Introducere

S-a scris mult referitor la apă, mulţi oameni de ştiinţă şi-au pus întrebări asupra originii şi compoziţiei ei, s-au formulat răspunsuri, s-au întocmit statistici. Misteriosul lichid a fost aclamat ca fiind dătător de viaţă, a fost blestemat când a măturat bunuri şi a înghiţit vieţi. Şi totuşi, ne amintim de apă atunci când ne lipsește. Constatăm că lăcomia ne-a adus reducerea resurselor de apă și ne panicăm. Se organizează conferinţe, se creează un brainstorming mondial în vederea obţinerii unor idei care să salveze omenirea de la pieire. Drept consecinţă, s-a decis o mai buna gestionare a resurselor de apa si recurgerea la activităţi de modificare a vremii, între care însămânţarea norilor.

Discuţii şi rezultate

Însămânţarea norilor reprezintă un aspect important al activităţilor de modificare a vremii, ce viza cel puţin în prima fază fertilizarea zonelor semiaride şi aride, reducerea precipitaţiilor în cazul zonelor inundabile, suprimarea grindinii în preajma aeroporturilor, şi a zonelor agricole şi evaporarea rapidă a ceţii pe aeroporturi. Avântul oamenilor de ştiinţă s-a diminuat treptat, din cauza efectelor slabe sau nerelevante obţinute în urma experimentelor.

Cercetarea în domeniul însămânţării norilor a devenit activă la sfârşitul anilor 40, după faimosul experiment Schaefer&Langmuir realizat în Laboratoarele General Electric, când s-a recurs la injectarea cu gheaţă carbonică a norilor. Entuziasmul general a condus la realizarea mai multor experimente care să grăbească apariţia rezultatelor pozitive. S-au investit sume impresionante în experimente care de multe ori erau conduse de meteorologi fără cunoştinţe de fizica atmosferei şi de chimie.

În definitiv, s-a plecat de la ideea că norii reprezintă volume mari de picături de apă în suspensie şi uneori şi de cristale de gheaţă, care se formează în jurul unor nuclee pe care vaporii de apă condensează sau îngheaţă.  Aceste nuclee reprezintă aerosol activat, cu origine minerală sau biogenă. S-au studiat grosso modo procesele atmosferice şi un grup de oameni de ştiinţă a pornit la drum cu ideea imitării proceselor atmosferice naturale.

Ca prime experimente de însămânţare a norilor cu rezultate nerelevante, însă, pot fi menţionate:

• Cloud Seeding Project (Proiectul de însămânţare a norilor), derulat cu ajutorul Weather Bureau (SUA), în anul 1957, când particule fine de gheaţă au fost injectate cu ajutorul unor avioane în norii stratiformi din zona statului Ohio.

• Experimentul Artificial Cloud Nucleation Project, derulat în anul 1951, a adus cunoştinţe noi în domeniu, prin dovedirea faptului că apa pulverizată folosită ca agent de însămânţare a grăbit iniţierea precipitării, ceea ce a dus la reducerea timpului necesar creării apei din nor, scăzând astfel cantitatea de apă precipitată.

• Experimentele din cadrul Missouri Project Whitetop sunt cunoscute drept “double blind” din cauza lipsei specialiştilor în domeniu şi a rezultatelor neconcludente.

Organizaţia Mondială de Meteorologie semnala în 1999 existenţa a circa 100 de activităţi de însămânţare a norilor, în derulare în 24 de ţări, majoritatea având drept scop sporirea cantităţii de precipitaţii.

Treptat, SUA au redus investiţiile în programele de însămânţare a norilor în vederea sporirii precipitaţiilor şi pentru reducerea secetei; în schimb, fonduri importante sunt alocate în vederea disipării ceţii pe aeroporturi. La nivelul anului 2003, National Research Council raportează o reducere de 43- 45 % a cererilor de asigurare împotriva grindinii (pe o perioada de 7 ani), în arealele acoperite de activităţile de însămânţare a norilor, cu scopul de a reduce efectele devastatoare ale grindinii.

În cazul Rusiei, interesul pentru activităţile de însămânţare a norilor se manifestă din anii 30 ai secolului al XX-lea, când este înfiinţat Institute of Rainmaking la Leningrad. Ca agent de însămânţare, era folosită clorura de calciu (1934- 1939), iar după război, sunt folosite în mod constant gheaţa carbonică (1947) şi iodura de argint (1949). În iarna 1960- 1961, sovieticii susţin că însămânţând norii, au înseninat cerul pe o suprafaţă de circa 20.000 kmp (Keith, 2000).

