Măsurile de prevenire a riscurilor hidrice pot fi divizate în următoarele trei etape fundamentale: previziune, prevenire și combatere. Previziunea reprezintă totalitatea activităților dedicate studiului și determinării cauzelor acestor fenomene extreme, exprimată în termen de probabilitate. Prevenirea presupune realizarea de scenarii ale desfășurării unui eveniment în așa fel încât să furnizeze date pentru gestiunea urgențelor. Combaterea reprezintă modalitatea de diminuare a riscului şi dezvoltarea unei culturi a populației cu privire la gestiunea situațiilor de risc, precum și elaborarea unor modele de prevenire concretizate prin planuri de gestionare a zonelor inundabile și a situațiilor de risc. Managementul riscului la inundații este astfel rezultatul unei combinații ample dintre măsurile și acțiunile premergătoare producerii fenomenului, cele cu caracter operativ din timpul desfășurării inundațiilor și cele de refacere întreprinse post-inundație.

Măsurile de prevenire și combatere a riscurilor asociate fenomenelor hidrice pot fi: structurale și nestructurale.

1. Măsuri structurale

Măsurile structurale sunt cele mai eficiente soluții de rezolvare a problemelor privind riscul la inundații. Măsurile structurale reprezintă măsuri tehnice de protecție a populației și a bunurilor materiale împotriva inundațiilor, în scopul reducerii hazardului sau pentru a influența modalitatea sau probabilitatea de producere a evenimentului, în speță condițiile de curgere și regimul hidrologic al viiturilor.

Printre exemplele de măsuri structurale se numără: barajele și lacurile de acumulare permanente și nepermanente, îndiguirile, regularizările, recalibrările cursului de apă, consolidările de maluri, parapeţii și derivațiile. Aceste măsuri se recomandă a fi utilizate pentru acoperirea cerințelor de apă ale populației, industriei, agriculturii etc., existența lacurilor de acumulare și a deviațiilor interbazinale, modificând distribuția în timp și spațiu a resurselor de apă de suprafață. Însă aceste măsuri au un impact ireversibil asupra mediului, din această cauză fiind necesar a fi luate numai atunci când situația o impune.

În ceea ce privește râul Ciorogârla, a fost amenajată o lucrare hidrotehnică majoră, care influențează cu efecte ireversibile mediul înconjurător. Această lucrare cuprinde:

a. Derivația Ilfov – Dâmboviţa – Ciorogârla (Arcuda), cu rolul de deviere în râul Ciorogârla a apelor mari generate de ploile căzute în aval de nodul hidrotehnic Brezoaele, precum și evacuarea apelor reziduale ce provin de la staţia de tratare Arcuda.

Figura 1. Derivaţia râului Ciorogârla la Staţia de tratare a apei de la Arcuda

b. Nodul hidrotehnic Brezoaele, amplasat pe râul Dâmboviţa, în amonte de captarea pentru Bucureşti, care este prevăzut cu trei deschideri, stavile, iar cea amplasată pe malul stâng este prevăzută şi cu clapet.

Figura 2. Nodul hidrotehnic al râului Ciorogârla de la Brezoaele

c. Canalul Brezoaele – Arcuda (râul Dâmboviţa), care conduce debitele captate în aval de nodul hidrotehnic Brezoaele către stația de tratare Arcuda, acesta reprezentând un tronson de albie regularizat.

d. Barajul de pe râul Ciorogârla, în aval de nodul hidrotehnic Brezoaele, care prezintă o lungime de 32 m şi o înălţime de 0,70 m.

În afara măsurilor menționate mai sus, cu impact la scara bazinului hidrografic, pentru protecția la inundații la nivel local s-au construit diguri în lungul râului Ciorogârla, în localitățile Ciorogârla, Clinceni, Bragadiru și Măgurele. Aceste diguri au lungimi de 0,4 km până la 2,6 km și înălțimi de până la 2 m. Acestea sunt întreținute de Consiliile Locale din localitățile respective.

2. Măsuri nestructurale

Măsurile nestructurale reprezintă o serie de modalități de prevenire și protecție la inundații cu efect minim asupra mediului înconjurător. Acestea sunt foarte eficiente pentru reducerea pe termen lung a riscului la inundaţii.

