Viața pe alte planete – o soluție eco?

Dacă mâine ar veni cineva să vă întrebe (în cazul în care ar deveni posibil) dacă vreți să locuiți pe o altă planetă, ce i-ați răspunde? Citeam zilele trecute dintr-o reputată revistă de popularizare științifică, când am dat peste un articol ce făcea referire la colonizarea altor planete. Desigur că erau prezentate câteva idei tehnice (încă destul de fanteziste) de cum s-ar putea înfăptui un asemenea lucru, undeva în era copiilor, copiilor, cop… noștri, însă și câteva aspecte de ordin etic, dacă ar fi sau nu moral să ne mutăm pe o asemenea planetă. În articol se punea accent pe aspectele tehnice, însă noi vom inversa balanța și vom dezbate problema morală.

Sursa foto

Sursa foto

Mai întâi ar trebui să știți că în lume se cheltuiesc anual sume uriașe pentru studiul Universului și a posibilităților de expansiune dincolo de limitele Planetei noastre. Și cu toate că s-au făcut pași importanți în dezvoltarea tehnologiilor și a cunoștințelor despre spațiul extraterestru, încă nu se poate vorbi de posibilitatea de a transporta oameni pe distanțe de ani lumină și nici despre certitudini legate de existența vieții extraterestre. De aproape un secol se tot vorbește despre probabilitatea statistică, care mie însă nu îmi spune mare lucru. Există într-adevăr idei legate de transformarea unor planete din sistemul nostru solar sau din afară în “case primitoare” precum Terra, însă sunt destul de îndrăznețe și puțin probabile în momentul actual: dirijarea unor asteroizi spre planetele cu pricina pentru determinarea unor schimbări radicale, utilizarea de panouri/oglinzi în spațiul cosmic pentru dirijarea luminii solare, utilizarea bacteriilor pentru a spori cantitatea de oxigen, fabricarea de gaze și emiterea lor în atmosferă etc etc și cu toate astea (în cazul în care am reuși să dezvoltăm asemenea tehnologii) tot ar mai fi nevoie de rezolvarea unor probleme care stau împotriva colonizării altor planete.

Sursa foto

Dar să zicem prin absurd că aceste probleme ar fi depășite în timp util (adică înainte să ne distrugem propria Planetă și deci să ne tăiem craca de sub picioare): avem oare dreptul să “cucerim” alte spații? Desigur, părerile sunt împărțite chiar între oamenii de știință, unii afirmând că nu ar fi corect să periclităm viața extraterestră chiar dacă aceasta ar consta în niște biete … bacterii, alții dimpotrivă, că omul trebuie să-și asigure continuitatea și după ce viața pe Terra nu va mai fi posibilă. Din punctul meu de vedere, problema e cu totul alta. Cum vom reuși noi să trăim pe o altă planetă atâta timp cât nu putem să o păstrăm în ordine pe cea care ne-a fost dată în perfectă stare? Prin urmare, fuga pe o altă planetă pe care să o umplem cu gunoaiele noastre, atunci când Terra va fi numai o groapă de gunoi (a se vedea aici Wall-E), nu o consider ca pe o acțiune etică. Cred că mai întâi ar trebui să învățăm să trăim în ordine aici, în Casa în care ne-am născut, înainte de a trece mai departe. Oricum, la cât de repede evoluează lucrurile (sau mai bine zis se degradează) cred că nici nu vom avea timpul necesar să dezvoltăm tehnologiile descrise în revistele de știință pentru a putea să plecăm de aici. Varianta cea mai rapida și mai puțin costisitoare de a asigura continuitatea omului pe Terra aceasta este: să iubim viața și Planeta și să facem tot posibilul pentru a le proteja. Este o problemă de educație morală cuprinsă la nivel global, care până când nu va fi rezolvată, nici stresul că vom rămâne fără Casă nu va dispărea. Până când nu vom înțelege implicarea noastră în procesul de degradare a Pământului și ceea ce putem face pentru a-l putea stopa, nu vom reuși să schimbăm nimic important, poate cel mult să ne prelungim agonia… O să spuneți bine, dar lucrurile încep să se schimbe, dezvoltăm tehnologii ecologice, economisim resurse, oare nu e suficient? Consider că nu! Nu, până când nu se va renunța la consumerism și ambalajele greu-degradabile, precum și la goana după resurse cu potențial de poluare mare.

