Fig. 1 Harta hidrografica si puncte recoltare

Proiectul a început să fie implementat în arealul siturilor Natura 2000 menţionate anterior, suprapus următoarelor localităţi: Certeze şi Bixad – judeţul Satu Mare şi Bistra, Bârsana, Rona de Jos, Rona de Sus, Bocicoiu Mare, Sighetu Marmaţiei, Sarasău, Câmpulung la Tisa, Săpânţa, Remeţi şi Petrova – judeţul Maramureş (http://eeagrants-tisa.ro).

În toamna anului 2015, în cadrul proiectului menţionat, un grup de cercetători de la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, format din cadre didactice, cercetători şi studenţi, a demarat un amplu program de investigaţie asupra problematicii şi arealului RO02-0013 – SIENPHCTS, în prima fază cu o etapă de laborator, urmată de câteva campanii proprii de observaţii şi măsurători în teren.

Rezultatele au fost remarcabile şi s-au concretizat în elaborarea unui consistent volum de informaţii, urmat de diseminare: referinţe bibliografice, baze de date statistice şi atribut, sinteze şi regionalizări, materiale cartografice ale parametrilor cercetaţi, participări la evenimente ştiinţifice naţionale şi internaţionale, publicări de articole ştiinţifice etc.

Una din tematicile de mare actualitate şi deosebit de importantă pentru ecosistemul din arealul de studiu a fost cea referitoare la calitatea apei. Studiul referinţelor de specialitate (articole ştiinţifice, rapoarte ale instituţiilor de specialitate – ex. Administraţia „Apele Române”, Agenţiile pentru Protecţia Mediului etc.), dar şi cercetările proprii, relevă modificări treptate, dar în sens pozitiv, în evoluţia parametrilor fizico-chimici. Legislaţia europeană şi cea naţională adaptată la noile cerinţe şi trenduri environmentale internaționale, au impus reglementări şi implementarea unor politici de mediu favorabile ecosistemelor locale, dar, în acelaşi timp, şi în armonie cu componenta antropică din zonele vizate.

La sfârşitul anului 2006 s-a sistat şi activitatea de extracţie şi prelucrare a minereurilor neferoase şi preţioase din bazinul Vişeului, iar perimetrele miniere au început să fie reabilitate şi conservate, însă de multe ori superficial şi ineficace (Ministerul Economiei, 2014; Vasilescu, et al., 2012; Smical et al., 2015). Rezultatul opririi activităţilor s-a concretizat, totuşi în scurt timp, într-o reducere vizibilă a concentraţiilor de metale grele în cursurile de apă din arealul studiat (Fe, Mn, Zn, Cu, Pb, Cd, Cr, Ni) (Fig. 2 – ex. Pb²⁺).

Fig. 2. Concentraţia Plumbului (Pb2+) în secţiunile de control aferente bazinului românesc al Tisei superioare în intervalul 1999-2011 (după Smical et al., 2015 cu modificări)

Cercetările proprii au confirmat, în general, evoluţia pozitivă a parametrilor fizico-chimici. Astfel, în condiţii normale de debite ale cursurilor de apă (măsurători în afara fazelor maxime şi minime ale scurgerii lichide), au fost observate încadrări în limitele normale ale parametrilor – ex. oxigenul dizolvat (Fig. 3), turbiditatea, pH-ul, salinitatea etc.

Fig. 3. Valorile oxigenului dizolvat măsurate în campaniile de teren în arealul PHCTS.

Situarea unor valori în afara limitelor admise (ex. O₂) poate fi pusă pe seama turbidităţii şi a temperaturii ridicate din timpul măsurătorilor, precum şi pe existenţa unor procese de descompunere a componentelor organice diverse cu consum de oxigen, în masa de apă, componente provenite din afluxul de pe bazin sau din dezvoltarea ecosistemului acvatic în perioada estivală. Acest aspect este confirmat şi de valorile pH-ului înregistrate pe parcursul campaniilor derulate (Fig. 4).

Fig. 4. Valorile pH-ului măsurate în campaniile de teren în arealul PHCTS.

Este de remarcat şi faptul că la toate consultările cu organismele de conducere locală, precum şi cu opinia publică din zonă, se observă o îmbunătăţire a atitudinii faţă de componenta environmentală din teritoriul studiat, existând disponibilitatea la colaborare pentru o dezvoltare durabilă şi ecologică a zonei, pe baza elementului tradiţional şi cu implementarea corectă a politicilor de mediu din partea statului român.