Drept exemple de măsuri nestructurale se numără: dezvoltarea sistemului informaţional de avertizare şi prognoză a viiturilor şi a sistemelor decizionale de acţiune operativă înainte, în timpul şi după producerea inundaţiilor, stabilirea unor reguli de exploatare coordonată a tuturor lucrărilor hidrotehnice la nivelul bazinului hidrografic, bazate pe informaţii prognozate asupra caracteristicilor, duratei şi momentului producerii viiturilor, planificarea şi managementul teritoriului supus riscului la inundaţii, pe baza analizei hărţilor de hazard şi risc la inundaţii, introducerea unor restricţii privind realizarea de noi construcţii în zonele inundabile, precum şi activităţi de informare şi conştientizare a populaţiei supusă riscului la inundaţii.

Un set de măsuri nestructurale foarte important este cel care are drept scop creșterea rezilienței la inundații, importanța acestuia fiind dată de faptul că măsurile conduc la reducerea vulnerabilității, fără a genera un impact negativ asupra sistemului hidrologic, sprijinind, în același timp, refacerea comunității afectate de o inundație extremă.

Măsurile privind managementul situațiilor de criză se referă la un plan de răspuns pentru situații de urgenţă, un plan de management în caz de dezastru, componente importante ale managementului riscului. Măsurile incluse în aceste tipuri de plan introduc reguli importante pentru organizarea autorităților civile și a cetățenilor în fața unei crize, în scopul îmbunătățirii managementului situațiilor de criză, prin: stabilirea de fonduri de finanţare pentru situaţiile de urgenţă, dezvoltarea de planuri de salvare şi evacuare, îmbunătăţirea procesului de evacuare şi transport al populaţiei afectate, elaborarea de planuri post eveniment, efectuarea unei documentări asupra evenimentului şi analiza pagubelor, precum şi analiza evenimentului. Unele măsuri vizează creşterea gradului de conştientizare a populaţiei. Obiectivul acestora îl reprezintă crearea şi îmbunătăţirea culturii riscului la inundaţii, în vederea reducerii numărului victimelor umane şi a daunelor. Acest obiectiv poate fi atins prin educarea şi participarea populaţiei în raport cu riscul reprezentat de inundaţii, dezvoltându-se în acest sens o cultură şi memorie a riscului. Instruirea populaţiei în cadrul exerciţiilor de simulare poate conduce la dezvoltarea de noi comportamente care să fie adoptate în situaţii de criză, realizarea de materiale informative, comunicarea acestora publicului larg şi participarea publicului la acțiuni referitoare la pericolul reprezentat de inundații.

O altă măsură importantă de reducere a riscurilor hidrice o reprezintă realizarea hărţilor de hazard şi inundaţii, iar pentru inundaţii, cotele de alertă care pot fi: CA (cota de atenţie), CI (cota de inundație) și CP (cota de pericol).

Cota de atenţie corespunde unui anumit nivel al apei şi, prin urmare, se trece la observarea fenomenului şi la măsurile de apărare. Cota de inundație corespunde inundării primului obiectiv socio-economic, dar fără necesitatea evacuării. Cota de pericol prespune evacuarea persoanelor şi a bunurilor acestora, iar digul poate fi depăşit de apele în creştere în orice moment.

În concluzie, deși râul Ciorogârla este puternic amenajat, există totuși un risc la inundație. De aceea, măsurile nestructurale focalizate pe prognozarea evenimentului și conștientizarea populației par a fi o soluție pentru viitor în vederea reducerii efectelor riscurilor hidrice.

Articol realizat de Bărbărie Manuela-Raluca

Facultatea de Geografie

Master CRA, anul I

Riscul este indisolubil legat de prezenţa omului în areal, capabil de a-şi da seama de cauzele şi efectele fenomenului. Prin lipsa omului din teritoriu nu se poate vorbi de risc, ci doar de hazard, riscul intervenind doar atunci când omul este implicat.

Pe scurt, riscul este produsul dintre hazard şi vulnerabilitate: R=H x V.