Sursa foto

Prin urmare, revenind la ideea cuceririi spațiului cosmic, prima piedică serioasă care ne stă în cale cred că suntem noi, prin felul nostru de a fi. Dacă nu reușim să schimbăm aceasta, și încă repede, nu văd cum am reuși să ne organizăm și să punem la cale cu succes mutarea pe o altă planetă. Așadar, problema nu implică în primă instanță știința, ci mai degrabă educația…

Sursa foto

Sursa foto1

Despre autor
Specialist în conservare și protecția mediului
1 comment on this postScrie-l pe al tau!
  1. Romania este una dintre putinele tari din Europa care mai are plaje virgine. Din pacate, in ultimii ani acestea au intrat in vizorul unor afaceristi care le vor transformate in statiuni sau in cartiere de vile. De la Sulina la Navodari, aproximativ 150 de kilometri de plaja neamenajata sint vizati de interese imobiliare.

    Pina nu demult, singurul pericol pentru plajele virgine ale Romaniei erau turistii care, dornici de liniste, se refugiau aici. Dupa transformarile care au avut loc la Vama Veche si Gura Portitei si care i-au facut pe multi sa nu mai mearga in aceste doua locuri, turistii s-au orientat spre alte plaje, neamenajate. Asa se face ca in momentul de fata cele mai frecventate sint plajele din dreptul localitatilor Corbu si Vadu, din judetul Constanta. Situate la nord de rafinaria de la Navodari, cele doua plaje ofera locatia perfecta pentru nudisti, pentru cei care adora sa mearga la mare cu cortul sau pentru cei care nu mai suporta tigania si mizeria din restul statiunilor litoralului romanesc. Asta desi cele doua plaje sint in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, iar accesul este teoretic restrictionat, putindu-se face numai cu un permis cumparat de la Tulcea, de la Administratia Rezervatiei. Din pacate, plajele de la Corbu si Vadu risca sa ajunga foarte curind la fel de murdare ca tot litoralul. Nimeni nu se ocupa de curatarea si intretinerea lor, iar agentii ecologi ai Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii vin rar prin zona, doar pentru a le da turistilor permise, in nici un caz pentru a-i amenda.

    “RECHINII”. Un alt pericol pindeste insa plajele virgine. Rechinii. Nu cei din Marea Neagra, ci cei imobiliari. In ultimii ani, conducerea liberala a Administratiei Rezervatiei a actionat ezitant impotriva acestora, ajungindu-se in momentul de fata ca pentru aproape toate plajele sa existe proiecte de dezvoltare imobiliara sau turistica. Concret, plaja Sulinei este numai buna pentru a deveni o zona de agrement. Primaria doreste construirea de vile pentru turisti, de bazine, de terenuri pentru sport. Mai la sud, spre Sfintu Gheorghe, se pregateste o investitie eoliana. Plaja din Sf. Gheorghe asteapta si ea investitori care s-o umple de moloz si termopane. De asemenea, la Vadu si Corbu, o intreaga statiune ar trebui ridicata in anii urmatori. O statiune de tip occidental, strabatuta de canale, si care sa se rivalizeze cu Mamaia. Proiectul exista deja pe hirtie, iar in culise se duc negocieri pentru inceperea construirii statiunii. Un semn este si scumpirea exagerata a metrului patrat de teren intravilan in zona. In cele doua sate, curind se vor da si cite 100 de euro pentru un metru patrat de teren construibil. Mai la nord, inspre Grindu Chituc (zona strict protejata, unde accesul este strict interzis), afaceristii imobiliari vizeaza construirea unui cartier de vile. Pentru ca cele din Constanta, Mamaia si Navodari au devenit aproape neincapatoare, e nevoie de terenuri noi unde imbogatitii zilei sa isi poata petrece vacantele.

    Aparare ezitanta
    plaja
    La toate aceste amenintari, conducerea Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii raspunde cu jumatate de gura. Prin vocea controversatului guvernator Paul Cononov, in cazul caruia instanta a dovedit ca institutia pe care o conduce a minarit licitatia pentru cadastrul Deltei, ARBDD afirma ca nici o palma din Rezervatie nu a fost pierduta si ca nu se pune problema ca astfel de investitii sa se realizeze vreodata. Cu toate acestea, primarii liberali sau pedelisti din aceste zone au transformat terenurile din jurul localitatilor (domeniul public de interes national) in domeniu public de interes local. Asta pentru a le putea apoi atribui dupa bunul plac, fara a mai cere si acceptul Administratiei Rezervatiei. In citeva cazuri, pentru a opri ilegalitatile, a fost nevoie de interventia fostului prefect de Tulcea, Chirica Lefter, a Agentiei Domeniilor Statului sau a Ministerului Mediului.

Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2018 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress