In reality, not all of its land is used for agriculture. The Danube’s presence on its eastern border has led to the creation of a swampland, consisting of permanent lakes, ponds of varying depths (depending on floods caused by the river) and spits, which covers around 150.000 hectares. This area represents 30% of Danube’s floodplain on the territory of Romania.

From the 1960s onwards, this sector, which was presented by Grigore Antipa in his work ”The Danube’s Floodplain – Current Status and Means to Better Use It” as ”a true delta before the delta”, has been subjected to various anthropic interventions, such as the construction of dams, drainings and deforestations. The aim of these measures was to bring a significant portion of the terrain into the agricultural circuit.

After the human interventions, out of 150.000 hectares, only 20.000 are still part of Danube’s floodplain. This last bastion of Brăila’s Moorlands has been, since 2003, under a protective regime, becoming a natural park.

The Natural Park Balta Mică a Brăilei (Brăila’s Small Moorland) is made up of 7 main islands and aits which are freely flooded by the Danube. Each of these islands has a distinctive geomorphology, with splits, flat areas and brooks, channels that connect the marshes, ponds and lakes. Its limits are the main navigable arm of the Danube and a number of secondary arms of the river (Cravia, Măcin, Vâlciu).

In terms of biodiversity, Balta Mică a Brăilei includes, at a smaller scale, all the ecosystems that were once found in Braila’s Moorlands. It is worth mentioning that about 50% of Braila’s Small Moorland area represents natural ecosystems, 30% is partly natural and just 20% has been totally affected by human actions.

Additionally, this area is well-known, both nationally and internationally, for its ornithological significance, as a result of its location on the most important migratory path in Danube’s lower basin, halfway between the nesting grounds of Northern Europe and the winter retreats in Africa. 169 bird species that are found in this protected area are internationally protected by the Conventions of Bonn, Bern and Ramsar.

Thus, in the Balta Mică a Brăilei Natural Park, you can enjoy a landscape similar to that of the Delta, but far more accessible.

Beyond the vast agricultural fields, Brăila can surprise you with stunning natural areas.

Sources:  Moisei, R., 2006, Cercetări dendrometrice şi auxologice pentru reconstrucţia ecologică a ecosistemelor forestiere din lunca brăileană a Dunării-teză de doctorat, Suceava; Regulamentul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei; www.bmb.ro

Photo sources:  www.arcaşu.ro

Article written by BONCIU Adela, meteorologist and graduate of the Faculty of Geography, Bucharest, with a  Master’s Degree in Integrated Assessment of the Environment, and translated by Mihail Mitoseriu.

Anul trecut, în toamnă, am aflat și de o platformă MOOC (Massive Online Open Course), care mi-a stârnit puternic interesul, mai ales prin faptul că sunt o multitudine de cursuri, oferite de universități prestigioase din lume, pe o multitudine de domenii: inginerie, informatică, afaceri matematică, fizică, astronomie, educație, psihologie etc. (lista poate continua), nu doar în limba engleză ci și în chineză, franceză, spaniola (mai puține în aceste limbi, dar viitorul e optimist). Găsesc și ceva interesant, și anume cursuri despre problemele mediului. Evident mai sunt și alte platforme MOOC prezente pe internet, unele cu o reputație și experiență mai mare.

Probabil trebuia să abordez altfel problema, iar întâi să explic ce este mai exact MOOC? Poate nu cunoașteți, MOOC e prescurtarea de la Massive Online Open Course, o platformă sub forma unui website complex, unde poți găsi foarte multe cursuri, tutoriale și alte videoclipuri educaționale, oferite de cele mai multe ori gratuit, uneori, însă, contra cost, dar nu pentru sume mari. Din categoria celor gratuite: Coursera.org, Khan Academy, OpenCourseWare, edX.

Revenind la educația environmentală, pe coursera.org veți descoperi printre sutele de cursuri și pe acelea despre mediu, menționate de mine, așadar recomand să încercați următoarele:

-          Climate Literacy: Navigating Climate Change Conversations

-          Energy, the Environment, and Our Future

-          Global Sustainable Energy: Past, Present and Future

-          Sustainability of Food Systems: A Global Life Cycle Perspective

-          Introduction to Environmental Law and Policy

După titluri, toate sună chiar bine și unele abordează partea legislativă ce ține de mediu. În general, acestea pot varia ca durată între 5-14 săptămâni, aproape cât un semestru la facultate. Bineînțeles, lista mai poate continua sau poate v-ar interesa altfel de cursuri tot pe această temă; astfel, pe platforma coursera sau pe celelalte vă veți putea satisface setea de cunoștințe. Atenție: umărul acestora este în creștere, așadar putem să ne considerăm martorii unei epoci aflată în căutarea unui sistem educațional mai bine, mai eficient și mai sănătos!