Riscul hidric a fost și este în continuare o problemă serioasă, din cauza urmărilor generate de acesta, cum ar fi viiturile şi inundaţiile, cu consecinţe grave atât pe plan uman, cât şi în plan material. Dintre fenomenele hidrice de risc, inundaţiile sunt considerate cele mai reprezentative.

Alegerea acestei teme de studiu derivă din interesul şi curiozitatea existenței riscurilor hidrice pe râurile mici; astfel, am ales să aplic problematica riscurilor hidrologice pe râul Ciorogârla, ce se varsă în râul Sabar și este afluent de ordinul al II-lea pentru râul Argeș.

Râul Ciorogârla la staţia hidrometrică Bragadiru

Viiturile se definesc ca momentele de vârf în evoluția scurgerii apei râului; altfel spus, reprezintă creșterea şi descreşterea semnificativă a scurgerii apei în albia râului. Viiturile se caracterizează prin creşteri mari şi rapide (de ordinul orelor) a nivelului şi debitului apei până la atingerea punctului maxim, după care urmează scăderea şi revenirea la parametri normali de scurgere, acest lucru manifestându-se, de asemenea, rapid. Orice viitură se caracterizează printr-un timp de creştere (Tc), un vârf al viiturii (Qmax) şi un timp de descreştere (Td). Pentru caracterizarea unei viituri, sunt necesare o serie de valori cantitative privind debitul de apă scurs și timpul de înregistrare. Viitura în sine nu este un dezastru, ci este un fenomen natural şi face parte din desfășurarea naturală şi normală a scurgerii apei. Omul este cel care îi dă noţiunea de dezastru prin amplasarea în luncile râurilor a aşezărilor, drumurilor, agriculturii, podurilor etc., acest lucru realizându-se din motive de ignoranţă sau raţiune economică. Geneza viiturilor este legată mai ales de condiţiile climatice, acestea fiind urmare a ploilor torenţiale (viituri pluviale) și topirii zăpezilor (viituri nivale) sau combinate (viituri pluvio-nivale). În general, viiturile se produc primăvara și vara, mai rar toamna și iarna, în lipsa precipitațiilor sau când temperaturile scăzute nu permit topirea zăpezilor.

Inundaţia fluvială este depăşirea de către apă a malurilor naturale sau artificiale ale unui râu ori strângerea apei scurse în zone în mod normal emerse. Inundaţiile se produc c aurmare a ploilor torenţiale sau de durată mare.

Impactul acestor fenomene hidrice constă în pierderea de vieţi omeneşti, a bunurilor, distrugerea totală sau parţială a locuinţelor sau a altor clădiri, infrastructurii rutiere și feroviare, hidrotehnice, a reţelei de alimentare cu apă potabilă şi energie electrică, precum şi degradarea stratului de sol prin spălare și eroziune. Efectele induse de aceste fenomene hidrice cu un grad ridicat de gravitate sunt pierderile de vieţi omeneşti şi evacuări de persoane, permanente sau temporare. Alte efecte constau în daune asupra mediului sau compromiterea activităţilor economice .

Râul Ciorogârla este unul din principalii afluenţi de stânga ai râului Sabar și afluent de ordinul al II-lea al râului Argeș. Izvorul Ciorogârlei se consideră în dreptul localităţii Brezoaele. Gura de vărsare se află în aval de orașul Măgurele. Bazinul hidrografic Ciorogârla, ca și râul omonim, are o orientare nord-vest – sud-est. Bazinul hidrografic al Ciorogârlei se situează pe teritoriul României, în partea de S-V a judeţului Ilfov.

În bazinul hidrografic Ciorogârla, au avut loc inundații în anii 1975, 1979, 1995 şi 2005; viitura din anul 1975, care a avut loc în urma unei ploi uniforme pe bazin, este cea mai semnificativă ca debit. Anul 2005 este cunoscut, la nivel de ţară, drept un an în care s-au succedat aproape în toate lunile puternice evenimente hidrologice dăunătoare. Luna septembrie 2005 este considerată “atipică” şi se conchide că, prin aceste caracteristici hidrologice şi meteorologice, anul 2005 este un ”an extrem” şi “atipic”. De altfel, în anul 2005, au avut loc inundații și în alte regiuni din România. În anul 2005, râul Ciorogârla a fost afectat de o viitură puternică, în urma precipitațiilor foarte bogate.

