Aurul negru si Ploiestiul (partea a II-a)

Asa cum am inceput sa va povestesc in prima parte a acestui articol, de la sfarsitul veacului al XVII-lea petrolul a inceput sa fie utilizat pentru iluminatul gospodariilor taranesti si al oraselor fara a deveni o activitate organizata. Iluminatul nu se facea cu lampi si felinare, ci prin aprinderea niasalatelor si a butoaielor cu pacura. Dupa acest sistem s-au iluminat curtile domnesti, drumurile, vadurile, ocnele.

Referindu-ma mai detaliat la exploatarea titeiului, in vremea lui Matei Basarab (1632-1654) izvoarele de titei au fost captate prin santuri, prin adunarea lui cu vasul sau cu carpe inmuiate. Treptat locuitorii au perfectionat metodele de extractie a titeiului prin gropi speciale, apoi prin fantani taluzate din care scoteau titeiul cu galeata. O groapa ajungea pana la adancimea de 1 415 metri, transportul se facea in butoaie, vase, galeti etc. In judetul Prahova, la Pacureti, Campina, pe Valea Teleajenului si in alte zone s-au descoperit gropi captusite cu lemn de stejar, bai speciale pentru pacura, guri de exploatare. Sistemul captusirii gropilor cu lemn s-a impus si pentru salvarea vietilor celor care se ocupau cu exploatarea titeiului. Adancirea gropilor, a fantanilor, a dus la noi inventii si anume utilizarea crivacului (scripete) tras cu o funie sau un lant. Din pacate multi putari au murit asfixiati de gaze sau prin surparea peretilor.

Libera pana la mijlocul veacului al XIX-lea, exploatarea „santierelor” de petrol devine monopol de stat. Dintr-un document aparut in 1792 reiese ca doar o optime din productia anuala a unui put revenea fantanarului, desi el asigura si materialul si munca, restul apartinand domnitorului. Turcia a fost principalul debuseu al acestui mineral, exportul facandu-se prin porturile Galati, Braila, Calarasi, Giurgiu, Oltenita.

Transportul acestui produs, de la regiunile subcarpatice la malurile Dunarii, se facea anevoie si cu pretul unor mari pericole. Drumurile proaste pentru carute si foarte periculoase din cauza banditilor, care se ascundeau in padurile judetelor Vlasca si Ialomita, faceau vanzarea la schela imposibila, caci turcii, pentru a evita riscurile transportului, cumparau acest produs numai din porturile dunarene.

Fantanarii plecau bine inarmati, fiindca, mai ales la intoarcere, cand aveau cu ei bani, adevarate lupte se dadeau uneori in intinsele paduri care acopereau pe acea vreme Campia Romana. Nu toti aveau aceeasi soarta, caci oameni inarmati pazeau drumurile care treceau prin paduri. Cei care scapau nejefuiti si in viata se duceau la biserica cea mai apropiata si multumeau lui Dumnezeu ca i-a protejat, apoi se intorceau la vetrele lor pentru a-si continua munca grea.

Intamplarile mai sus povestite aveau loc si dupa 1800. De aici pana la „boom-ul petrolier” al Ploiestiului nu mai e mult. In primavara anului 1856, Teodor Mehedinteanu, intors dintr-o calatorie de studii, a adus cu el doua lampi care ardeau cu ulei extras din sisturi bituminoase. Indemnat de profesorul Alexe Marin si cu ajutorul farmacistului Steege, el a distilat titei obtinand un „gaz” care dadea o lumina mai vie si mai putin miros.

Incurajat de succes, el a participat la o licitatie si a obtinut concesiunea iluminarii orasului Bucuresti, apoi l-a convins pe fratele sau Marin sa infiinteze o rafinarie, acesta incepand sa construiasca, prin decembrie 1856, „fabrica de gaz”. Ridicata in bariera Rafov, intre garle, in mahalaua Sf. Dumitru, prima rafinarie din lume a inceput sa functioneze in primavara anului 1857.

Bibliografie:

Buzatu, Gh., (2009), O istorie a petrolului romanesc, Casa editoriala Demiurg, Iasi

Dumitrescu, N., Stanciu, L., Zidaru, C., (1998), Din istoria transportului titeiului prin conducte in Romania, Ed. Silex, Bucuresti

Neacsu, M., (2008), Imaginea urbana element esential in organizarea spatiului: studiu de caz municipiul Ploiesti, Teza de doctorat, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Geografie

Surse foto: Financial Communique, Wikipedia – Crivac

Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine, dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.