În primul rând ar trebui să ne putem următoarea întrebare: cum poate fi categorisit un oraș drept unul “sănătos”?

Sunt mai multe criterii dar cele mai importante țin foarte mult de infrastructura de transport, de sistemul sanitar, de accesul și calitatea spațiilor verzi și de legi bine puse la punct.

Pentru aceasta a fost alcătuit un top 5 al orașelor care îndeplinesc, printre altele, criteriile de mai sus. Acestea sunt:

Monaco: este situat pe coasta mediteraneană, la 18 km est de Nisa, pe Coasta de Azur. Orașul se întinde pe  doar 2 kmp și din cauza aceasta densitatea populației este cea mai mare de pe glob. Însă cum ar putea acest oraș să fie considerat unul în care poți avea un trai sănătos? E bine de știut faptul că Monaco este o monarhie constituțională iar principala sursă de venit o reprezintă turismul, adică o ramură economică ce nu poluează mult. Principalul avantaj al orașului este acela că majoritatea oamenilor sunt bogați :) și au acces la cele mai bune sisteme de educație, de sănătate și își pot permite un trai bun. Nu degeaba sistemul sanitar din Monaco este situat pe a 13 treaptă din sistemul sanitar mondial.

Monaco

Următorul oraș care întrunește criteriile este Pert-ul din Australia. Se bazează în principal pe 5 criterii: sistem sanitar, siguranță, infrastructură, educație și mediu. Oamenii din oraș obișnuiesc să aibă o alimentație sănătoasă, un mod de gândire relaxat și pozitiv și nu în ultimul rând pun accent și investesc mult în sistemul medical. Dețin multe piste de bicicliști și practică diverse sporturi în aer liber. Clima plăcută din zonă favorizează acest lucru și chiar s-a format o lege “nescrisă” care încurajează ieșitul în aer liber și practicarea unor sporturi diverse.

Perth

Copenhaga: capitala Danemarcei este cunoscută pentru faptul că toți locuitorii orașului folosesc bicicleta drept mijloc de transport, fiind construite astfel aproximativ 400km de piste. Guvernul Danemarcei a luat câteva mășuri de combatere a emisiei de CO2 în atmosferă, încă din 2005, iar până în prezent nivelul gazelor cu efect de seră au scăzut cu până la 20% și plănuiesc ca până în 2025 orașul să fie 100% eliberat de emisiile de carbon.

Copenhaga

Singapore, orașul-stat, are cea mai scăzută rată de mortalitate din lume și cea mai mare speranță de viață: 84.04 ani, drept pentru care se situează pe locul 4 în clasamentul CIA World Factbook. Sistemul sanitar din Singapore este bine organizat iar orașul în sine este unul foarte curat deoarece au fost aplicate legi stricte, cum ar fi interzicerea aruncării gunoiului pe jos. Infrastructura de transport a fost foarte bine gândită și a reușit să fluidizeze traficul intens. De asemenea în cuprinsul orașului sunt numeroase spații verzi precum grădini,parcuri și se pot efectua trasee montane prin jurul insulei.

Singapore

Ultimul din listă, dar nu cel din urmă este Tokyo, un oraș cu cea mai bună infrastructură de transport din lume ce facilitează tranzitul a peste 3 milioane de locuitori zilnic! De asemenea nivelul emisiilor de dioxid de carbon sunt mult mai mici în comparație cu celelalte țări asiatice (4,82 tone/cap locuitor față de 10.8 tone/cap locuitor din Beijing). Cu toate că reactorul de la Fukushima a periclitat viețile oamenilor acum câțiva ani, în prezent nivelul de radiații este unul ce nu ar trebui să îngrijoreze pe nimeni. Cea mai mare speranță de viață din lume aici o întâlnim datorită sistemului sanitar si a culturii deosebite: igienă strictă, alimentație bogată în orez pește și legume.

Tokyo

Și totuși rămâne  pusă întrebarea: oare în cât timp un oraș din România va putea ajunge la nivelul orașelor din topul de mai sus?

Referințe:

Itanas.com, deviantart, wperegoy, discovercorporatetravel, tumblr, watchfit, zazzle.

Sunday was the day when the Jepanese protested against the nuclear disaster from Fukushima, which happened three years ago. In this respect, tens of thousands of people participated in an anti-nuclear demonstration in Tokyo, as they approached the third commemoration of the Fukushima disaster, the worst nuclear disaster since Chernobyl. They tried everything to prevent the worst atomic Fukushima Daiichi plant, calling it ”The Absolute black” event.