În niciun fel, echipa Greenly nu dorește ca acest articol să fie considerat o reclamă sau vreo modalitate de discriminare între platformele educaționale prezente, ci doar să sublinieze cum și unde o persoană se poate informa mai bine, cu privire la diverse teme legate de mediu, ecologie, energie, climă etc.

Sursa foto: http://1.bp.blogspot.com/-hqlEXwwntRA/UFCja_znK_I/AAAAAAAAIqE/_oujfYP009o/s1600/Green%2BMBA.JPG

Legături utile: http://en.wikipedia.org/wiki/Massive_open_online_course

http://www.insidehighered.com/blogs/globalhighered/expanding-global-landscape-mooc-platforms

Parcul are 14 763 km pătraţi şi este localizat în nordul Tanzaniei, la graniţa cu Kenya, acoperind trei tipuri de medii, care se desfăşoară pe un peisaj de origine vulcanică:

1. Câmpiile, lipsite aproape în totalitate de copaci, dar plină de martori granitici, reprezintă peisajul cel mai emblematic al parcului. Fiind o zonă de savană, este plină de ungulate (30 de specii de ierbivore mari): zebre, gazele, impala, bivoli, însă şi de prădătoare importante, dintre care leii şi leoparzii africani sunt cei mai renumiţi.
2. “Coridorul negru” din vest, care acoperă savana mlăştinoasa din zona râului Grumeti, este locul unde trăiesc crocodilii de Nil şi maimuţele Colobus, însă este probabil mai cunoscut pentru migraţia care trece pe aici, din mai până în iulie.
3. Partea nordică, în care peisajul de savana este dominat de arbori şi arbuşti, dar şi de zone deluroase, este arealul în care predomina elefanţii şi girafele.

Regiunea nu a fost niciodată cu adevărat locuită, cu excepţia triburilor Masai, care au coborât din nord acum câteva sute de ani, pentru a-şi paste turmele. După “descoperirea” zonei, vânătoarea a fost destul de intensă, aducând populaţiile (în special cele de lei) în situaţii dificile. Prima formă de conservare a fost realizată în 1921 – o rezervaţie de vânătoare. Parcul Naţional a fost creat în 1951.

Viaţa sălbatică este deosebit de bogată aici. În lunile ploioase, adică din noiembrie până în mai, sute de mii de animale migrează prin câmpii: aici începe fenomenul cunoscut în literatură de specialitate drept Migraţia anuală din Serengeti. Spre sfârşitul lunii mai, când iarba a fost deja consumată sau s-a uscat, animalele îşi încep marşul către zonele mai bogate în resurse de apă din nord. Aici, iarba este mai înaltă şi mai multă, iar peisajul începe să fie deluros, iar peste un milion de animale sălbatice (şi 200 000 de zebre) se deplasează către această zonă.

Există cinci specii emblematice pentru acest parc, fiind, totodată, cele mai vânate animale înainte de realizarea proiectului de conservare: leul, leopardul, rinocerul, bizonul şi elefantul.

Natura şi omul în conflict

În anii ’60, guvernul a încercat să oprească migraţia animalelor spre nord, utilizând un gard uriaş de sârmă ghimpată. Gardul nu a rezistat nici măcar primului val migrator. În aceeaşi perioadă, însă, întreaga ţară s-a confruntat cu o criză economică de proporţii, fapt care a determinat un declin important al ariei protejate. Braconajul pentru fildeş a decimat populaţia de elefanţi, până când au rămas doar câteva sute de indivizi în întregul parc – iar reprezentanţii parcului nu au putut să ia măsuri din cauza lipsei de resurse. Problema a început să se rezolve în anii ’80, un punct important fiind hotărârea internaţională de a interzice exploatarea fildeşului, în 1989.

Cu toate acestea, braconajul nu a fost niciodată complet eradicat. Conform site-ului parcului naţional, populaţiile care locuiesc în apropierea parcului ucid în fiecare an cca 40000 de animale, majoritatea antilope Gnu, dar şi zebre, girafe, bizoni şi impala. Guvernul, dar şi organisme din întreaga lume, încearcă să crească gradul de eficienţă al acestei zone de importanţă crucială pentru biodiversitatea mondială.

Surse info: http://www.glcom.com/hassan/serengeti.html, http://en.wikipedia.org/wiki/Serengeti_National_Park, http://www.serengeti.org/

Sursa imagini: http://www.serengeti.org/gfx/img_map_migration.gif, http://farm3.static.flickr.com/2348/1807924020_254b881282.jpg, http://safariwise.com.na/wp-content/uploads/2009/11/2lions-serengeti.jpg

Industria blanii ucide, anual, cca 50 de milioane de animale (in afara de iepuri, a caror cifra se ridica doar in China la peste un miliard pe an). Ne referim, desigur, la animalele crescute in mod controlat, deci nu si la cele vanate pentru blana sau la cele din fabricile clandestine. Din punct de vedere geografic, Europa este continentul cel mai dezvoltat, avand peste 6000 de ferme de blana. La nivelul Uniunii Europene sunt produse 67% din blanurile de nurca si 70% din cele de vulpe din intreaga lume, statele cele mai « productive » fiind Danemarca, Olanda, Suedia si Finlanda. Intre statele non-europene, se detaseaza Rusia,  China, Canada, Argentina si Statele Unite.  In Romania, predomina fabrici de chinchila, nurci si vulpi: cca 20, dupa unele surse, 12 dupa altele (de mentionat ca situatia fermelor de chinchila nu este foarte clara la nivelul continentului : nu se stie cat, unde si cum se produce).

Legislatia in domeniul fermelor de blana este insuficienta, sau chiar vaga, motiv pentru care statele insele decid daca si cum se desfasoara aceasta activitate; astfel, Regatul Unit, Croatia si Austria au interzis aceste practici, iar Elvetia a impus reguli extrem de aspre (motiv pentru care nu exista astfel de ferme acolo). De asemenea, in Rusia a fost interzisa vanatoarea de pui de foca in 2011, iar in pe teritoriul Uniunii Europene nu este permisa productia de blanuri de caine si pisica (industrie care a luat avant incepand cu 1998). Ramane problema animalelor vanate : blana unui animal salbatic este mai valoroasa decat una obtinuta intr-o crescatorie. Vulpi, lupi, nurci, vizoni si alte animale sunt capturate prin diferite metode (vanat, capcane cu falci, diverse alte capcane) si ucise pentru blana. Legislatia este, insa, mai clara in acest domeniu, luand in considerare speciile si numarul de indivizi vanati. Din pacate, marea parte a capturilor pentru blana sunt realizate in mod ilegal, prin braconaj.

Daca sunteti totusi curiosi in legatura cu procesul de creare a unei blani, iata cateva « informatii utile » : animalele din ferme sunt crescute strict pentru blana. Imaginati-va o ferma de pui : culoare lungi, custi amplasate pe o parte si pe alta, animale stivuite inauntru. Fireste, cu mai multa atentie in cazul acesta : blana trebuie sa ramana frumoasa. Inainte de a avea produsul finit – haina dorita de orice ( ?) femeie, este necesara « dezbracarea » acesteia de pe animalul care o poarta. In acest scop, animalele sunt ucise inainte (de cele mai multe ori, nu intotdeauna…) prin electrocutare, gazare sau lovire. Cu mentiunea ca moartea nu survine foarte repede, iar fermierii sunt grabiti… In statele unde conditiile in care se desfasoara aceasta activitate nu sunt legiferate (China, unde exista, de altfel, si ferme de blana pentru leoparzi sau tigri), uciderea in avans a animalelor este adesea trecuta cu vederea. In crescatoriile mici, in special de iepuri, nurci sau chinchila, proprietarii sucesc gatul animalelor – o moarte considerata « umana ». In continuare, blana este tratata si trimisa celor care creeaza produsul finit.

Cateva cifre: 90% din blana de vulpe obtinuta in ferme la nivel mondial este folosita pentru garnituri (maneci, gulere etc.) ; din 180 de animale ucise, doar 42 sunt folosite integral, restul fiind aruncat sau ars ; pentru o haina de blana, este nevoie de (la alegere) : 40 de vizoni, 100 de chinchila, 15 vulpi, 40 de ratoni.

Am utilizat blanurile animalelor de-a lungul timpului pentru a ne incalzi si a ne proteja. Nu mai este cazul. Variantele sunt nelimitate, iar singurul motiv real pentru care oamenii poarta blanuri este strict legat de vanitate. Ne permitem sa ucidem milioane de animale in fiecare an doar pentru a fi « la moda » sau pentru a ne etala bunastarea. Milioane de animale mor in fiecare an pentru gulerele si manecile noastre. Problema depaseste pana si etica, este pur si simplu o chestiune de bun simt ! Va rog, asadar, un singur lucru. Data viitoare cand va doriti o haina de blana, imaginati-va ca nu se gaseste in magazin, ci ca trebuie sa o faceti dumneavoastra, cap-coada, conform « instructiunilor » de mai sus. Mai mult, imaginati-va ca nu trebuie sa mergeti mai departe de pisica sau cainele care va sta la picioare…

Merita ?

