De ce ingrijorare pentru moarte si nu bucurie pentru viata?

Stiu cat este de importanta si grava situatia mediului inconjurator. Da. Recunosc. Asa e. Ihim…da. Este. Este? Stai putin, ca m-am pierdut! Cum adica imi pun problema ca nu ar fi o situatie iminenta de poluare si distrugere!? Normal ca Pamantul sufera si oamenii sunt de vina! Daca nu facem ceva cat mai curand, piere! Pierdem specii, se intind deserturile! Adica vor fi inundatii! Ba nu, si desertificari si indundatii! Oamenii mor de foame! Urgent, sa ne mobilizam!

Uf…staaai…Ce spuneam? Vai, dar situatia e dezastruoasa! Si cate piedici si greutati intampina valul verde (si albastru, ca doar e Planeta Albastra!) care se lupta pentru siguranta mediului inconjurator.

E chiar atat de greu sa imi dau seama, respectiv sa va dati seama, ca am ajuns oameni ai INGRIJORARII? Tinerii sunt crescuti in aceasta societate care se ingrijoreaza si transmite o ingrijorata ingrijorare catre viitorii ingrijorati, urmatoarea generatie ingrijorata. Pamantul parca nu mai este privit ca o lume a bucuriei, misterioasa si plina de aventuri, ci ca o FIINTA sensibila, bolnava, aproape de moarte. O fi sanatos? Din punctul meu de vedere nu este.

Copiilor de mici li se prezinta omenirea ca pe un mare dusman, crud calau al vietatilor dragalase, pufoase, cu ochi mari si nevinovati. Florile multicolore, iarba deasa si proaspata, fructele pline de vitamine, atat de necesare tututor si orice alt element al mediului, sunt destinate pieirii…VESNICE!

Exista o asa zisa presiune a specialistilor in mediu asupra tinerei generatii care i-a strivit acesteia inocenta. Si eu, copilarind la tara, ma apropiam mult de musuroiul cu furnici, analizam ouale de randunica, mai despicam florile sa vad cum de se fac asa frumoase, toate dintr-o curiozitate profunda de a cunoaste mediul natural si de a-l relationa strans cu mine. Aceste fapte sunt considerate acum ofense aduse naturii.

Sunt de acord cu grija fata de Mama Natura. Sunt de acord cu explicarea efectelor negative, cu o educatie pro-conservare, dar nu ar fi bine sa nu se mai inoculeze frica unui sfarsit iminent? Poate ca speranta in intr-ajutorarea oamenilor pentru ajutorarea Pamantului ar fi un focus. Poate ca acest focus este potrivit sa ofere copiilor increderea in frumusetea vietii si in ei de a o conserva, pe langa a se bucura de minunatiile ei. Sunt sigura ca poate exista un echilibru. Poate…poate ca nu ar trebui sa ne ingrijoram mereu! Viata e frumoasa. Nu ne putem bucura de ea daca presupunem tot timpul ca ceea ce este mai rau urmeaza sa se intample. Hai sa speram in bine!

Daca v-a placut articolul, il puteti vota. Iar pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre!

Fotografiile sunt realizate de autoarea articolului.

Despre autor
Absolventa a Facultății de Geografie (UB) - specializarea Știința Mediului și a masterului de "Dezvoltare Durabila" - Universitatea Ecologica.
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2018 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress