L’Apocalypse – La Roumanie

Articol realizat de Alexandru Filip

Mayas vorbind, 2012 se anunta un an apocaliptic. Noi, romanii, insa satui de asteptare sau convinsi ca nu avem nevoie de cine stie ce cataclism planetar pentru a ne pune capat zilelor, parem hotarati sa ne luam soarta in maini si sa ne compromitem singuri sansele de supravietuire. Purtam in gene indemnul pustiiti holdele, otraviti fantanile si nu ne temem sa-l punem in opera in cele mai inventive moduri.

Asa se face ca dupa 20 de ani de eforturi, am reusit sa ne cumparam suficiente masini, 5,41 milioane mai exact, cat sa sufocam toate orasele. Nu a fost usor, mai ales pe timp de criza, asa ca astazi ne putem mandri cu cele mai mari concentratii de CO2, noxe, praf si claxoane dintre toate orasele Europei. Sa mai zica cineva ca nu suntem si noi primii la ceva. Pe cei aproximativ 300.000 de excentrici care se incapataneaza sa circule pe biciclete, necontribuind astfel la smogul national, i-am dat in consemn, spre reeducare: le-am trasat piste-capcana pe sub masini, le-am pus si tot felul de obstacole in drum, de la borduri si copaci la statii de metrou, am asmutit maidanezii pe ei, avem grija sa-i claxonam pe unde-i prindem sau, si mai eficient, sa le furam bicicletele si sa le vindem la fier vechi.

Nici in afara oraselor nu am stat degeaba: taiem intr-una la paduri, sa extirpam odata pentru totdeauna plamanul asta verde care se incapataneaza sa ne tina in viata. In 20 de ani am reusit sa defrisam aproape doua milioane de hectare reducand aria impadurita de la 34 la 26% din suprafata tarii. Eortul ne-a fost completat de natura, care s-a ocupat personal de degradarea solurilor, alunecari de teren, desertificare si inundatii, intru defrisarea demersului nostru.

In padurile ramase – pana vom reusi sa le radem si sa le expulzam din tara – ne-am hotarat sa ne aruncam gunoaiele.  O solutie ingenioasa, trebuie sa recunoastem, care rezolva dintr-un foc si problema deseurilor, si pe cea a padurilor. Ce nu reusim sa aruncam printre copaci, aruncam in ape, vorba poetului: “raul, ramul…” sunt gropi de gunoi ideale. Inca si mai bune decat lacurile sunt apele curgatoare, care transporta mizeria ca printr-un sistem circulator in toate colturile tarii. In plus, am reusit astfel, fara vreun efort suplimentar, sa umplem si Delta Dunarii cu PET-uri si alte deseuri plutitoare. Pentru distrugerea plajelor am gasit solutia intoxicarii cu mucuri de tigara si resturi de plastic. Suntem atat de hotarati sa umplem tara de gunoaie, ca platim si amenzi, suferim si de infringement de la Uniunea Europeana daca e nevoie, si tot nu ne lasam. Ca doar n-o sa lasam sa se duca de rapa toate eforturile noastre de a nu colecta selectiv si nu a recicla mai nimic, adica sub 1% din totalul deseurilor, toata campania noastra de denigrare a acestor concepte ca fiind urmase ale R.R.R.-ului comunistoid.

Pana anul acesta nu gasiseram o solutie pentru distrugerea raurilor de munte dar acum s-a rezolvat: le captam integral in tevi de plastic si le directionam catre microhidrocentrale care produc energie electrica, pe care o vindem ca energie ‘verde’, din surse regenerabile. Genial, nu? Albiile complet distruse si secate, fauna acvativa anihilata, si cea forestiera lasata sa moara de sete sunt doar beneificii suplimentare ale acestui proiect.

Avem, trebuie sa spunem, si ceva neimpliniri. Desi tragem tare de peste zece ani, inca nu am reusit sa incepem mineritul cu cianuri la Rosia Montana. Cei patru munti sunt inca in picioare, aurul este in subsol, iar barajul de la iazul de decantare, de dimensiuni record in Europa, nu i-am pus inca piatra de temelie. Lucram, insa, in continuare, la rezolvarea acestei situatii, iar implicarea politica la cel mai inalt nivel ne da mari sperante de succes.

Ramane in continuare deschisi catre orice alte oportunitati de distrugere, ocazii in care sa ne descoperim inca o data punctele tari, dar si faptul ca punctele noastre slabe sunt doar circumstantiale. Privim totodata cu vigilenta si eventualele amenintari ce ar putea veni din directia comunitatilor de voluntari, de biciclisti sau din partea auto-intitulatei “Coalitii de Mediu”, care pare de la an la an tot mai unita si un adversar tot mai redutabil in calea demersului nostru de devalizare nationala. Ne pastram insa optimismul si am pasim in 2012 cu incredere, sub deviza Apocalipsa, n-avem nevoie de tine, ne descurcam si singuri!

Surse foto: www.deepseanews.com , www.oceanpowermagazine.net si www.adevarul.ro

Articol preluat din numarul Ianuarie-Martie 2012 al revistei GQ.