Aurul negru si Ploiestiul (partea a III-a)

Rafinaria ridicata de fratii Mehedinteanu a fost urmata de altele, mai intai in Ploiesti, apoi in judetul Prahova si in restul tarii. La sfarsitul aceluiasi an, Ed. Madasch a infiintat o a doua rafinarie la bariera Rudului, in 1860 Gheorghe Sfetescu pe cea de-a treia, in mahalaua Sfantul Sava, iar in 1862 si 1865 au aparut altele la Ploiestiori. Unele dintre acestea aveau o existenta efemera, altele au activat insa decenii la rand (in 1900 aparusera 20 de rafinarii in zona Ploiestiului), asigurand petrol lampant pentru iluminarea publica a capitalei Bucuresti (1857 – primul oras din lume iluminat cu petrol lampant) si apoi a oraselor Ploiesti, Buzau, Targoviste, Galati, etc si trecand la fabricarea unor produse superioare.

Rafinariile Orion, Rafov, Teleajan, Vega, Astra, Standard, Colombia etc erau amplasate initial in exteriorul orasului. Apare primul oleoduct din Romania in 1899, legand Ploiestiul de Campina (30 Km lungime si o grosime de 6 toli). Acestuia i se adauga marile oleoducte ale statului (Ploiesti – Constanta, Ploiesti – Giurgiu), ce sunt dublate de numeroase oleoducte particulare ce inconjoara Ploiestiul.

Suferind numeroase transformari si trecand prin doua razboaie mondiale, rafinariile Astra, Teleajan, Vega si Creditul Minier se regasesc si actual in constitutia Ploiestiului. Astra, situata si astazi in acelasi loc din sudul orasului Ploiesti, a aparut in 1910, fiind constituita pe baza capitalului olandez si englez si reusind intre anii 1930 – 1962 sa fie cea mai mare din Romania. In 1948 este comasata cu rafinaria Orion, cu care se afla gard in gard si cu alte doua rafinarii mai mici, Noris si Lumina, pentru a deveni Rafinaria nr. 1 a tarii, numele fiind schimbat ca scop al regimului comunist de stergere a trecutului.

Rafinaria Romano – Americana isi are originile in aceeasi perioada si constituie punctul de plecare al rafinariei recunoscuta si astazi, cel putin de localnici, sub numele de Teleajan, dar care oficial apartine companiei Lukoil.

Societatea Vega, a societatii Concordia, se constituie in 1905 cu capital german, si decide repede sub conducerea consiliului de administratie prezidat de Titu Maiorescu, sa construiasca o rafinarie pe locul cumparat in partea de nord a orasului Ploiesti. Rafinaria este anuntata ca va intra in functiune in luna noiembrie a aceluiasi an, ceea ce se si intampla. Aceasta intreprindere este faimoasa si datorita directorului ei de la acea vreme, dr. Lazar Edeleanu, chimistul roman care a elaborat, a cercetat si a pilotat procedeul de rafinare a petrolului lampant folosind dioxid de sulf, concretizat in instalatii industriale aflate in multe rafinarii din lume.

Tot in 1905 apare si rafinaria Creditul Minier – astazi Brazi - si a fost si a ramas un moment cheie in istoria domeniului. Amplasata in afara orasului pentru a nu polua, in comuna cu acelasi nume, reuseste sa implementeze o structura tehnica cu procesele cele mai moderne. In anii 1938 – 1939 aducea in premiera europeana producerea izooctanului.

In primul razboi mondial, desi germanii bombardeaza orasul (evacuat de trupele romane), pierderile rafinariilor sunt reduse si acestea sunt refacute, continuandu-si normal functionarea. Rafinariile interbelice, numeroase, cu dinamica impresionanta, au constituit un ansamblu in care s-au evidentiat marile unitati, cele mici supravietuind, chiar in ciuda rezultatelor modeste. Trei sferturi din prelucrarea romaneasca a petrolului era realizata de 5 rafinarii: Astra Romana, Vega, rafinaria Romano- Americana, Creditul Minier, Orion si Colombia (aflate in Ploiesti sau in apropierea orasului) si Steaua Romana – Campina. Marii rafinori aveau o capacitate mai mare de procesare prin instalatiile de cracare termica si cele asociate. Micile rafinarii ramasesera practic in stadiul de „fabrici de gaz”.

Incepand cu cel de-al doilea razboi mondial (1939) si pana in 1943 toate evenimentele industriei petroliere romanesti au fost legate de acordurile economice si politice romano – germane. Acestea au fost numeroase, dar eu voi aminti doar doua dintre ele: cel din 29 septembrie 1939 – acord semnat pe 5 ani, prin care Romania exporta petrol contra armament german si cel din 29 ianuarie 1941, privind producerea benzinei de aviatie, benzina de care Germania avea mare nevoie pentru invadarea Greciei.

Dupa cum afirma Winston Churchil, Ploiestiul reprezenta radacina pivot a puterii germane, capabil sa ofere Germaniei un sprijin chiar mai eficient decat colaborarea cu arme. De la aceste rationamente si pana la elaborarea si infaptuirea primelor planuri de atac aerian drumul a fost scurt, primul bombardament aerian aliat asupra Ploiestiului avand loc in dupa-amiza zilei de 12 iunie 1942.

Bibliografie:

Dumitrescu, N., Stanciu, L., Zidaru, C., 1998, Din  istoria transportului ţiţeiului prin conducte în România,Ed. Silex, Ploieşti

 Ivănuş, Ghe., 2004, Istoria petrolului în România, Ed. Agir, Bucureşti

Neacşu, M., 2008, Imaginea urbană element esenţial în organizarea spaţiului: studiu de caz municipiul Ploieşti, Ed. Universităţii din Bucureşti

 Wikipedia – Istoria Ploiestiului

 Petroblog

Surse foto: Wikipedia – Rafinariile Astra Romana si Orion, Petroblog

Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine, dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.