Analist teritorial,

Conf. univ. dr. Gheorghe ŞERRBAN

Functioning as a triple partnership between the Babeș-Bolyai Faculty of Geography from Cluj-Napoca, acting as project promoter, the Heidenroslein Association from Baia Mare, as national partner, and the Norwegian Institute for Nature Research of Trondheim, Norway, as the international partner,  the RO02-0013 – Integrated Study on the Contribution of Ecosystems in the Pricop-Huta-Certeze and Upper Tisa Natura 2000 Protected Areas to the Sustainable Development of Local Communities (SIENPHCTS) is financed through a grant provided by Iceland, Liechtenstein and Norway, the RO02 Program – „Biodiversity and Ecosystem Services”, Project Call no. 1, operated by the Ministry of the Environment, Water and Forests.

The present project will be implemented in the Natura 2000 sites mentioned above which correspond to the following towns and villages: Certeze and Bixad – Satu Mare County and Bistra, Bârsana, Rona de Jos, Rona de Sus, Bocicoiu Mare, Sighetu-Marmaţiei, Sarasău, Câmpulung la Tisa, Săpânţa, Remeţi – Maramureş County (http://geografie.ubbcluj.ro/pages/sienphcts/?page_id=4&lang=ro).

The main goals of this project are to improve the state of ecosystems and to raise awareness, improve knowledge and information levels among a wide audience with regards to the benefits provided by ecosystem services and the importance of maintaining them in good condition.

Specific objectives associated with actions envisaged by the project are: the implementation of solutions for exploiting the benefits provided by the two Natura 2000 sites under investigation; the   integration of various contributions offered by ecosystems in the economic development and well-being of human communities; encouraging actions aimed at preserving habitats and important species; the consolidation of sustainable use with regards to the existing natural and cultural patrimony; raising the awareness of local communities; improving the attitudes espoused by local  communities and decision factors, while at the same time increasing the level of knowledge on the value of ecosystems; raising the awareness levels of the target group; educating the general public on the subjects of biodiversity and ecosystems.

References for the frequency of maximum discharge

In addition to the other objectives of this project, the study of hydrological risks to the natural and human environments that are induced by a maximum runoff with a 1% probability is an undisputed requirement since the Upper Tisa protected area (with the exception of the Ronişoara Forest) overlaps almost perfectly the flood-risk area of the river (Fig. 1).

In the Upper Tisa Protected Area, high risks of flooding occur north of Lunca la Tisa village, to the north-east of Bocicoiu Mare village, north of Sighetu-Marmaţiei municipality, north of Valea Hotarului, to the east of Sarasău, north of Câmpulung la Tisa and also north of Remeţi.

Medium risks are recorded north of Lunca la Tisa, to the north of Sighetu-Marmaţiei municipality, in the northern part of Valea Hotarului, north east of Sarasău and Câmpulung la Tisa and to the north of Remeţi and Piatra villages.

Upper Tisa is also affected by lower flood risks in the area of Bocicoiu Mare, between the villages of Crăciuneşti and Tisa, Valea Hotarului and Săpânţa or Remeţi and Piatra.

The other protected areas (Pricop – Huta-Certeze and Pădurea Ronişoara) do not suffer from flood risks caused by maximum flows with a 1% probability.

Meanwhile, when it comes to administrative units, flood risks affecting human and natural environments are particularly elevated in the localities of Valea Vişeului, Petrova (on Vişeu River), Sighetu-Marmaţiei (its southern part), Valea Cufundoasă, Lazu Baciului, Năneşti, Bârsana (on Iza River), Sighetu-Marmaţiei (its south eastern part), Rona de Jos, Rona de Sus (on Rona River), Certeze (on Valea Albă River), Huta-Certeze, Moişeni (on Valea Rea River).