În anii 1995 şi 2005, s-au produs cele mai mari viituri pe râul Ciorogârla, la staţia hidrometrică Bragadiru.

Prima viitura analizată s-a produs în perioada 23 mai – 29 iunie 1995, caracterizată printr-un debit maxim de 53,4 m³/s şi un debit de bază de 4,33 m³/s. Aceasta a ținut 60 ore.

A doua viitura analizată s-a desfășurat în intervalul 27 decembrie 1995 – 25 ianuarie 1996. Aceasta s-a caracterizat printr-un debit maxim de 73,8 m³/s și un debit de bază de 7,35 m³/s. Vârful principal al viiturii a ținut 254 ore.

A treia viitură analiză s-a produs în perioada 13 septembrie – 24 octombrie 2005, interval în care s-au produs viituri și inundații și în alte zone din sudul României. În timpul acesteia, debitul maxim a fost de 111 m³/s, iar debitul de bază de 20,6 m³/s. Vârful principal al viiturii a durat 288 ore, timp în care s-au scurs 36 milioane m³ de apă.

Scurgerea acestui râu înregistrează oscilații de la un an la altul. Spre exemplu, s-au produs viituri în anii 1995 și 2005. Cea mai mare viitură a fost cea din septembrie 2005, când s-a atins un debit maxim de 111 m³/s.  Revărsarea provocată a dus la inundarea a 200 ha terenuri agricole, iar cinci localităţi au avut un număr important de gospodării inundate.

În concluzie, în acest studiu am vrut sa evidenţiez faptul ca nu numai râurile mari (Prahova, Siret, Olt, Mureş etc) pot produce viituri si inundaţii, ci şi râurile mici, puternic amenajate (nodul hidrotehnic de la Brezoaiele, amplasat chiar pe râu), cum e cazul Ciorogârlei, pot produce astfel de dezastre; oricărui râu, oricât de mic si amenajat ar fi, tot trebuie sa i se acorde o atenţie sporită, pentru ca se pot manifesta riscuri hidrice, ce au drept consecinţe pierderea vieţilor omeneşti, inundarea gospodăriilor si pierderea bunurilor materiale. Prin exemplul Ciorogârlei, am putut să demonstrez că există riscuri hidrice pe râurile mici.

Bărbărie Manuela-Raluca

Facultatea de Geografie

Master CRA, anul I

Functioning as a triple partnership between the Babeș-Bolyai Faculty of Geography from Cluj-Napoca, acting as project promoter, the Heidenroslein Association from Baia Mare, as national partner, and the Norwegian Institute for Nature Research of Trondheim, Norway, as the international partner,  the RO02-0013 – Integrated Study on the Contribution of Ecosystems in the Pricop-Huta-Certeze and Upper Tisa Natura 2000 Protected Areas to the Sustainable Development of Local Communities (SIENPHCTS) is financed through a grant provided by Iceland, Liechtenstein and Norway, the RO02 Program – „Biodiversity and Ecosystem Services”, Project Call no. 1, operated by the Ministry of the Environment, Water and Forests.

The present project will be implemented in the Natura 2000 sites mentioned above which correspond to the following towns and villages: Certeze and Bixad – Satu Mare County and Bistra, Bârsana, Rona de Jos, Rona de Sus, Bocicoiu Mare, Sighetu-Marmaţiei, Sarasău, Câmpulung la Tisa, Săpânţa, Remeţi – Maramureş County (http://geografie.ubbcluj.ro/pages/sienphcts/?page_id=4&lang=ro).

The main goals of this project are to improve the state of ecosystems and to raise awareness, improve knowledge and information levels among a wide audience with regards to the benefits provided by ecosystem services and the importance of maintaining them in good condition.

Specific objectives associated with actions envisaged by the project are: the implementation of solutions for exploiting the benefits provided by the two Natura 2000 sites under investigation; the   integration of various contributions offered by ecosystems in the economic development and well-being of human communities; encouraging actions aimed at preserving habitats and important species; the consolidation of sustainable use with regards to the existing natural and cultural patrimony; raising the awareness of local communities; improving the attitudes espoused by local  communities and decision factors, while at the same time increasing the level of knowledge on the value of ecosystems; raising the awareness levels of the target group; educating the general public on the subjects of biodiversity and ecosystems.

