Vorbim tot mai des, tot mai mult despre tot ce înseamnă probleme de mediu. Devenim mai conştienţi de faptul că de noi depinde soarta generaţiilor următoare şi că trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a le lasă o lume cel puţin la fel de bună ca aceasta, în care trăim astăzi. Termenul Responsabilitate este, de altfel, un element cheie al tuturor discursurilor eco: este o datorie, o necesitate…un sacrificiu? Ce înseamnă, de fapt, a fi responsabil cu privire la mediul înconjurător? Cât de responsabili putem fi noi, oamenii, faţă de mediu?
Cei care sunt implicaţi direct în această luptă pentru un mediu mai bun, fie că vorbim despre protecţia oceanelor, a animalelor, reciclarea deşeurilor, limitarea încălzirii globale etc. au tendinţa să spună că marele public se împarte în 2 mari categorii: realiştii, cei care îşi dau seama de necesitatea unei schimbări cu scopul de a diminua efectele dăunătoare asupra mediului, respectiv scepticii, care nu considera că oamenii pot avea vreun impact considerabil sau important. Ce-i drept, privind situaţia de la o oarecare distanţă…geologică, oamenii au apărut într-o ultimă „secundă” a existenţei Pământului, adică acum 200.000 de ani. Greu de comparat cu cele 4,6 miliarde de ani de când există planetă, sau chiar cu cele 66 milioane de când au dispărut dinozaurii.
Şi totuşi… nici o altă specie nu a reuşit să cucerească practic fiecare mediu terestru, instalându-se practic pe toată suprafaţa disponibilă a Pământului. Cu mici excepţii. Nici o altă specie nu a extras şi sintetizat materiale, transformându-le din punct de vedere chimic la o asemenea scară, încât a creat modificări semnificative asupra circuitelor biogeochimice într-un timp atât de scurt. Nici o altă specie nu a produs deşeuri care se descompun în mediu în sute de ani, generaţii întregi după cei care le-au aruncat. Ne putem permite, deci, să fim sceptici în legătură cu efectele noastre asupra mediului?
Cu toate acestea, persoanele care împart publicul în cele două categorii menţionate mai sus omit o foarte importantă şi, din păcate, mare categorie de oameni: cei indiferenţi. Oameni cărora pur şi simplu nu le pasă de ce se întâmplă cu mediul înconjurător, fie pentru că nu sunt informaţi, nu îşi dau seama sau considera că nu este problema lor. Aceştia sunt „cei mulţi”, cei care trebuie convinşi, cei ai căror ochi trebuie deschişi către realitatea Oamenilor, ca specie:
Avem un singur Pământ. O frază atât de repetată şi auzită încât nu o mai băgăm de seamă… Însă nu avem posibilitatea de a migra pe altă planetă, în cazul în care lucrurile merg prost aici. Nu avem unde să plecăm. Nu trebuie să uităm că suntem totuşi 7 miliarde de oameni şi că generaţia tânăra va apuca să vadă Pământul în mâinile a 10 miliarde de oameni. 10 miliarde de persoane care vor avea nevoie de apă, electricitate, combustibil, care vor crea deşeuri, pentru care se vor construi baraje, drumuri, diguri, care vor muta râuri, vor tăia păduri, vor extrage tot ce poate fi exploatat din scoarţa terestră. Vor crea noi substanţe, noi materiale, vor testa noi arme, vor purta noi războaie, vor trăi şi vor muri cu ideea că au o singură viaţă şi că au obligaţia de a profita de tot ce li se pune la dispoziţie, indiferent de costuri. Indiferent de preţ, de consecinţe, de ce vor lăsa în urmă.
De ce am transformat „carpe diem” în ceva atât de egoist? De ce contează doar ce se întâmplă astăzi şi suntem atât de incapabili să ne dăm seama ce urmează să se întâmple dacă nu facem un pas înainte – dacă nu ne asumăm responsabilitatea pentru viaţa noastră şi a celor care ne vor urma, prin mici gesturi măcar, atât de mici încât nici nu pot fi definite că sacrificii?
Ştim cu toţii ce trebuie făcut: să închizi apă când te speli pe dinţi, să stingi monitorul când nu îl foloseşti, să reciclezi plasticul şi hârtia – însă fie nu înţelegem de ce, fie ni se pare că este atât de puţin important raportat la scara Planetei, încât nu ar schimba nimic. Nimic mai fals.
Iar ceea ce nu înţelegem, înainte de toate, este că dacă ne asumăm responsabilitatea, o facem pentru noi înşine, nu pentru Planetă. Planeta nu are nevoie să fie salvată…ea va supravieţui, indiferent de ce-i putem noi face. Noi, însă, nu. 
Surse foto: http://e08595.medialib.glogster.com/media/25/255c782492a05f9938faba02b6b7879489d7250ffc66277144b8f84a53b837cd/air-pollution-illustration-jpg.jpg, http://envinews.com/files/9113/5396/3178/3837819_forside.jpg
