Această afirmaţie este deosebit de importantă în ceea ce priveşte subiectul schimbărilor climatice şi a mediului. În condiţiile în care 97% dintre cercetători sunt de acord că schimbările climatice reprezintă un fapt, exista încă mulţi sceptici. De exemplu, un sfert dintre americani considera că acestea nu reprezintă un fenomen real, motivându-şi punctul de vedere cu argumente ce variază de la « vremea încă este rece » (33%) până la « Dumnezeu controlează vremea » (2%). Aceste date provin dintr-un studiu care poate fi consultat aici.

În aceste condiţii, educaţia de mediu şi legată de schimbările climatice este un element esenţial, pentru a asigura nu numai transferul de cunoştinţe corecte, ci şi pentru că oamenii informaţi pot lua deciziile informate cu privire la acest subiect care nu suporta întârzieri inutile.

Pentru a pleca de la zero, haideţi să ne reamintim despre ce este vorba. Aşa cum ştim, oamenii exercită o influență tot mai mare asupra climei și asupra temperaturii Pământului, prin arderea combustibililor fosili, tăierea pădurilor tropicale și creșterea animalelor. Aceste activități generează cantități enorme de gaze cu efect de seră, care se adaugă celor deja prezente în mod natural în atmosferă, contribuind astfel la efectul de seră și la încălzirea globală – aşadar, la schimbările climatice. Efectele fenomenului sunt vizibile: temperaturile cresc, tiparele precipitațiilor se schimbă, ghețarii și zăpada se topesc, iar nivelul mediu al mării pe întregul glob este în creștere.

Oamenii de ştiinţă au analizat patternurile climatice din ultima sută de ani şi au ajuns la concluzia că schimbările remarcate sunt rezultate ale influentei societăţii umane. Instituţiile şi organizaţiile publice au reacţionat: pentru a preveni efectele cele mai grave ale schimbărilor climatice, țările semnatare ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) au convenit să limiteze creșterea temperaturii medii globale la suprafață la mai puțin de 2 °C față de perioada preindustrială, cercetătorii fiind de părere că acesta este pragul maxim la care schimbările climatice ar fi gestionabile. Pentru a atinge acest obiectiv, emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial trebuie să atingă punctul culminant cât mai curând posibil și apoi să scadă rapid. Până în 2050, emisiile globale ar trebui să fie reduse cu 50 % comparativ cu nivelurile din 1990, iar înainte de sfârșitul secolului să se atingă neutralitatea din punct de vedere al emisiilor de carbon.

Un pas suplimentar în această direcţie a fost făcut cu ocazia semnării acordului de la Paris la sfârşitul anului 2016, care îşi doreşte să întărească răspunsul global cu privire la schimbările climatice. Semnatarii se angajează să ia măsuri la nivel naţional pentru a asigura emisii mai reduse de CO2 şi pentru a se implica în mod real în limitarea impactului uman asupra climatului.

Dar care sunt măsurile pe care le putem lua, fiecare dintre noi?

-      Să fim atenţi la cât şi cum consumăm! De la utilizarea panourilor solare până la shimbarea becurilor incandescente cu becuri LED, putem diminua nevoia de energie electrică, a cărei sursa principală este cărbunele (42%).

-      Atenţie la ce punem în farfurie! Consumul alimentar poate avea o mulţime de efecte la scări diferite: de exemplu, consumul local evita nevoia de transport; industria cărnii şi a produselor lactate este responsabilă pentru 18% din gazele cu efect de seră – aşadar de ce să nu ne propunem cel puţin o „masă eco” pe zi ?; să nu uităm că mâncărurile procesate au, la rândul lor, efecte negative asupra calităţii mediului.

-      RRR – reciclare, reutilizare, recuperare. De ce? Pentru că depozitele de deşeuri produc metan, iar acesta este un gaz cu efect de seră. Să încercăm să cumpărăm produse ambalate cât mai puţin, să reciclam ce putem recicla şi, dacă este posibil, să compostăm resturile menajere: nu numai că vom diminua cantitatea de deşeuri din depozit, ne vom putea hrăni plantele cu un îngrăşământ natural.

-      Atenţie la cum vă deplasaţi! Transportul reprezintă una dintre sursele principale de încărcare cu CO2 din zonele urbane. Folosiţi transportul în comun, bicicletele sau mergeţi pe jos cât de des se poate: este important nu doar pentru mediu, ci şi pentru sănătatea voastră.