Selected bibliography

1. Cocuţ, M. (2008) Caracteristicile scurgerii apei din Depresiunea Maramureşului şi zona montană limitrofă, Teză de Doctorat manuscris, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, 115 p.
2. * * * (2007-  ) Directiva 2007/60/CE privind evaluarea şi managementul riscului la inundaţii – Hărți de hazard și de risc la inundații, Administraţia Naţională ,,Apele Române”, http://www.rowater.ro/Directiva%20Inundaii/Directiva%20Inunda%C8%9Bii.aspxhttp://gis2.rowater.ro:8989/flood/ .
3. * * * (2015) Planul pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor în Bazinul hidrografic Someş-Tisa, S.C. EPMC Consulting S.R.L. Cluj-Napoca şi S.C. Compania de Consultanţă şi Asistenţă Tehnică S.R.L.  Bucureşti.
4. * * * (2015) Limitele GIS ale ariilor naturale protejate http://www.mmediu.ro/articol/date-gis/434
5. * * * (2016) Limitele siturilor de importanţă comunitară în format GIS, http://www.anpm.ro/natura-2000/-/asset_publisher/M5dL2rWIKHI6/content/limitele_siturilor_de_importan%C5%A3%C4%83_comunitar%C4%83__%C3%AEn_format_gis
6. * * * (2016) Managementul Riscului la Inundaţii, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice http://www.mmediu.ro/beta/domenii/managementul-apelor-2/managementul-riscului-la-inundatii/ 

Article written by Associate Professor Dr. Gheorghe ŞERBAN (Land analyst) and translated by Mihail Andreas Mitoseriu.

Proiectul urmează să fie implementat în arealul siturilor Natura 2000 menţionate anterior, suprapus următoarelor localităţi: Certeze şi Bixad – judeţul Satu Mare şi Bistra, Bârsana, Rona de Jos, Rona de Sus, Bocicoiu Mare, Sighetu Marmaţiei, Sarasău, Câmpulung la Tisa, Săpânţa, Remeţi – judeţul Maramureş (http://geografie.ubbcluj.ro/pages/sienphcts/?page_id=4&lang=ro).

Obiectivul major al proiectului are în vedere îmbunătățirea stării ecosistemelor şi a nivelului de cunoştințe, informare şi sensibilizare a publicului larg cu privire la beneficiile furnizate de serviciile ecosistemelor precum și cu privire la importanța menținerii acestora într-o stare bună.

Obiectivele specifice asociate activităţilor propuse în proiect sunt: implementarea unor soluţii de valorificare a beneficiilor ecosistemelor din cele 2 situri Natura 2000 investigate; valorificarea contribuţiei ecosistemelor din ariile protejate la dezvoltarea economică şi bunăstarea comunităţilor umane; încurajarea acţiunilor de conservare a habitatelor şi speciilor prioritare; consolidarea valorificării durabile a patrimoniului natural şi cultural existent; creşterea gradului de conştientizare al comunităţilor locale; îmbunătăţirea atitudinii comunităţilor locale şi a factorilor de decizie şi creşterea nivelului de cunoaştere a valorilor ecosistemelor; creşterea nivelului de conştientizare al grupului ţintă; educarea publicului larg privind biodiversitatea şi ecosistemele existente.

Referinţe privind frecvenţa scurgerii maxime

Alături de celelalte obiective ale proiectului, studiul riscurilor hidrice induse de scurgerea maximă cu probabilitate de 1% asupra mediilor natural şi antropic se impune ca o necesitate, având în vedere suprapunerea cvasi-totală a ariei protejate Tisa Superioară (fără Pădurea Ronişoara) peste banda de inundabilitate similară (Fig. 1).

Fig. 1. Benzile de inundabilitate cu probabilitate de 1% suprapuse UAT-urilor şi ariilor protejate Natura 2000 Pricop – Huta-Certeze şi Tisa Superioară (compozit procesat pornind de la Directiva Inundații – Administraţia Naţională ,,Apele Române”)

Referindu-ne la frecvenţa perioadelor scurgerii maxime, analizată pentru intervalul 1968 – 2005, se remarcă ponderi ridicate ale apelor mari, dar, mai semnificativ pentru studiu, şi ale viiturilor. Astfel, pe râurile studiate, apele mari au cea mai mare frecvenţă primăvara, cu o valoare medie de 53%, urmată de sezonul de vară între 11 şi 26 %, sezonul de iarnă cu 14 % şi sezonul de toamnă cu 12 % (Cocuţ, 2008).

Frecvenţa lunară de producere a viiturilor prezintă un maxim principal în luna Martie pentru cursul Vişeului (16-22 % din totalul viiturilor selectate), precum şi maxime secundare în Aprilie şi Mai, în timp ce afluenţii de dreapta ai Vişeului (Ţâşla, Vaser, Ruscova) prezintă un maxim principal în luna Aprilie (18-24 %), precum şi maxime secundare în lunile Martie şi Mai (Cocuţ, 2008).