The demonstrators gathered in Hibiya Park in the heart of the capital, close to the ministries and other government buildings, before walking to the Parliament. They criticized the nuclear industry and expressed their disagreement about this kind of energy prodution. The Prime Minister Shinzo Abe was also harshly criticised on this occasion, as he advocated one year ago, in the period of his return to governance for the revival of the nuclear centrals in the archipelago, after the Government had adopted a precaution. He considers the nuclear energy indispensable, as the archipelago lacks from other important natural resources. ”Nuclear energy is a valuable resource base“, considers the Conservative Prime Minister Shinzo Abe, who emphasizes that one of his political and economic goals is to assure that safe reactors will be put into operation.
The protestants justified their worries starting from the well-known fact that there is enough, not saying too much, nuclear power in Japan. If it is to continue this policy of no-nuclear energy and if Japan Government makes efforts to promote renewable energy and invest in technologies with low consumption energy, it is possible to live without nuclear energy. The demonstration was accompanied by musicians who played using the electricity generated by large solar panels installed in the park, while dozens of traders were promoting manufactured products in the region of the disaster.

As a testimonial, Japonese people trying desperately to express their worries concerning environmental and human damaged caused by such a catastrophe, left behind them in the nuclear central a handful of notes scribbled on the walls, between levers, buttons and lights off. Dates and numbers written visibly represent footprints of these infernal first hours after the earthquake and tsunami that shook the site and plunged into darkness those who fought.

Some of the wounded and still alive victims of the disaster, were caught 24 hours on 24 per day between the fear to die and the terror of an unpredictable event yet under cover. They fought with the radiations, contaminated waters and blocks collapsed by the tremble of the ground, but had to retreat. What was happening in the reactor core, operators knew nothing. But one thing is evident: “The guys who were there are no longer working at the plant. They received too much radiation“, said Kenichiro Matsui, an official of the Tokyo Electric Power Company (Tepco).

Always wearing a full mask, overalls, hat, headphones, three pairs of gloves, socks and much covered shoes straddle cables, pipes, through a narrow maze of stairs, the workers are still at risk from an eventual radiation, because yet, in the destroyed reactors, a phenomenal radioactivity still dictates the pace of life in Fukushima…Such is life in Fukushima Daiichi. Paradoxical: the very visible part of the site (cleaning of buildings) is under progress and a sense of chaos also reigns near contaminated water reservoirs. “The management of this water is still not satisfactory“, laments Dale Klein, former chairman of the U.S. Nuclear Regulatory Authority and a member of a committee to monitor the crisis.

The good news is that generally, the process of recovering after the disaster could be described as “Four steps forward, two steps back”, due to the fact that each new water cleaning method used began to regain a little confidence. However, Tepco must do more and react faster to manage almost 450,000 tons of radioactive liquid accumulated in 1,200 tanks scattered around the site. To achieve this purpose, 3000-4000 workers are struggling every day in incredibly harsh conditions to clear the contaminated sites, install equipment, build an underground wall, remove the spent fuel storage pools, or simply sort the clothes, shoes, goggles and helmets. Crazy logistics, indeed, isn’t it?

Before proceeding to the end, I would like to remind you some important data about the nuclear catastrophe from Fukushima. Exactly three years ago, on the 11th of March, 2011, Japanese people endured one of the most destructive natural and man-made hazards in their history. Not only the nuclear accident put Japan on the ground, but also the undersea earthquake of 9 degrees intensity, which triggered from its side a huge tsunami, marked Japanese social and economic stability. The disaster killed 15,884 people and other 2,636 individuals were missing in that fulgurant period. Moreover, according to official police statistics, 1,656 people died from stress and health complications some days after the tragical event. The accident resulted in an unprecedented situation with four severely damaged reactors and the release of large amounts of radioactive elements in the air, soil and water of the region. Unfortunately, this titanic struggle to revive the remnants of what Fukushima used to be will take between 30 and 40 years to dismantle the four most damaged of the six remained reactors. partly invented reactors. 

As japan is dependent of the uranium imports, some other ways of energy production are also ecologically harmful. For example, thermal power plants produce greenhouse gas emissions, which prevents Japan to fulfill its international commitments, even if it promised to increase the share of renewable energy (solar and wind farms).

Suddenly, we find ourselves in front of a true, but painful fact: even if the Japonese government insisted on all the tones that are necessary to reduce from the nuclear share, Japan could not do without it on long term, if it wants to remain a major independent economic power and reign over the climate change issues.

References:

http://www.tv5.org/cms/chaine-francophone/info/p-1911-Japon-les-antinucleaires-manifestent-pour-les-3-ans-de-Fukushima.htm?&rub=20&xml=newsmlmmd.urn.newsml.afp.com.20140309.329851a2.6539.42c3.a100.6edb0389cd64.xml

http://www.tv5.org/cms/chaine-francophone/info/p-1911-Fukushima-3-ans-apres-le-pire-est-passe-mais-le-tunnel-est-encore-long.htm?&rub=20&xml=newsmlmmd.urn.newsml.afp.com.20140310.42d61f7e.1406.4232.8f34.9091ce0e2cae.xml