Aveţi alte sfaturi şi sugestii pentru cititorii Greenly? Le aşteptăm în comentarii.

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

Surse foto: 1, 2.

Sursa foto: http://image.shutterstock.com/display_pic_with_logo/769513/114833290/stock-vector–calendar-eco-natural-green-lives-stylish-vector-wave-114833290.jpg

Acum vreo 6 luni, am primit un mail de la o prietena foarte dragă, cu un mesaj a cărui origine nu o cunosc.

În anul 1852 sau 1854 (data este nesigură), Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Abraham Lincoln (1809-1865), a făcut o ofertă poporului indian, în care-şi exprima dorinţa ca statul să cumpere o mare parte din teritoriul ocupat de triburi, acestora fiindu-le promisă o rezervaţie.

La această ofertă a primit un răspuns din partea căpeteniei Seattle. Răspunsul căpeteniei este una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste pentru Pământ! Oraşul Seattle şi-a primit numele după această căpetenie. Iar eu am considerat scrisoarea ca fiind foarte potrivită cu ocazia Zilei Casei Noastre!…Sau Mamei Noastre!…

 &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

“Când marele şef Alb din Washington îşi trimite glasul că doreşte să cumpere pământul nostru, ne cere prea mult. Cum se poate vinde sau cumpăra cerul şi căldura pământului? Aşa ceva ne este cu totul străin. Noi nu suntem proprietarii prospeţimii aerului şi limpezimii apei.

Fiecare părticică a acestui pământ e sfânt pentru poporul meu. Fiecare ac strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mică negură din întunecimea pădurii, sunt sfinte în gândurile şi viaţa poporului meu, suntem parte a pământului şi el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori. Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare ne sunt fraţi. Culmile stâncoase, păşunile suculente, trupul învelit în căldură al poney-ului şi omul, toate aparţin aceleiaşi familii.

Această apă strălucitoare ce curge prin torente şi râuri, nu este numai apă, ci şi sângele strămoşilor noştri. Dacă vă vindem pământul, trebuie să ştiţi că e sfânt. Că fiecare reflectare din lacul limpede vorbeşte despre întâmplări şi amintiri din viaţa poporului meu. Murmurul apei e glasul tatălui meu. Râurile ne sunt fraţi, ne sting setea. Râurile poartă canoele noastre. Ne hrănesc copiii.

Dacă vă vindem pământul, trebuie să vă amintiţi şi să învăţaţi copiii voştri că râurile sunt fraţii noştri şi ai voştri. De aceea, va trebui să oferiţi râului bunătatea pe care nu aţi oferit-o fratelui. Ştim că omul alb nu ne înţelege. Pentru el un pământ e la fel ca şi oricare altul. Faţă de pământul-mamă şi fratele-cer se poartă ca faţă de lucruri care se pot cumpăra, prăda, vinde ca vitele sau podoabă strălucitoare. Lăcomia lui va distruge pământul şi va lăsa în urmă pustiu.

Nu ştiu. Modul nostru de viaţă se deosebeşte de al vostru. Numai privind la oraşele voastre, pe omul roşu îl dor ochii. În oraşele omului alb nu există un colţişor de linişte. Nu există loc în care să se audă deschiderea frunzelor primăvara sau tremuratul aripii musculiţei. Cea mai mare comoară a omului roşu este aerul. Omul alb parcă nici nu observă aerul pe care îl respiră. Ca unul care e de multă vreme muribund, e imun la duhoare.

Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiţi că aerul ne este preţios. Că aerul îşi împarte spiritul cu întreaga viaţă pe care o întreţine. Vântul care i-a dat bunicului meu primul suflu va primi şi ultima lui răsuflare.

Dacă vă vindem pământul trebuie să-l păziţi ca pe ceva sfânt. Ca pe un loc în care şi omul alb va putea să inspire aerul îndulcit cu mireasma florilor. Vom examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul.

Dacă vom decide să fim de acord, vă vom pretinde să îndepliniţi următoarea condiţie: omul alb va trebui să se poarte faţă de animalele acestui pământ, ca faţă de fraţii săi. Ce este omul, fără animale ? Dacă animalele ar dispărea, omul ar muri de marea însingurare a spiritului. Tot ceea ce li se întâmplă animalelor, curând i se va întâmpla şi omului. În lume totul se leagă.