References for the frequency of maximum discharge

In addition to the other objectives of this project, the study of hydrological risks to the natural and human environments that are induced by a maximum runoff with a 1% probability is an undisputed requirement since the Upper Tisa protected area (with the exception of the Ronişoara Forest) overlaps almost perfectly the flood-risk area of the river (Fig. 1).

In the Upper Tisa Protected Area, high risks of flooding occur north of Lunca la Tisa village, to the north-east of Bocicoiu Mare village, north of Sighetu-Marmaţiei municipality, north of Valea Hotarului, to the east of Sarasău, north of Câmpulung la Tisa and also north of Remeţi.

Medium risks are recorded north of Lunca la Tisa, to the north of Sighetu-Marmaţiei municipality, in the northern part of Valea Hotarului, north east of Sarasău and Câmpulung la Tisa and to the north of Remeţi and Piatra villages.

Upper Tisa is also affected by lower flood risks in the area of Bocicoiu Mare, between the villages of Crăciuneşti and Tisa, Valea Hotarului and Săpânţa or Remeţi and Piatra.

The other protected areas (Pricop – Huta-Certeze and Pădurea Ronişoara) do not suffer from flood risks caused by maximum flows with a 1% probability.

Meanwhile, when it comes to administrative units, flood risks affecting human and natural environments are particularly elevated in the localities of Valea Vişeului, Petrova (on Vişeu River), Sighetu-Marmaţiei (its southern part), Valea Cufundoasă, Lazu Baciului, Năneşti, Bârsana (on Iza River), Sighetu-Marmaţiei (its south eastern part), Rona de Jos, Rona de Sus (on Rona River), Certeze (on Valea Albă River), Huta-Certeze, Moişeni (on Valea Rea River).

Selected bibliography

1. Cocuţ, M. (2008) Caracteristicile scurgerii apei din Depresiunea Maramureşului şi zona montană limitrofă, Teză de Doctorat manuscris, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, 115 p.
2. * * * (2007-  ) Directiva 2007/60/CE privind evaluarea şi managementul riscului la inundaţii – Hărți de hazard și de risc la inundații, Administraţia Naţională ,,Apele Române”, http://www.rowater.ro/Directiva%20Inundaii/Directiva%20Inunda%C8%9Bii.aspxhttp://gis2.rowater.ro:8989/flood/ .
3. * * * (2015) Planul pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor în Bazinul hidrografic Someş-Tisa, S.C. EPMC Consulting S.R.L. Cluj-Napoca şi S.C. Compania de Consultanţă şi Asistenţă Tehnică S.R.L.  Bucureşti.
4. * * * (2015) Limitele GIS ale ariilor naturale protejate http://www.mmediu.ro/articol/date-gis/434
5. * * * (2016) Limitele siturilor de importanţă comunitară în format GIS, http://www.anpm.ro/natura-2000/-/asset_publisher/M5dL2rWIKHI6/content/limitele_siturilor_de_importan%C5%A3%C4%83_comunitar%C4%83__%C3%AEn_format_gis
6. * * * (2016) Managementul Riscului la Inundaţii, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice http://www.mmediu.ro/beta/domenii/managementul-apelor-2/managementul-riscului-la-inundatii/ 

Article written by Associate Professor Dr. Gheorghe ŞERBAN (Land analyst) and translated by Mihail Andreas Mitoseriu.

Proiectul urmează să fie implementat în arealul siturilor Natura 2000 menţionate anterior, suprapus următoarelor localităţi: Certeze şi Bixad – judeţul Satu Mare şi Bistra, Bârsana, Rona de Jos, Rona de Sus, Bocicoiu Mare, Sighetu Marmaţiei, Sarasău, Câmpulung la Tisa, Săpânţa, Remeţi – judeţul Maramureş (http://geografie.ubbcluj.ro/pages/sienphcts/?page_id=4&lang=ro).

