsotite de avioane de vanatoare, trebuiau sa parcurga, in 14 ore, un drum dus-intors de 3700 km si sa execute atacuri asupra obiectivelor repartizate la „firul ierbii”, practic de la 100 m inaltime.
Aliatii se bazau pe faptul ca obiectivul nu mai fusese atacat de ceva vreme si pe lipsa informarii dusmanilor despre atacul planuit. Situatia era cu totul alta, deoarece germanii cunosteau prin intermediul serviciilor secrete intentiile anglo-americane si erau la curent cu existenta bazelor aeriene din zona Bengazi, a caror destinatie putea fi si zona Prahova.
Si Gerstenberg era bine pregatit, apararea antiaeriană a Ploiestiului fiind alcătuita din numeroase centuri de foc. Sute de mitraliere erau ascunse in tranşee, cocotate pe turele, deasupra uzinelor, in apropierea podurilor, pe castelele de apa, clopotnitele bisericilor sau camuflate in targuri si in capitele de fan. Alaturi de toate acestea, elementul cel mai surprinzător a fost un tren mobil cu artilerie antiaeriana, aflat pe centura orasului Ploiesti. Gerstenberg a pregatit toate acestea in jurul instalatiilor care nu puteau fi amplasate nici in subteran si nici nu puteau fi dispersate.
Prin urmare, misiunea „Tidal Wave” („Valul nimicitor”) a fost intampinata de un puternic tir de artilerie si interceptata de aviatia de vanatoare germana si romana. Flotila aeriana americana a avut mult de suferit, pierzand 53 de bombardiere, au fost grav avariate 37 de aparate, la Benghazi intorcandu-se doar 88 de avioane. Cinci piloți au primit Medalia de Onoare, trei postum, cele mai multe medalii decernate vreodata pentru o singura misiune a Fortelor Aeriene Americane.
Raidul american din 1 august 1943 a fost un dezastru pentru aliati, mai ales raportat la pierderile de avioane si la numarul victimelor, desi distrugerile provocate rafinariilor ploiestene nu au fost lipsite de importanta. Astfel, au fost afectate: Rafinaria „Astra Romana” – cca. 29%; „Creditul Minier” – 75%; „Vega”- 26%; „Colombia” – 60%; „Steaua Romana” – Campina – 30%, celelalte rafinarii scapand neatinse.
Totusi, refacerea instalatiilor afectate a cerut timp si bani, iar pentru o perioada rafinariile si-au sistat productia, lipsind in acest fel armata germana de o parte din produsele petroliere atat de necesare.
Din august 1943 si pana la inceputul lunii aprilie 1944 nu s-au mai inregistrat raiduri de bombardament ale aliatilor. In aprilie 1944, asupra rafinariilor din Ploiesti au fost executate trei raiduri aeriene, dintre care cel mai important a fost cel din data de 5 aprilie, efectuat de 146 bombardiere care, prin cele 588 tone de bombe, au provocat mari distrugeri Triajului si Rafinariei „Astra Romana”. In luna mai 1944, in urma bombardamentelor din 5, 18 si 31 mai, la ultimul participand 640 bombardiere si 300 avioane B-24, rafinariile au primit lovitura de gratie. Bombardamentele au continuat si in lunile urmatoare: iunie, iulie si august, toate la un loc soldandu-se cu paralizarea aproape totala a activitatii acestora.
La Rafinaria „Astra Romana” au fost distruse in procent de 80% instalatiile tehnologice si anexele. Rafinaria „Vega” a suferit pagube intre 40 si 60%, ca rezultat al distrugerii. Procentul de distrugere pentru rafinaria „Romano – Americana” a fost de 65%, iar „Creditul Minier” – Brazi a fost complet distrusa si scoasa din functiune. Orasul, de asemenea, a fost avariat grav.
Nu se poate nega ca distrugerea rafinariilor din Ploiesti a fost un pas important in incheierea celui de-al doilea razboi mondial, insa pentru oras si resursa de care soarta lui e strans legata, sfarsitul razboiului a insemnat doar schimbarea exploatatorului, Romania trecand sub regim dictatorial sovietic.
Bibliografie:
Ivănuş, Ghe., 2004, Istoria petrolului în România, Ed. Agir, Bucureşti
Narcis, Gherghina – 1 August 1943 – „Tidal wave” : Studiu publicat in Revista Societăţii de Studii Istorice Erasmus, nr. 12, 2001, Bucureşti, Ed. Ars Docendi, p. 214-220
Wikipedia – Operation Tidal Wave
Surse foto: Wikipedia – B-24D’s fly over Ploesti during World War II, Wikipedia – Ploiesti 1943 bombardament, Cer si pamant romanesc – Remember 3 si 4 aprilie 1944 – Romania sub bombele aviatiei americane
Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine, dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.