Va trebui să vă învăţaţi copiii că sub tălpile lor este cenuşa strămoşilor noştri. Pentru ca să respectaţi pământul, le veţi spune că pământul lor este bogat prin viaţa străbunilor noştri. Va trebui să vă învăţaţi copiii, aşa cum îi învăţăm noi pe ai noştri, că pământul ne e mamă. Ce păţeşte pământul, păţesc şi copiii lui. Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine însuşi. Pământul nu aparţine omului. Omul aparţine pământului.“

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Cea mai frumoasă lecţie de ecologie pe care o poate primi un om! Şi de umilinţă!…Şi de iubire necondiţionată!…Şi de înţelepciune!…

În final, aş vrea să vă anunţ că s-a încheiat campania-concurs „Aşa, da! Aşa, nu!”. În această a doua parte a campaniei, am primit doar 3 articole! Foarte frumoase! Le puteţi reciti aici:

http://greenly.ro/asa-da-asa-nu/asa-da-parcul-tineretului-bucuresti/

http://greenly.ro/asa-da-asa-nu/asa-da-bilbao-spania/

http://greenly.ro/asa-da-asa-nu/excursie-pe-transfagarasan/

Toate articolele şi autoarele lor sunt câştigătoare! Intenţionăm ca până pe 5 iunie, Ziua Mediului, echipa Greenly să le trimită un premiu! Nu suntem încă ONG, nu avem fonduri, dar avem INIMI MARI! Am dori doar ca autoarele articolelor să ne trimită adresele lor pe adresa de contact Greenly!

La mulţi ani tuturor, de Ziua Pământului!

Sursa video: http://www.youtube.com/watch?v=e9a70fz6420

Surse foto: http://mblog.lib.umich.edu/eng280limitedfork/archives/2007/12/

http://www.akaija.com/akaija-wp/artwork-2-2/two-roads/

http://realrest.wordpress.com/2012/10/31/the-earth-does-not-belong-to-man-man-belongs-to-the-earth/

Primăvara vine cu multe sărbători pentru iubitorii de mediu. Întâi a fost Ziua Păsărilor, apoi Ziua Apei, Ziua Meteorologiei, iar astăzi celebrăm cu toții trecerea a încă un an de la formarea dragei noastre planete, Terra!

Ziua de 22 Aprilie este dedicată de către întreaga planetă, Planetei Pământ. Este, deci, un prilej de sărbătoare pentru noi toți, ca și demni locuitori ai Terrei.

Dar poate nu toată lumea știe de ce s-a ales tocmai această zi. Nu are legătură cu ziua ”nașterii” propriu-zise a Pământului, aceasta fiind nesemnificativă la scara timpului geologic, ci cu ziua când a fost dat startul pentru protejarea mediului înconjurător, 22 Aprilie 1970.

Așadar, Terra împlinește azi 43 de ani! Glumă sau nu, ceea ce trebuie reținut este faptul că ideea de a sărbători planeta nu a apărut doar ca un motiv de a mai găsi o zi în care lumea să ia pauză de la treburile cotidiene și să se relaxeze, ci ca un semnal de alarmă față de toate evenimentele negative ce avuseseră loc în preajma anului 1970. Este vorba despre revolta unui grup de studenți împotriva războiului din Cambodgia, ”Masacrul din 4 mai”, revoltă în care persoanele implicate au folosit armele de foc, este vorba despre accidentul nuclear din Carolina de Sud, despre conștientizarea creșterii gradului de poluare, sau despre ceea ce melodia ”Bridge over Troubled Water”, de pe ultimul album al formației Beatles din acea vreme, prevestea în legătură cu tumultuoasele decenii ce au urmat.

Ziua Pământului a fost la început o manifestare politică. Fondată de senatorul american Gaylord Nelson, aceasta era gândită să trezească la realitate politicienii corupți și nepăsători, care aruncau milioane și miliarde de dolari pe experimente și pe investiții dăunătoare mediului. Ziua Pământului a avut în primul an un impact doar la nivel local, pentru a crește gradul de conștientizare a oamenilor în privința protecției mediului, dar s-a concentrat, de asemenea, și pe crearea unei agende politice asupra problemelor urgente de mediu.

