Je ne parle pas de Thor, le dieu scandinave des tonnerres, mais de l’élément chimique qui porte le nom du dieu, c’est-à-dire le thorium. Ce métal radioactif a été donné ce nom assez créatif par le chimiste suédois qui l’avait découvert en 1928, Jon Jakob Berzelius. Mais quel rôle va jouer le thorium dans l’avenir de l’humanité ?

Comme dans le cas d’autres sources d’énergie de l’avenir, l’usage du thorium (Th-232) dans des réacteurs nucléaires est un sujet controversé. Peut-être à cause du mot nucléaire, qui nous provoque des tremblements. Il est néanmoins certain que le thorium est un combustible alternatif. Il n’est pas nécessairement écologique, mais il peut être une alternative pour l’uranium. Il reste à voir si il est vraiment une alternative meilleure et une source d’énergie sure et propre.

• En plus, selon le même Sorensen, le thorium des réacteurs LFTR est plus sûr et moins dangereux pour l’environnement que les réacteurs à eau légère (LWR – Light Water Reactor). Les sels liquides utilisés dans un réacteur LFTR ne sont pas susceptibles de se fondre ou d’être surchauffés. L’état chinois est un des pionniers de la recherche et promotion du thorium comme source d’énergie, à la suite des recherches qu’il a réalisé après l’accident nucléaire de Fukushima (source). Les spécialistes chinois affirment qu’un réacteur avec thorium n’a pas besoin de pompes et systèmes électroniques complexes (pour prévenir une croissance excessive de la température), installations qui ont été affectées par le tsunami de Fukushima, et sont d’avis qu’un réacteur LFTR pourrait survivre un tsunami sans emmètre des radiations.
• Selon www.energyfromthorium.com, les radio-isotopes produits dans les réacteurs LFTR sont utilisables dans la médicine (y compris dans l’oncologie), l’industrie et l’exploration cosmique. En même temps, la chaleur résiduelle pourrait être employée dans la désalinisation de l’eau marine.
• Les produits qui résultent à la suite de l’opération d’un réacteur LFTR sont stabilisés en 10 ans et ont une valeur commerciale. Les déchets nucléaires se dégradent en 300 ans, par rapport aux 300.000 ans nécessaires pour la neutralisation des déchets nucléaires produits par les réacteurs LWR (Light Water Reactor – Réacteur à Eau Légère) qui emploient l’uranium.
• Les réacteurs de type LFTR ne produisent aucune émission de carbone.
• Le thorium ne peut pas être utilisé pour fabriquer des armes atomiques (Donc, selon ses avocats de Thor, il est un dieu pacifique)
• (Il y a des nombreux aspects concernant l’usage du thorium dans les réacteurs, comme on a montré dans la bibliographie. A cause de manque d’expérience dans le domaine, je ne veux pas entrer dans les détailles, mais, si vous êtes passionnés par ce sujet, je vous invite de vous exprimer vos opinions et connaissances dans la section de commentaires.)

Désavantage :

• Bien qu’il ait beaucoup des chercheurs qui soutiennent l’emploi du thorium comme source d’énergie, il est clair que l’aspect politique sera le principal argument non-radioactif. Dans un monde utopique, en cas de manque des ressources, les hommes seraient capables de les partager. Mais parce que nous ne vivons pas dans un tel monde, et aucune ressource n’est distribuée uniformément parmi les états, on assistera probablement aux conflits et rivalités entre les grandes puissances pour le contrôle du thorium…
• En dépit de tout ce qu’on pourrait dire, la crainte des radiations existera toujours. Par comparaison à l’uranium, le thorium est moins dangereux, mais il reste un péril, si on le compare avec l’énergie solaire, par exemple. Il n’y a pas beaucoup de gens qui pourraient accepter de vivre sans hésiter près d’une centrale nucléaire.

Conclusion

Parfois, l’histoire nous a prouvé que le progrès technique n’est toujours dans notre avantage. Il certain que les besoins d’énergie de notre société ne cessent de s’accroitre, et les ressources conventionnelles sont en train d’épuisement. En conclusion, le thorium est un bon sujet de débat. On a démontré, avec des arguments forts, qu’il est un combustible propre, sûr et efficient – par rapport à l’uranium. Mais comment est qu’il se compare avec d’autres sources d’énergie ? Quelle énergie sera la base du futur ? Quelle source va satisfaire nos besoins énormes sans nous détruire ?