Începând cu anii 70, interesul în domeniul însămânţării norilor scade, pe de o parte din cauza înfiinţării organizaţiilor de mediu, iar pe de altă parte din cauza eficienţei îndoielnice.

Întrucât entuziasmul general a trezit interesul marilor puteri, în special SUA si Rusia, a fost necesara semnarea Convenţiei asupra modificării mediului, în vederea interzicerii utilizării tehnicilor de modificare a mediului în scop militar. A fost adusă în discuţie şi deschisă spre semnare în anul 1977 la Geneva şi a intrat în vigoare in anul 1978. Printre statele care au ratificat convenţia se numără Canada (1981), Finlanda (1978), Germania (1983), Italia (1977), Polonia (1978), România (1977), Rusia (URSS, 1978), SUA (1980), Marea Britanie (1978). Dintre statele semnatare, dar care nu au ratificat convenţia: Bolivia, Siria, Turcia, Luxemburg, Iran.

Concluzii

• Cu toate că însămânţarea norilor nu a avut rezultatul scontat, oamenii de ştiinţă sunt optimişti în ceea ce priveşte cercetarea în domeniu, punând această stare de spirit pe seama aprofundării cunoştinţelor asupra proceselor atmosferice.

• Ceea ce este cert în domeniul însămânţării norilor este faptul că s-a convertit rapid într-o mare industrie, în parte datorită apariţiei unor noi device-uri pentru eliberarea agenţilor de însămânţare (AgI) şi pe de altă parte datorită popularizării procedeului.

• Pentru validarea acestui procedeu de ”generare artificială a precipitaţiilor”, este necesară îndeplinirea a două aspecte: să se dovedească ştiinţific (prin descrierea proceselor fizice) validitatea rezultatelor obţinute (lanţul de procese care au loc) şi să se obţină rezultate statistice concludente.

• Nu se ştie dacă, într-un caz de precipitare a unui nor însămânţat, nu este şi o coincidenţă la mijloc. Este posibil ca acesta sa fi precipitat şi în condiţii naturale.

• S-a sperat mult în ceea ce priveşte proiectele derulate şi s-au depus eforturi care au fost răsplătite prin cunoştinţe asupra principalelor procese atmosferice şi de microfizică a norilor.

BIBLIOGRAFIE

Cotton W. R. (2007), Basic Cloud Seeding Concept, Colorado State University

David K. (2000), Geoengineering the Climate: History and Prospect, Annu. Rev. Energy Environment 25: 245-84, Carnegie Mellon University, Pittsburgh, Pennsylvania

Koloskov B.P. &co Cloud Seeding Operations to Modify Weather Conditions over Cities: 2003- 2006,St. Petersburg, Rusia

National Research Council (2003), Critical Issues in Weather Modification Research, Washington DC, NY

Surse foto:

http://tanstaaflcanada.blogspot.ro/2011/01/debunking-chemtrails.html

http://www.joe-anybody.com/id18.html

http://science.howstuffworks.com/nature/climate-weather/atmospheric/control-weather.htm

Articol realizat de Marţin Elena-Gina, noul redactor al revistei Greenly, masterandă anul II, Master Climatologie-Hidrologie, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti

In 1950, cercetatorul Wilhelm Reich (1897-1957) a dezvoltat un sistem de aparate ce permitea influentarea vremii, producerea sau alungarea norilor de ploaie si furtuna. Cercetarile sale se bazau pe o forma de energie denumita de el „orgon” care poate fi asimilata cu „chi-ul” chinezesc si „prana” din terminologia sanscrita. Aparatele sale aveau rolul de a capta si dirija fluxuri de energie orgonica pentru a produce efecte in diverse experimente, legate de insanatosirea unor bolnavi, amplificarea energiei emisa de o substanta radioactiva, controlul vremii etc.

Dispozitivul pentru controlul vremii consta din diverse tuburi cu diametre diferite dispuse concentric, ce aveau la un capat cabluri ce faceau legatura cu un acumulator orgonic. Constructia semana cu o „baterie” de artilerie ce era indreptata in sus, catre cer. In functie de setarile aparatului, acesta permitea formarea de nori aducatori de ploaie sau imprastierea lor. Exista la ora actuala firme care folosesc acest tip de aparate, montate pe aripile unor avioane, pentru a produce sau indeparta ploile.

Din proiectul de control al climei initiat de Wilhelm Reich au derivat apoi altele, cum ar fi experimentul Philadelphia, Montauk si proiectul HAARP.