Bazinul hidrografic Iza se remarcă printr-o maximă principală a frecvenţei de producere a viiturilor în luna Martie atât pe cursul principal, cât şi pe afluenţii de stânga (14-20% din totalul cazurilor selectate), precum şi prin maxime secundare în lunile Aprilie şi Iunie.

În arealul de studiu, harta compozit realizată relevă spaţii importante acoperite de apă la debite cu probabilitate de 1%. În general, acestea sunt localizate în zonele de luncă ale bazinetelor individualizate la confluenţe, sau în zonele de lărgire a culoarelor de vale (Fig. 1). De altfel, confluenţele de tipul Tisa-Iza (în vecinătatea municipiului Sighetu-Marmaţiei şi a localităţii Valea Cufundosă), Tisa-Vişeu (în vecinătatea localităţii Valea Vişeului), sau unele bazinete situate în amonte de defilee (Petrova), dau adâncimi ale apei care pot ajunge şi la 1 metru. Tronsoanele de tipul defileelor, aferente cursurilor de apă, sunt lipsite de areale inundabile importante, datorită adâncirii albiei minore şi a văilor în structurile de roci mai dure.

Referitor la statistica derivată din modelarea GIS se observă faptul că din totalul celor 94,75 km², cât reprezintă extensiunea spaţială a ariilor protejate (inclusive arealele Huta-Certeze şi Pădurea Ronişoara), doar 26,60 % sunt vulnerabili la inundare, iar 73,40 % rămân emerşi.

Dacă restrângem arealul de referinţă doar la Tisa Superioară situaţia se schimbă radical. În acest sens, din cei 38,73 km² aferenţi ariei protejate 65 % sunt expuşi inundării, în timp ce doar 35 % din areal rămâne emers la debite cu probabilitate de 1% (Fig. 1).

Riscul la inundaţii suprapus ariilor protejate

Riscul la inundaţii în zonă este mai accentuat în arealele situate la confluenţe sau în sectoarele de lărgire a văilor şi afectează în mai mică măsură ariile protejate (Fig. 2).

Fig. 2. Riscul la inundaţii cu probabilitate de 1% suprapuse UAT-urilor şi ariilor protejate Natura 2000 Pricop – Huta-Certeze şi Tisa Superioară (compozit procesat pornind de la Directiva Inundații – Administraţia Naţională ,,Apele Române”)

În aria protejată Tisa Superioară riscul ridicat de inundare apare în nordul localităţii Lunca la Tisa, în nord-estul localităţii Bocicoiu Mare, în nordul municipiului Sighetu Marmaţiei, în nordul localităţii Valea Hotarului, în estul localităţii Sarasău, în nordul localităţii Câmpulung la Tisa şi în nordul localităţii Remeţi.

Riscul mediu se identifică în nordul localităţii Lunca la Tisa, nordul municipiului Sighetu Marmaţiei, nordul localităţii Valea Hotarului, nord-estul localităţii Sarasău, nord-estul şi nordul localităţii Câmpulung la Tisa, nordul localităţii Remeţi şi nordul localităţii Piatra.

Aria protejată Tisa Superioară este afectată în mare măsură şi de risc scăzut, în zona localităţii Bocicoiu Mare, între localităţile Crăciuneşti şi Tisa, Valea Hotarului şi Săpânţa, Remeţi şi Piatra.

Celelalte arii protejate (Pricop – Huta-Certeze şi Pădurea Ronişoara se situează în afara riscului la inundaţie la probabilitatea debitelor maxime de 1%.

În schimb, la nivel de UAT riscul la inundaţii, ce afectează mediile antropic şi natural, este deosebit de ridicat în zona localităţilor Valea Vişeului, Petrova (pe Vişeu), Sighetu Marmaţiei S, Valea Cufundoasă, Lazu Baciului, Năneşti, Bârsana (pe Iza), Sighetu Marmaţiei SE, Rona de Jos, Rona de Sus (pe Rona), Certeze (pe Valea Albă), Huta-Certeze, Moişeni (pe Valea Rea).