Il nous reste à voir.

Sources:

http://energieduthorium.fr/communication/videos/

http://energieduthorium.fr

www.energyfromthorium.com
www.ieer.org
www.world-nuclear.org
www.telegraph.co.uk
www.forbes.com
www.treehugger.com
motherboard.vice.com

http://www.ted.com/talks/kirk_sorensen_thorium_an_alternative_nuclear_fuel.htm

Article ecrit par Ioana Stoicescu et traduit par Mihail Mitoșeriu.

Aceste aparate, multifuncționale deja, emit și un nivel scăzut de radiații electromagnetice.

În 2011, Organizația Mondială a Sănătății (WHO) și Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului (IARC) au revizuit, timp de un an, experimente, lucrări de cercetare și studii despre diferitele impacte asupra sănătății oamenilor – concluzia acestora a fost că radiația provenită de la telefoanele mobile și telefoanele fără fir este “posibil cancerigenă pentru oameni“. În aceeași categorie intră și plumbul, DDT-ul și substanțele de combustie.

În 2012, la forumul organizat de Environmental Health Trust, în Washington, Statele Unite, s-au prezentat concluzii ale câtorva cercetători, în asentiment. Astfel, omul de știință rus, Dr. Igor Belyaev și cel de origine turcă, Dr. Nesrin Seyhan, au declarat că, în urma cercetărilor, au ajuns la concluzia că radiațiile emise de aceste dispozitive portabile pot deteriora ADN-ul și procesul de reparare a acestuia, respectiv ducând la carcinogeneză.

Un alt studiu realizat de Dr. Hugh Taylor, un medic specializat în domeniul sănătății reproducerii de la Școala de Medicină din Universitatea Yale, a legat radiațiile de la telefoanele mobile de dezvoltarea anormală a sistemului nervos la rozătoare. După ce a introdus telefoane în cuștile cu rozătoare gestante, a constatat că puii prezintă memorie scăzută și hiperactivitate. Süleyman Kaplan, un om de știință turc și profesor, îl completează pe Dr. Taylor, arătând că expunerea prenatală la radiații de telefon mobil reduce numărul de celule nervoase și afectează structura creierului la șobolani.

Cea mai recentă lucrare științifică, publicată în aprilie 2013, întărește concluzia că telefoanele mobile sunt nocive pentru om (!).
Rapoarte impresionante arată că la cei care folosesc telefoanele înainte de a împlini 20 de ani, se găsește o creștere a riscului de apariție a cancerului de creier sau a leucemiei de 4-8 ori. De asemenea, s-a constatat că telefoanele produc așa numitele puncte fierbinți în țesutul cerebral, în ciuda celor mai înalte standarde folosite azi în producerea aparatelor.

Ce puteți face să vă protejați totuși de aceste radiații?

1. Renunțați la telefonul mobil!

E prea (de tot!) folositor și nu puteți renunța?

2. Atunci utilizați căștile sau difuzorul. Acestea emit mai puține radiații, așadar, când nu sunteți într-un apel, scoateți-le din urechi!

3. Țineți telefonul departe de corpul vostru! Chiar și când vorbiți, nu îl lipiți de ureche, iar când folosiți căștile, nu îl țineți în buzunar! Bineînțeles, pe timpul nopții, încercați să îl păstrați închis; dacă sunteți persoane foarte importante și sunteți căutați, măcar lăsați-l în altă cameră!

4. Trimiteți mesaje când este posibil, în loc să sunați. SMS-urile țin radiația departe de cap.

5. Sunați când semnalul este puternic! Puține linuțe înseamnă că telefonul trebuie să consume mai multă energie să-și trimită semnalul, deci și mai multe radiații.

6. Limitați contactul copiilor cu telefoanele mobile! Creierul copiilor mici poate absorbi de două ori mai multe radiații decât cel al adulților.

Știu că suntem în era comunicației, că “nu ne descurcăm” fără telefon, că “avem nevoie” de el, dar să fim totuși cu băgare de seamă! Când e cazul să ne desprindem de el, să o facem!