Proiectul HAARP

Un proiect important dezvoltat de guvernul SUA pentru controlul climei este HAARP (High Frequency Active Auroral Research Project) – Proiect de Cercetare a Rezonantei Aurorale in Camp de Inalta Frecventa. Proiectul de cercetare aurorala se refera la studierea efectului pe care il are o raza de energie din banda RF (radio frecventa) focalizata in straturile inferioare ale ionosferei, cu ajutorul unui sistem complex de antene.

Dr. Rosalie Bertell confirma ca „cercetatorii armatei americane lucreaza la un asa-numit « sistem climatic » conceput ca o arma potentiala. Metodele includ producerea de furtuni si modificarea traseului vaporilor in atmosfera pentru a produce inundatii sau secete cu tinta exacta.”

Inca din anii ”70, fostul consilier al securitatii nationale americane Zbigniew Brzezinski a prevazut in cartea sa „Intre doua epoci” ca „tehnologia va pune la dispozitia conducatorilor celor mai multe dintre natiuni tehnici de razboaie secrete, dintre care numai un mic numar va putea fi cunoscut de opinia publica. Tehnicile de modificare a climei vor putea fi folosite pentru a produce perioade prelungite de seceta sau furtuna.”       

De altfel, cercetarile realizate pana in prezent au creat un arsenal de tehnici pentru un adevarat razboi geofizic (E. Strainu, 2000, 2003), tehnici care pot produce :

-         dispersarea cetii, a norilor si modificarea regimului de precipitatii;

-         formarea cetii si a norilor;

-         producerea grindinii;

-         obtinerea unor materiale necesare modificarii proprietatilor electrice ale atmosferei;

-         introducerea in atmosfera a campurilor electromagnetice;

-         provocarea si dirijarea furtunilor, tornadelor si a uraganelor;

-         producerea artificiala a ploii si zapezii;

-         controlul fulgerelor si al maselor plasmatice atmosferice;

-         modificari ale climei prin topirea calotei polare ;

-         deteriorarea stratului de ozon si a ionosferei;

-         modificari ale parametrilor fizici, chimici si electrici ai marilor si oceanelor, controlul fenomenului „El Nino” ;

-         producerea valurilor mareice mari – tsunami;

-         provocarea cutremurelor de pamant etc.

Marc Filterman, fost ofiter francez, a descris cateva tipuri de arme neconventionale ce folosesc frecventele radio. El se referea la „razboiul climatic”, indicand faptul ca „SUA si fosta URSS detineau cunostintele tehnice necesare pentru a declansa schimbari climatice bruste (uragane, secete etc.) chiar de la inceputul anilor ´80. Aceste tehnologii fac posibila declansarea de perturbari atmosferice folosind unde radar de frecventa foarte joasa (Extremely Low Frequency – ELF).”

Programul HAARP, desfasurat in Gokoma, Alaska si administrat de fortele aeriene si maritime ale SUA, reprezinta o noua generatie de arme sofisticate, dezvoltate in cadrul „Initiativei Strategice de Aparare” a SUA. Proiectul a fost lansat de „Directia de Vehicule Spatiale” apartinand „Laboratorului de Cercetare a Fortelor Aeriene.” El consta in principal dintr-un sistem de antene puternice, capabile sa controleze modificari locale ale ionosferei.

Cercetatorul Nicholas Beigich, implicat in campania anti-HAARP, descria acest proiect ca fiind „o tehnologie de fascicule de unde foarte puternice, care ridica zone ale ionosferei prin concentrarea unui fascicul si incalzirea acelor zone. Undele electromagnetice sunt reflectate apoi pe pamant si penetreaza absolut orice, cu viata sau fara viata”.

Dr. Rosalie Bertell afirma ca „HAARP este un incalzitor gigantic care poate cauza distrugeri in ionosfera, creand nu numai gauri dar si incizii lungi in stratul protector care impiedica radiatiile mortale sa bombardeze planeta”.

Dezinformarea opiniei publice

HAARP a fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare stiintifica si academica. Documentele militare americane sugerau ca principalul obiectiv al HAARP era sa exploateze ionosfera in scopuri de aparare. Fara sa faca referiri clare la programul HAARP, un studiu al fortelor aeriene americane a subliniat utilizarea „modificarilor induse ale ionosferei ca o metoda de schimbare a modelelor climatice si de distrugere a comunicatiilor si radarelor inamice.”

Prima companie care a furnizat armatei echipamentul HAARP a fost ARCO POWER TECHNOLOGIES, subsidiara a ARCO OIL COMPANY. ARCO dorea sa gaseasca o utilizare pentru cele 30 000 de miliarde m³ de gaze naturale din nordul Alaska. Deoarece livrarea acestora catre consumatorii civili s-a constatat ca este nerentabila, s-a hotarat utilizarea gazelor pentru alimentarea transmitatoarelor. Sponsorul proiectului a fost Departamentul de Aparare al Fortelor Aeriene si Maritime ale USA.