Obiectivul major al proiectului are în vedere îmbunătățirea stării ecosistemelor şi a nivelului de cunoştințe, informare şi sensibilizare a publicului larg cu privire la beneficiile furnizate de serviciile ecosistemelor precum și cu privire la importanța menținerii acestora într-o stare bună.

Obiectivele specifice asociate activităţilor propuse în proiect sunt: implementarea unor soluţii de valorificare a beneficiilor ecosistemelor din cele 2 situri Natura 2000 investigate; valorificarea contribuţiei ecosistemelor din ariile protejate la dezvoltarea economică şi bunăstarea comunităţilor umane; încurajarea acţiunilor de conservare a habitatelor şi speciilor prioritare; consolidarea valorificării durabile a patrimoniului natural şi cultural existent; creşterea gradului de conştientizare al comunităţilor locale; îmbunătăţirea atitudinii comunităţilor locale şi a factorilor de decizie şi creşterea nivelului de cunoaştere a valorilor ecosistemelor; creşterea nivelului de conştientizare al grupului ţintă; educarea publicului larg privind biodiversitatea şi ecosistemele existente.

Referinţe privind frecvenţa scurgerii maxime

Alături de celelalte obiective ale proiectului, studiul riscurilor hidrice induse de scurgerea maximă cu probabilitate de 1% asupra mediilor natural şi antropic se impune ca o necesitate, având în vedere suprapunerea cvasi-totală a ariei protejate Tisa Superioară (fără Pădurea Ronişoara) peste banda de inundabilitate similară (Fig. 1).

Fig. 1. Benzile de inundabilitate cu probabilitate de 1% suprapuse UAT-urilor şi ariilor protejate Natura 2000 Pricop – Huta-Certeze şi Tisa Superioară (compozit procesat pornind de la Directiva Inundații – Administraţia Naţională ,,Apele Române”)

Referindu-ne la frecvenţa perioadelor scurgerii maxime, analizată pentru intervalul 1968 – 2005, se remarcă ponderi ridicate ale apelor mari, dar, mai semnificativ pentru studiu, şi ale viiturilor. Astfel, pe râurile studiate, apele mari au cea mai mare frecvenţă primăvara, cu o valoare medie de 53%, urmată de sezonul de vară între 11 şi 26 %, sezonul de iarnă cu 14 % şi sezonul de toamnă cu 12 % (Cocuţ, 2008).

Frecvenţa lunară de producere a viiturilor prezintă un maxim principal în luna Martie pentru cursul Vişeului (16-22 % din totalul viiturilor selectate), precum şi maxime secundare în Aprilie şi Mai, în timp ce afluenţii de dreapta ai Vişeului (Ţâşla, Vaser, Ruscova) prezintă un maxim principal în luna Aprilie (18-24 %), precum şi maxime secundare în lunile Martie şi Mai (Cocuţ, 2008).

Bazinul hidrografic Iza se remarcă printr-o maximă principală a frecvenţei de producere a viiturilor în luna Martie atât pe cursul principal, cât şi pe afluenţii de stânga (14-20% din totalul cazurilor selectate), precum şi prin maxime secundare în lunile Aprilie şi Iunie.

În arealul de studiu, harta compozit realizată relevă spaţii importante acoperite de apă la debite cu probabilitate de 1%. În general, acestea sunt localizate în zonele de luncă ale bazinetelor individualizate la confluenţe, sau în zonele de lărgire a culoarelor de vale (Fig. 1). De altfel, confluenţele de tipul Tisa-Iza (în vecinătatea municipiului Sighetu-Marmaţiei şi a localităţii Valea Cufundosă), Tisa-Vişeu (în vecinătatea localităţii Valea Vişeului), sau unele bazinete situate în amonte de defilee (Petrova), dau adâncimi ale apei care pot ajunge şi la 1 metru. Tronsoanele de tipul defileelor, aferente cursurilor de apă, sunt lipsite de areale inundabile importante, datorită adâncirii albiei minore şi a văilor în structurile de roci mai dure.

Referitor la statistica derivată din modelarea GIS se observă faptul că din totalul celor 94,75 km², cât reprezintă extensiunea spaţială a ariilor protejate (inclusive arealele Huta-Certeze şi Pădurea Ronişoara), doar 26,60 % sunt vulnerabili la inundare, iar 73,40 % rămân emerşi.