Vă doresc un concediu plăcut, fără telefon! :)

Surse informații: ewg.org, static.ewg.org, ehtrust.org, sciencedirect.com, monographs.iarc.fr

Surse fotografii: topnews.in, volhonka-press.ru, theindiantalks.blogspot.ro, orgoneenergy.org, amitbhawani.com

Ca și în alte situații privind sursele de energie ale viitorului, utilizarea toriului (Th-232) în reactoarele nucleare este un subiect controversat. Poate din cauza cuvântului “nuclear”, care ne dă fiori. Cert e că toriul este un combustibil alternativ. Nu neapărat eco, dar vine ca o alternativă la uraniu. Rămâne de văzut dacă este o alternativă mai bună și dacă poate fi considerată o sursă de energie sigură și “curată” cu adevărat.

Cristal de torit (silicat natural de toriu). Sursă foto: pubs.acs.org

Toriul poate fi folosit drept combustibil în multe tipuri de reactoare deja inventate, însă cel mai popular în prezent este reactorul pe bază de fluorid de toriu lichid (dizolvat în sare), prescurtat LFTR (Liquid Fluoride Thorium Reactor). Cercetătorul al cărui nume este asociat adesea cu toriul și cu reactoarele de tip LFTR este Kirk Sorensen (fost cercetător NASA), ale cărui articole pot fi citite pe site-ul www.energyfromthorium.com, și nu numai. Îl puteți vedea și asculta pe Kirk în acest filmuleț interesant.

Kirk Sorensen și alți susținători ai energiei nucleare pe bază de toriu vorbesc de următoarele avantaje:

-          Toriul este o resursă ieftină și abundentă (aproximativ de trei ori mai abundentă decât uraniul, potrivit www.ieer.org). Conform www.world-nuclear.org  se estimează că pe Terra se află peste 5 mil. t de toriu, cel mai mare procent fiind deținut de către India (16%, adică aprox. 846.000 t)

-          Toriul este o resursă mai eficientă decât toate celelalte. Conform spuselor lui Kirk Sorensen, 6600 tone de toriu pot furniza tot atâta energie cât 5 miliarde t de cărbune, 21 miliarde barili de țiței, 3 trilioane mc de gaze naturale și 65000 t uraniu. Un siloz de cereale plin cu toriu ar furniza energie pentru America de Nord timp de un an. Așadar, cantitățile cunoscute de toriu ar putea furniza energie pentru populația mondială timp de mii de ani (sursă). (Trebuie să recunoaștem că sunt cifre impresionante. Dar oare e suficient?)

Peleți de toriu la Centrul de Cercetare Atomică Bhabha, India. Sursă foto: guardian.co.uk

-          Tot conform spuselor lui Sorensen, utilizarea toriului în reactoarele LFTR este mai sigură și are  un impact mai redus asupra mediului, spre deosebire de reactoarele cu apă ușoară (LWR- Light Water Reactor). Sărurile lichide folosite în LFTR nu sunt supuse accidentelor cauzate de topire sau supraîncălzire. Chiar statul chinez este unul dintre cele care a luat startul în promovarea energiei pe baza de toriu, scoțând la iveală rezultatele cercetărilor efectuate în secret până în momentul accidentului ce a implicat reactoarele cu uraniu de la Fukushima (sursă). Cercetătorii chinezi afirmă că un reactor pe bază de toriu nu necesită computere sau pompe electrice de tipul celor distruse de tsunami la Fukushima (elemente care previn supraîncălzirea), și susțin că un reactor LFTR ar supraviețui cu brio unui tsunami, fără a emite radiații.

-          Conform www.energyfromthorium.com, radioizotopii produși în reactoarele LFTR sunt utili în medicină (inclusiv terapia cancerului), aplicații industriale și explorări în spațiu. De asemenea, căldura reziduală rezultată poate fi folosită în procesul de desalinizare a apei marine.

-          Produsele secundare rezultate din reactoarele LFTR se stabilizează în zece ani și au valoare comercială. Deșeurile nucleare rezultate se degradează în 300 de ani, comparativ cu 300.000 de ani, necesari pentru degradarea deșeurilor nucleare din reactoarele LWR pe bază de uraniu.

-          Utilizarea unor reactoare LFTR produce zero emisii de carbon.