Surse date si imagini (de citit pentru mai multe informatii):

http://www.tabu.ro/ce-se-ascunde-n-spatele-hainei-de-blan-2/, http://www.adoptiicaini.ro/animale-ucise-in-numele-modei/, http://animalrights.about.com/od/fur/a/FurFarmed.htm, http://microferme.animaleblana.ro/index.php?page=module_II, http://www.121.ro/content/article_print.php3?article_id=6281&page_nr=1, http://www.animallaw.info/topics/tabbed%20topic%20page/spusfur.htm, http://www.hsi.org/world/europe/work/fur/facts/fur_farming_eu.html, http://www.marchecontrelafourrure.fr/node/18, http://www.spa.asso.fr/675-contre-la-fourrure.htm

De fapt, teritoriul aferent judetului nu este caracterizat printr-un peisaj agricol, in proportie de 100%. Prezenta fluviului Dunarea, in partea estica a acestuia, a dat nastere unui peisaj de balta, alcatuit dintr-o alternanta de lacuri permanente, balti cu nivelul apei variabil (in functie de nivelul de inundatii) si grinduri, care se intindea pe aproximativ 150 000 ha. Aceasta suprafata insuma 30% din suprafata sectorului romanesc de lunca al fluviului.

Incepand cu anii 1960, acest sector, pe care Grigore Antipa il numea in lucrarea sa “Regiunea inundabila a Dunarii – starea ei actuala si mijloacele de a o pune in valoarea” din 1910, drept o veritabila delta predeltaica, a fost supus unor diferite procese antropice, precum indiguiri, desecari sau despaduriri. Scopul a fost de a introduce in circuitul agricol o suprafata de teren semnificativa.

Dupa interventiile antropice, din cele aproximativ 150 000 ha, au mai ramas in regim liber de inundatie 20 000 hectare. Acest ultim esantion al fostei Balti a Brailei, se afla, incepand cu anul 2003, in regim de protectie, fiind ridicat la rangul de parc natural.

Parcul natural Balta Mica a Brailei este format dintr-o salba de 7 insule si ostroave principale, aflate in regim liber de inundatie. Fiecare dintre acestea este distincta din punct de vedere geomorfologic, fiind alcatuita din grinduri, sectoare plane, garle, privale, japse, balti si lacuri. Are drept limite bratul  principal Dunarea Navigabila si alte cateva brate secundare ale fluviului (Cravia, Macin, Valciu).

Din punct de vedere al biodiversitatii, Balta Mica a Brailei conserva, la o scara redusa, toate tipurile de ecosisteme caracterisice fostei Balti a Brailei. Se evidentiaza faptul ca mai mult de 50% din arealul Baltii Mici a Brailei este reprezentat de  ecosisteme naturale, aproximativ 30% sunt ecosisteme seminaturale si doar 20% au fost afectate in totalitate de interventia omului.

De asemenea, aceasta zona este cunoscuta atat la nivel national, cat si international, pentru importanta ei ornitologica, ca urmare a faptului ca se situeaza pe cel mai important culoar de migratie al pasarilor din bazinul inferior al Dunarii de Jos, la jumatatea rutelor de migratie intre locurile de cuibarit din nordul Europei si refugiile de iernat din Africa. Din totalul de specii de pasari care se intalnesc in aceasta arie protejata, aproximativ 169 specii sunt protejate pe plan international, prin Conventiile de la Berna, Bonn si Ramsar.

Astfel, va puteti delecta cu un peisaj asemanator deltei, insa mai usor accesibil, si in Parcul Natural Balta Mica a Brailei.

Dincolo de vastele culturi agricole, judetul Braila va poate suprinde cu areale naturale deosebite.

Bibliografie:  Moisei, R., 2006, Cercetări dendrometrice şi auxologice pentru reconstrucţia ecologică a ecosistemelor forestiere din lunca brăileană a Dunării-teză de doctorat, Suceava; Regulamentul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei; www.bmb.ro

Sursa foto:  www.arcaşu.ro

Articol scris de BONCIU Adela, meteorolog si absolvent al Facultatii de Geografie din Bucuresti, Masterul de Evaluarea Integrata a Starii Mediului.