Dacă restrângem arealul de referinţă doar la Tisa Superioară situaţia se schimbă radical. În acest sens, din cei 38,73 km² aferenţi ariei protejate 65 % sunt expuşi inundării, în timp ce doar 35 % din areal rămâne emers la debite cu probabilitate de 1% (Fig. 1).

Riscul la inundaţii suprapus ariilor protejate

Riscul la inundaţii în zonă este mai accentuat în arealele situate la confluenţe sau în sectoarele de lărgire a văilor şi afectează în mai mică măsură ariile protejate (Fig. 2).

Fig. 2. Riscul la inundaţii cu probabilitate de 1% suprapuse UAT-urilor şi ariilor protejate Natura 2000 Pricop – Huta-Certeze şi Tisa Superioară (compozit procesat pornind de la Directiva Inundații – Administraţia Naţională ,,Apele Române”)

În aria protejată Tisa Superioară riscul ridicat de inundare apare în nordul localităţii Lunca la Tisa, în nord-estul localităţii Bocicoiu Mare, în nordul municipiului Sighetu Marmaţiei, în nordul localităţii Valea Hotarului, în estul localităţii Sarasău, în nordul localităţii Câmpulung la Tisa şi în nordul localităţii Remeţi.

Riscul mediu se identifică în nordul localităţii Lunca la Tisa, nordul municipiului Sighetu Marmaţiei, nordul localităţii Valea Hotarului, nord-estul localităţii Sarasău, nord-estul şi nordul localităţii Câmpulung la Tisa, nordul localităţii Remeţi şi nordul localităţii Piatra.

Aria protejată Tisa Superioară este afectată în mare măsură şi de risc scăzut, în zona localităţii Bocicoiu Mare, între localităţile Crăciuneşti şi Tisa, Valea Hotarului şi Săpânţa, Remeţi şi Piatra.

Celelalte arii protejate (Pricop – Huta-Certeze şi Pădurea Ronişoara se situează în afara riscului la inundaţie la probabilitatea debitelor maxime de 1%.

În schimb, la nivel de UAT riscul la inundaţii, ce afectează mediile antropic şi natural, este deosebit de ridicat în zona localităţilor Valea Vişeului, Petrova (pe Vişeu), Sighetu Marmaţiei S, Valea Cufundoasă, Lazu Baciului, Năneşti, Bârsana (pe Iza), Sighetu Marmaţiei SE, Rona de Jos, Rona de Sus (pe Rona), Certeze (pe Valea Albă), Huta-Certeze, Moişeni (pe Valea Rea).

Bibliografie selectivă

1. Cocuţ, M. (2008) Caracteristicile scurgerii apei din Depresiunea Maramureşului şi zona montană limitrofă, Teză de Doctorat manuscris, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, 115 p.
2. * * * (2007-  ) Directiva 2007/60/CE privind evaluarea şi managementul riscului la inundaţii – Hărți de hazard și de risc la inundații, Administraţia Naţională ,,Apele Române”, http://www.rowater.ro/Directiva%20Inundaii/Directiva%20Inunda%C8%9Bii.aspxhttp://gis2.rowater.ro:8989/flood/ .
3. * * * (2015) Planul pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor în Bazinul hidrografic Someş-Tisa, S.C. EPMC Consulting S.R.L. Cluj-Napoca şi S.C. Compania de Consultanţă şi Asistenţă Tehnică S.R.L.  Bucureşti.
4. * * * (2015) Limitele GIS ale ariilor naturale protejate http://www.mmediu.ro/articol/date-gis/434
5. * * * (2016) Limitele siturilor de importanţă comunitară în format GIS, http://www.anpm.ro/natura-2000/-/asset_publisher/M5dL2rWIKHI6/content/limitele_siturilor_de_importan%C5%A3%C4%83_comunitar%C4%83__%C3%AEn_format_gis
6. * * * (2016) Managementul Riscului la Inundaţii, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice http://www.mmediu.ro/beta/domenii/managementul-apelor-2/managementul-riscului-la-inundatii/

Analist teritorial,

Conf. univ. dr. Gheorghe ŞERBAN