Bibliografie selectivă

1. Cocuţ, M. (2008) Caracteristicile scurgerii apei din Depresiunea Maramureşului şi zona montană limitrofă, Teză de Doctorat manuscris, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, 115 p.
2. * * * (2007-  ) Directiva 2007/60/CE privind evaluarea şi managementul riscului la inundaţii – Hărți de hazard și de risc la inundații, Administraţia Naţională ,,Apele Române”, http://www.rowater.ro/Directiva%20Inundaii/Directiva%20Inunda%C8%9Bii.aspxhttp://gis2.rowater.ro:8989/flood/ .
3. * * * (2015) Planul pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor în Bazinul hidrografic Someş-Tisa, S.C. EPMC Consulting S.R.L. Cluj-Napoca şi S.C. Compania de Consultanţă şi Asistenţă Tehnică S.R.L.  Bucureşti.
4. * * * (2015) Limitele GIS ale ariilor naturale protejate http://www.mmediu.ro/articol/date-gis/434
5. * * * (2016) Limitele siturilor de importanţă comunitară în format GIS, http://www.anpm.ro/natura-2000/-/asset_publisher/M5dL2rWIKHI6/content/limitele_siturilor_de_importan%C5%A3%C4%83_comunitar%C4%83__%C3%AEn_format_gis
6. * * * (2016) Managementul Riscului la Inundaţii, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice http://www.mmediu.ro/beta/domenii/managementul-apelor-2/managementul-riscului-la-inundatii/

Analist teritorial,

Conf. univ. dr. Gheorghe ŞERBAN

Mașinăriile de zbor omenești au primit numele de aeronave și pentru mare parte dintre ele s-au stabilit rute de traversare a întinderii imense a cerului, ce a fost botezată în lumea modernă spațiu aerian. Astfel visul de odinioară s-a schimbat un pic, viețuitoarele văzduhului nemaifiind tovarăși de drum agreați și priviți cu încântare, ci obstacole în calea aparatelor de zbor.

Nu sunt rare cazurile în care avioanele se întorc la sol după ciocnirea cu nu mai mult de două înaripate, aşa cum s-a întâmplat joia trecută, când un avion ce a decolat de la Sibiu spre München s-a întors din drum după ciocnirea cu doi pescăruşi. Tocmai de aceea evenimentele de acest tip sunt recunoscute la nivel internaţional sub acronimul: BASH (Bird Aircraft Strike Hazard – Pericol de impact al aeronavelor cu păsări)

E drept, impactul unui avion cu un stol de păsări poate avea urmări grave, putând duce la prăbușirea aeronavei și la pierderea unor vieți omenești. Totuși majoritatea incidentelor ce implică ciocnirea unui avion cu o pasăre (65%) nu produc daune serioase aeronavei. Așa cum vă închipuiți, pasărea nu mai rămâne în viața.

Accidentele serioase au loc atunci când păsările lovesc parbrizul avionului sau turbinele motoarelor. Primejdia a devenit însemnată odată cu creșterea vitezei de zbor a avioanelor, deoarece impactul este cu atât mai puternic cu cât viteza aeronavei este mai mare. Dimensiunea zburătoarelor este nesemnificativă în comparație cu cea a avionelor, fiind astfel irelevantă în gravitatea accidentului.

De aceea, fie că e vorba de o ciocârlie, un porumbel, o gâscă sau un pelican posibilitatea prăbuşirii nu poate fi scoasă din ecuaţie, iar când este timpul sezonului de migraţie, primăvară sau toamnă e totuna, piloţii de avion trebuie să fie mult mai precauţi ca de obicei.

Majoritatea accidentelor au loc aproape de aeroporturi (90%, conform ICAO – Organizația Internațională a Aviației Civile), în timpul aterizărilor, decolărilor şi fazelor asociate, când se zboară la altitudini reduse: 61% dintre ciocniri au loc la altitudini mai mici de 30 de metri şi doar 8% dintre ele au loc la peste 900 metri altitudine. Nici la peste 10.000 de metri calea nu-i liberă pentru aeronave, recordul înălţimii la care o pasăre poate ajunge fiind înregistrat deasupra Coastei de Fildeş prin ciocnirea unui vultur Rüppell cu un avion la uimitoarea înălţime de 11.300 m.

Se presupune că în timp frecvenţa acestor incidente va fi mai ridicată, iar argumentele sunt serioase: atât numărul aeronavelor cât şi numărul păsărilor ce împart spaţiul aerian sunt în creştere. Ce-i de făcut? Soluţii mai mult sau mai puţin eficiente au fost luate în întreaga lume, fiecare aeroport având politica lui internă de „combatere a păsărilor”, expresie preluată dintr-o circulară aeroportuară a Autorităţii Aeronautice Civile Române.