-          Toriul nu poate fi folosit în fabricarea armelor nucleare, din cauza eficienței reduse în acest sens (așadar, conform susținătorilor lui “Thor”, acesta este un “zeu pașnic”).

(Există numeroase aspecte tehnice privind utilizarea toriului în reactoare- vezi bibliografie. Din lipsă de experiență în domeniu, nu voi intra în mai multe detalii, însă dacă vă pasionează acest subiect, vă invit să vă exprimați cunoștințele și opiniile.)

Dezavantaje

-          Deși mulți cercetători sunt “pro” utilizării toriului în obținerea energiei, este evident că aspectul politic va fi principalul dezavantaj “non- radioactiv”. Într-o lume utopică, în caz de sărăcie în resurse, oamenii ar ști să împartă. Dar cum nu trăim într-o astfel de lume, și cum nicio resursă naturală nu este răspândită uniform pe Pământ, cu siguranță vom avea de a face cu conflicte, strategii parsive din partea marilor puteri, etc.

-          Oricâte s-ar spune, teama de radiații va persista întotdeauna. În comparație cu uraniul, toriul este mai puțin periculos. Dar tot periculos rămâne, comparativ cu energia solară, să zicem. Sunt puțini oameni care ar locui fără nicio ezitare în proximitatea unei centrale nucleare.

Concluzie

De multe ori, istoria umană ne-a demonstrat că progresul în tehnologie nu a fost neapărat spre binele nostru. Cert este că nevoile de energie ale societății prezente sunt din ce în ce mai mari, iar resursele convenționale sunt din ce în ce mai puține. În concluzie, toriul este un bun subiect de dezbatere. A fost demonstrat, cu dovezi clare, că este un combustibil curat, sigur si eficient- dar asta în comparație cu uraniul. Cum rămâne cu celelalte surse de energie? Pe care dintre ele ne putem pune bază? Care va satisface nevoile noastre uriașe de energie, fără să ne distrugă?

Rămâne de văzut.

Bibliografie

www.energyfromthorium.com
www.ieer.org
www.world-nuclear.org
www.telegraph.co.uk
www.forbes.com
www.treehugger.com
motherboard.vice.com

http://www.ted.com/talks/kirk_sorensen_thorium_an_alternative_nuclear_fuel.html

In 1950, cercetatorul Wilhelm Reich (1897-1957) a dezvoltat un sistem de aparate ce permitea influentarea vremii, producerea sau alungarea norilor de ploaie si furtuna. Cercetarile sale se bazau pe o forma de energie denumita de el „orgon” care poate fi asimilata cu „chi-ul” chinezesc si „prana” din terminologia sanscrita. Aparatele sale aveau rolul de a capta si dirija fluxuri de energie orgonica pentru a produce efecte in diverse experimente, legate de insanatosirea unor bolnavi, amplificarea energiei emisa de o substanta radioactiva, controlul vremii etc.

Dispozitivul pentru controlul vremii consta din diverse tuburi cu diametre diferite dispuse concentric, ce aveau la un capat cabluri ce faceau legatura cu un acumulator orgonic. Constructia semana cu o „baterie” de artilerie ce era indreptata in sus, catre cer. In functie de setarile aparatului, acesta permitea formarea de nori aducatori de ploaie sau imprastierea lor. Exista la ora actuala firme care folosesc acest tip de aparate, montate pe aripile unor avioane, pentru a produce sau indeparta ploile.

Din proiectul de control al climei initiat de Wilhelm Reich au derivat apoi altele, cum ar fi experimentul Philadelphia, Montauk si proiectul HAARP.

Proiectul HAARP

Un proiect important dezvoltat de guvernul SUA pentru controlul climei este HAARP (High Frequency Active Auroral Research Project) – Proiect de Cercetare a Rezonantei Aurorale in Camp de Inalta Frecventa. Proiectul de cercetare aurorala se refera la studierea efectului pe care il are o raza de energie din banda RF (radio frecventa) focalizata in straturile inferioare ale ionosferei, cu ajutorul unui sistem complex de antene.

Dr. Rosalie Bertell confirma ca „cercetatorii armatei americane lucreaza la un asa-numit « sistem climatic » conceput ca o arma potentiala. Metodele includ producerea de furtuni si modificarea traseului vaporilor in atmosfera pentru a produce inundatii sau secete cu tinta exacta.”