Senatorul Gaylord Nelson din Wisconsin (foto stânga), în septembrie 1969, a propus un plan de instruire a cetățenilor asupra mediului, pentru ca vocea lor să fie auzită de la Washington și să conteze în luarea deciziilor care vizează activități cu efecte asupra mediului. Inspirat de activismul campusurilor de la sfârșitul anilor 1960, el a angajat o echipă de studenți cu experiență să-l ajute să răspundă la entuziasmul publicului față de problemele de mediu și să organizeze o zi națională a mediului. Politicianul nu s-a limitat la o simplă sărbătoare pe plan local, ci a antrenat și alte comunități din SUA, preocupate de mediu. Ca urmare a acestei responsabilizări, 1 din 10 americani au participat la prima sărbătoare de Ziua Pământului, atrăgând atenția mass-mediei și pregătiți să înceapă o eră a legislației îndrăznețe în favoarea  mediului. Astfel, Gaylord Nelson (n. 1916 – d. 2005) a rămas în amintirea americanilor ca și ”Guvernatorul conservaționist”, datorită efortului depus de acesta pentru a întemeia în sfârșit o legislație axată și pe problemele de mediu.

La început celebrată doar în Statele Unite ale Americii, Ziua Pământului și-a făcut loc printre sărbătorile religioase și cultural-științifice deja existente și în alte țări, actualmente aceasta fiind recunoscută de aproape toate țările lumii, după ce, deja în 1990, 141 de țări organizau manifestații ce militau pentru o dezvoltare a societății cu mai puține riscuri ale mediului și, în definitiv, pentru un viitor mai curat și în armonie cu natura.

Astăzi, toți cei care manifestăm recunoștință pentru natură și iubire pentru planetă ar trebui să îi dăruim acesteia ceva, în semn de prețuire. Poate unii fac lucruri mărunte în fiecare zi, dar astăzi ele prețuiesc mai mult pentru Terra: să udăm o floare, să hrănim un porumbel, să plantăm un copac (dacă avem ocazia și timpul necesar), să zâmbim unui arbore, sau pur și simplu, să fim mai buni unii cu alții, căci, odată cu planeta, și noi suntem sărbătoriți…noi, ultimii musafiri ai săi de 4,6 miliarde de ani încoace.

Vă invităm să urmăriți discursul senatorului Gaylord Nelson cu ocazia primei zile a Pământului, 22 Aprilie 1970!

Bibliografie:

http://www.nelsonearthday.net/earth-day/index.htm

http://2ndgreenrevolution.com/2010/04/09/four-friday-facts-prepping-for-earth-day/

Săptămâna „Şcoala Altfel” a reprezentat o experienţă nouă şi pentru mine, ca profesor, dar şi pentru elevi. Deşi aveam experienţa proiectelor extracurriculare, o săptămâna de activităţi desfăşurate în afara orelor de curs, cu proiecte şi evenimente specifice disciplinei geografie, a fost o provocare şi o noutate.

Activităţile pe care le-am realizat împreuna cu elevii Colegiului Tehnic Traian din Bucureşti au fost dintre cele mai diverse. Sesiunea de comunicări „Ziua Pământului” a cuprins prezentări de  proiecte, în care elevii au sintetizat activităţile extraşcolare prin care ei înşişi au adus un omagiu planetei Pământ, prezentări de referate, vizionări de filme despre dezastre naturale şi antropice, expoziţie de picturi pe teme ecologice şi obiecte realizate din materiale reciclabile. Pentru a completa activităţile dedicate Zilei Pământului, am întreprins şi o vizită la Agenţia Pentru Protecţia Mediului Ilfov, unde, prin amabilitatea doamnei Dorojan Gabriela şi a domnului Ciuia Gabriel, am descoperit latura practică a disciplinei geografie, conştientizând cât de important este, pentru viaţa noastră şi a generaţiilor viitoare, să păstrăm un mediu curat. Elevii din clasa a IX-a B a Colegiului Tehnic Traian au venit cu iniţiativa de a realiza activităţi de ecologizare în parcul din curtea şcolii, dar şi în Parcul Tei din sectorul 2 al capitalei. Am salutat ideea lor şi, cu toţii, ne-am adus aportul la îmbunătăţirea calităţii mediului în care trăim.

Din sondajele realizate în rândul elevilor, am tras concluzia  că şcoala şi studiul trebuie să aibă prioritate în faţa tentaţiilor vârstei adolescentine, că educaţia non-formală nu este o latură de neglijat a educaţiei, că şcoala poate să fie o plăcere şi nu o obligaţie. 

“Şcoala Altfel” este un exerciţiu care se poate transforma într-o tradiţie. Este o oportunitate aşteptată de mulţi, despre care până acum se vorbea dând un exemplu de genul: “aşa e în străinătate”. Acum e… şi la noi. Să-i simţim potenţialul şi să-i acordăm importanţa pe care o merită!

Articol realizat de Prof. Dimitriu Alina