Americanii, copleşiţi de numărul de gâşte canadiene, au ales, printre alte măsuri, să le împuşte. Britanicii folosesc păsări răpitoare (şoimi antrenaţi să atace la comandă), iar israelienii câini din rasa Border Collie pentru a alunga păsările de pe perimetrul aeroportului. Numeroase alte metode precum detectoare radar, producerea de semnale sonore stridente, tăierea copacilor sau asanarea bălţilor din jurul aeroporturilor, modificarea rutelor aeriene pentru a ţine cont de traseele de migraţie ale păsărilor au fost aplicate. Cu toate acestea riscul nu va putea fi eliminat niciodată în totalitate şi este probabil ca pentru mult timp de acum încolo zburătoarele să rămână inamicul numărul unu al avioanelor.

Surse web:

http://en.wikipedia.org/wiki/Bird_strike

http://www.mediafax.ro/social/cursa-aeriana-sibiu-munchen-amanata-dupa-ce-avionul-a-lovit-un-stol-de-pasari-toti-pasagerii-au-plecat-spre-destinatie-11279212

http://www.foxnews.com/politics/2012/04/26/senator-seeks-to-allow-geese-near-airports-to-be-killed-after-multiple/

http://www.caa.ro/pdf/CA-AP1_20Pasari.pdf

http://www.birds.org.il/740-en/Birding-Israel.aspx

http://www.nec.com/en/press/201210/global_20121011_01.html

Surse foto:

http://www.karyoberbrunner.com/wp-content/uploads/2013/01/Bird-Strike.jpg

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1217035/Bird-strike-The-moment-200-starlings-sucked-passenger-jet-engine-off.html

http://www.airport-int.com/gallery/birdstrike-prevention-services/tbp_lakenheathbirdsdmod_01.html

http://spaceinimages.esa.int/Images/2013/01/US_Airways_flight_falls_victim_to_bird_strike

În urma unui studiu realizat în 2008 de către  Universitatea din Yale,  S.U.A., apa de la robinet poate provoca o serie de boli, mai ales din cauza clorului din compoziţia sa, în special atunci când facem duş.

Clorul a început să fie utilizat în dezinfecţia apei din anul 1904, deoarece era o metodă ieftină de epurare şi ferea astfel oamenii de boli precum holera, dizenteria. A fost considerat în acea perioadă drept un miracol. Mai târziu, clorul a fost utilizat chiar în scop militar, drept armă nocivă (gaz clorurat).

În urma unor cazuri de îmbolnăviri din rândul unor militari din Vietnam, s-au făcut studii şi a fost observat faptul că această substanţă determină îngustarea arterelor inimii şi provoacă, în timp, boli cardiace precum infarct miocardic, cancer, boli vasculare şi senilitate psihică şi fizică. Mai mult,s-a constatat faptul că apa de la duş este mai periculoasă faţă de apa de la robinet deoarece vaporii de apă, încărcaţi cu particule de clor şi alte substanţe chimice volatile, sunt inhalaţi/ingeraţi, iar prin inhalare aceste substanţe ajung mult mai rapid în fluxul sanguin. De asemenea, în timp ce facem duş, apa caldă favorizează deschiderea porilor pielii, astfel încât clorul şi întreaga suită de substanţe chimice ajung mult mai repede în organism, direct în fluxul sanguin, faţă de situaţia în care consumăm apa de la robinet (apa este filtrată parţial de rinichi şi sistemul digestiv).

Unii oameni de ştiinţă de renume din America, precum Dr. Lance Wallace, afirmă cele spuse mai sus şi consideră apa de la duş ca un real pericol pentru sănătatea umană , 93% din cazurile bolnavilor de cancer fiind cauzate de expunerea la clor.

Cazurile de astm, frecvente mai ales în rândul bătrânilor şi copiilor, provin din apa clorurată, înregistrându-se o creştere a acestei boli cu peste 75%, începând din anii ’80.

S-a constatat prezenţa, în  peste 60% din tumorile cancerului  la sân din rândul femeilor, a conținutului mai ridicat de substanţe clorurate. Inhalarea aburilor nocivi din timpul duşului este responsabilă de îmbolnăvire, cu peste 2 treimi din expunerile noastre la clor, iar aburul inspirat în timpul duşului conţine până la 50 de ori nivelul de substanţe chimice faţă de apa pe care o consumăm de la robinet, pentru că substanţa clorurată se evaporă mai rapid, astfel încât substanţele derivate din clor ajung pe cale pulmonară direct în sânge.

Pentru a evita acest lucru se recomandă folosirea unor filtre speciale în fiecare casă.

Referinţe:

-http://doctornobel.ro