Scopul proiectului (nedeclarat public) a fost realizarea unui scut energetic planetar folosind ionosfera ca deflector de raza, pentru a transmite cantitati mari de energie radianta pe teritoriul tarilor inamice, perturbandu-le comunicatiile, armamentul si industria electronica. De asemenea, HAARP avea drept scop studierea posibilitatii de a realiza comunicatii nedetectabile intre submarine, explorari geofizice, controlul proprietatilor undelor radio cat si generarea de semnale fantoma pentru radarele inamice aflate oriunde pe glob.

Alte efecte ale proiectului HAARP 

1. Declansarea de haos meteorologic local la utilizarea puterilor mari, de 1,7 GW.
2. Scaderea concentratiei de ioni de calciu din tesutul cerebral al oamenilor care au fost expusi la iradieri mai mari de 0,8 mW/cm² si o frecventa de 147 MHz, la o modulare cu semnal variabil cuprins intre 6 si 20 Hz. S-a observat o stimulare a neuronilor pe frecventa modulatoare de 16 Hz.
3. Posibilitatea de a alimenta prin inductie electromagnetica un avion aflat la 30 km inaltime, timp de 10000 de ore, avion ce are doar o bobina de receptie a puterii emise ce o transfera apoi blocului motor.
4. Posibilitatea de a perturba grav sanatatea si psihicul subiectilor care sunt tinta unui experiment. Amintim oboseala cronica, iritare, pierderea memoriei, cataracta, leucemie, defecte la nastere si cancer, dar si modificarea compozitiei sanguine, a colesterolului, presiunii arteriale, pulsului si chimiei cerebrale.
5. Posibilitatea de a scurtcircuita intreaga incarcatura ionosferica (ionosfera fiind vazuta aici ca armatura exterioara a unui condensator sferic planetar) cu suprafata terestra (care e vazuta aici ca fiind armatura de polaritate opusa a aceluiasi condensator sferic planetar).
6. Posibilitatea de a perturba stratul de ozon. Daca acesta e lovit pe o frecventa egala cu frecventa la care O₃ se descompune in O₂, atunci radiatiile UV pot atinge suprafata Terrei distrugand toate formele de viata.
7. Conform dr. Rosalie Bertell, HAARP „este o parte a unui sistem integrat de arme care au consecinte devastatoare asupra mediului. Este probabil ca proiectul sa fie prezentat publicului ca un scut spatial impotriva armelor din spatiul extraterestru sau chiar ca un instrument pentru refacerea stratului de ozon !!!” HAARP poate contribui la schimbarile climatice prin bombardarea intensiva a atmosferei cu raze de frecventa ridicata. Undele de frecventa joasa reflectate pot afecta creierul omului si pot avea efecte asupra miscarilor tectonice. HAARP are capacitatea de a modifica campul electromagnetic al Pamantului.

Se pare ca „zeii primejdiosi” au coborat pe Pamant si ei se joaca cu lucruri pe care nu le pot controla. In inconstienta lor, oamenii se joaca de-a Dumnezeu. Numai ca Dumnezeu este doar iubire, Creatorul armoniei si frumusetii.

Surse bibliografice: 

1. DEAC L.A., STRAINU E. (2000), Armele mileniului 3 – Razboiul Geoclimatic, Editura Sophia, Bucuresti
2. NICHOLS P.B., MOON P. (2003), Proiectul Montauk – Experimente in timp, Editura Daksha, Bucuresti
3. STRAINU E. (2003), Razboiul Geofizic, Editura Academiei de Inalte Studii Militare, Bucuresti
4. VAZDOAGA V.O. (2003), Extraterestrul roman, Editura Obiectiv, Craiova
5. ***NEXUS NEW TIMES MAGAZINE, oct.-nov. 2005, anul I, nr.3

Surse foto:

http://hermetic.blog.com/2005/04/27/dr-wilhelm-reich-scientific-genius-%E2%80%93-or-medical-madman/

http://www.orgone.org/articles/ax7hasen1.htm

http://www.noosphereforum.org/earth/antahkarana.html

http://pasionatdeastronomie.blogspot.com/2011/03/haarp_28.html

http://www.ashtarcommandcrew.net/video/alert-haarp-busted-today 

Daca v-a placut articolul, puteti sa-l votati! Nu uitati sa va abonati la newsletter-ul Greenly, dragi prieteni!