Inca din anii ”70, fostul consilier al securitatii nationale americane Zbigniew Brzezinski a prevazut in cartea sa „Intre doua epoci” ca „tehnologia va pune la dispozitia conducatorilor celor mai multe dintre natiuni tehnici de razboaie secrete, dintre care numai un mic numar va putea fi cunoscut de opinia publica. Tehnicile de modificare a climei vor putea fi folosite pentru a produce perioade prelungite de seceta sau furtuna.”       

De altfel, cercetarile realizate pana in prezent au creat un arsenal de tehnici pentru un adevarat razboi geofizic (E. Strainu, 2000, 2003), tehnici care pot produce :

-         dispersarea cetii, a norilor si modificarea regimului de precipitatii;

-         formarea cetii si a norilor;

-         producerea grindinii;

-         obtinerea unor materiale necesare modificarii proprietatilor electrice ale atmosferei;

-         introducerea in atmosfera a campurilor electromagnetice;

-         provocarea si dirijarea furtunilor, tornadelor si a uraganelor;

-         producerea artificiala a ploii si zapezii;

-         controlul fulgerelor si al maselor plasmatice atmosferice;

-         modificari ale climei prin topirea calotei polare ;

-         deteriorarea stratului de ozon si a ionosferei;

-         modificari ale parametrilor fizici, chimici si electrici ai marilor si oceanelor, controlul fenomenului „El Nino” ;

-         producerea valurilor mareice mari – tsunami;

-         provocarea cutremurelor de pamant etc.

Marc Filterman, fost ofiter francez, a descris cateva tipuri de arme neconventionale ce folosesc frecventele radio. El se referea la „razboiul climatic”, indicand faptul ca „SUA si fosta URSS detineau cunostintele tehnice necesare pentru a declansa schimbari climatice bruste (uragane, secete etc.) chiar de la inceputul anilor ´80. Aceste tehnologii fac posibila declansarea de perturbari atmosferice folosind unde radar de frecventa foarte joasa (Extremely Low Frequency – ELF).”

Programul HAARP, desfasurat in Gokoma, Alaska si administrat de fortele aeriene si maritime ale SUA, reprezinta o noua generatie de arme sofisticate, dezvoltate in cadrul „Initiativei Strategice de Aparare” a SUA. Proiectul a fost lansat de „Directia de Vehicule Spatiale” apartinand „Laboratorului de Cercetare a Fortelor Aeriene.” El consta in principal dintr-un sistem de antene puternice, capabile sa controleze modificari locale ale ionosferei.

Cercetatorul Nicholas Beigich, implicat in campania anti-HAARP, descria acest proiect ca fiind „o tehnologie de fascicule de unde foarte puternice, care ridica zone ale ionosferei prin concentrarea unui fascicul si incalzirea acelor zone. Undele electromagnetice sunt reflectate apoi pe pamant si penetreaza absolut orice, cu viata sau fara viata”.

Dr. Rosalie Bertell afirma ca „HAARP este un incalzitor gigantic care poate cauza distrugeri in ionosfera, creand nu numai gauri dar si incizii lungi in stratul protector care impiedica radiatiile mortale sa bombardeze planeta”.

Dezinformarea opiniei publice

HAARP a fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare stiintifica si academica. Documentele militare americane sugerau ca principalul obiectiv al HAARP era sa exploateze ionosfera in scopuri de aparare. Fara sa faca referiri clare la programul HAARP, un studiu al fortelor aeriene americane a subliniat utilizarea „modificarilor induse ale ionosferei ca o metoda de schimbare a modelelor climatice si de distrugere a comunicatiilor si radarelor inamice.”

Prima companie care a furnizat armatei echipamentul HAARP a fost ARCO POWER TECHNOLOGIES, subsidiara a ARCO OIL COMPANY. ARCO dorea sa gaseasca o utilizare pentru cele 30 000 de miliarde m³ de gaze naturale din nordul Alaska. Deoarece livrarea acestora catre consumatorii civili s-a constatat ca este nerentabila, s-a hotarat utilizarea gazelor pentru alimentarea transmitatoarelor. Sponsorul proiectului a fost Departamentul de Aparare al Fortelor Aeriene si Maritime ale USA.

Scopul proiectului (nedeclarat public) a fost realizarea unui scut energetic planetar folosind ionosfera ca deflector de raza, pentru a transmite cantitati mari de energie radianta pe teritoriul tarilor inamice, perturbandu-le comunicatiile, armamentul si industria electronica. De asemenea, HAARP avea drept scop studierea posibilitatii de a realiza comunicatii nedetectabile intre submarine, explorari geofizice, controlul proprietatilor undelor radio cat si generarea de semnale fantoma pentru radarele inamice aflate oriunde pe glob.

Alte efecte ale proiectului HAARP 

1. Declansarea de haos meteorologic local la utilizarea puterilor mari, de 1,7 GW.
2. Scaderea concentratiei de ioni de calciu din tesutul cerebral al oamenilor care au fost expusi la iradieri mai mari de 0,8 mW/cm² si o frecventa de 147 MHz, la o modulare cu semnal variabil cuprins intre 6 si 20 Hz. S-a observat o stimulare a neuronilor pe frecventa modulatoare de 16 Hz.
3. Posibilitatea de a alimenta prin inductie electromagnetica un avion aflat la 30 km inaltime, timp de 10000 de ore, avion ce are doar o bobina de receptie a puterii emise ce o transfera apoi blocului motor.
4. Posibilitatea de a perturba grav sanatatea si psihicul subiectilor care sunt tinta unui experiment. Amintim oboseala cronica, iritare, pierderea memoriei, cataracta, leucemie, defecte la nastere si cancer, dar si modificarea compozitiei sanguine, a colesterolului, presiunii arteriale, pulsului si chimiei cerebrale.
5. Posibilitatea de a scurtcircuita intreaga incarcatura ionosferica (ionosfera fiind vazuta aici ca armatura exterioara a unui condensator sferic planetar) cu suprafata terestra (care e vazuta aici ca fiind armatura de polaritate opusa a aceluiasi condensator sferic planetar).
6. Posibilitatea de a perturba stratul de ozon. Daca acesta e lovit pe o frecventa egala cu frecventa la care O₃ se descompune in O₂, atunci radiatiile UV pot atinge suprafata Terrei distrugand toate formele de viata.
7. Conform dr. Rosalie Bertell, HAARP „este o parte a unui sistem integrat de arme care au consecinte devastatoare asupra mediului. Este probabil ca proiectul sa fie prezentat publicului ca un scut spatial impotriva armelor din spatiul extraterestru sau chiar ca un instrument pentru refacerea stratului de ozon !!!” HAARP poate contribui la schimbarile climatice prin bombardarea intensiva a atmosferei cu raze de frecventa ridicata. Undele de frecventa joasa reflectate pot afecta creierul omului si pot avea efecte asupra miscarilor tectonice. HAARP are capacitatea de a modifica campul electromagnetic al Pamantului.

Se pare ca „zeii primejdiosi” au coborat pe Pamant si ei se joaca cu lucruri pe care nu le pot controla. In inconstienta lor, oamenii se joaca de-a Dumnezeu. Numai ca Dumnezeu este doar iubire, Creatorul armoniei si frumusetii.

Surse bibliografice: 

1. DEAC L.A., STRAINU E. (2000), Armele mileniului 3 – Razboiul Geoclimatic, Editura Sophia, Bucuresti
2. NICHOLS P.B., MOON P. (2003), Proiectul Montauk – Experimente in timp, Editura Daksha, Bucuresti
3. STRAINU E. (2003), Razboiul Geofizic, Editura Academiei de Inalte Studii Militare, Bucuresti
4. VAZDOAGA V.O. (2003), Extraterestrul roman, Editura Obiectiv, Craiova
5. ***NEXUS NEW TIMES MAGAZINE, oct.-nov. 2005, anul I, nr.3

Surse foto:

http://hermetic.blog.com/2005/04/27/dr-wilhelm-reich-scientific-genius-%E2%80%93-or-medical-madman/

http://www.orgone.org/articles/ax7hasen1.htm

http://www.noosphereforum.org/earth/antahkarana.html

http://pasionatdeastronomie.blogspot.com/2011/03/haarp_28.html

http://www.ashtarcommandcrew.net/video/alert-haarp-busted-today 

Daca v-a placut articolul, puteti sa-l votati! Nu uitati sa va abonati la newsletter-ul Greenly, dragi prieteni!