Conform tradiţiei budiste, îi dorim domnului primar Sorin Oprescu ca în următoarea viaţă să se încarneze căţel în Bucureşti.

Pentru a nu risca amenzi usturătoare, sugerăm cetăţenilor să ducă mâncarea destinată căţeilor la cantina Parlamentului.

Motto-ul îmi aparţine, ESTE O GLUMĂ şi sper ca simţul umorului să nu fi dispărut. Susțin viața sub orice formă, sunt vegetariană și nu intenționez să lezez sentimentele sau să ofensez convingerile nici unei persoane! Respect orice ființă iar Domnului Primar Profesor Doctor Sorin Oprescu îi doresc tot ce e mai bun :)!

Scrisoarea deschisă este transmisă de Fundaţia Vier Pfoten domnului primar al Municipiului Bucureşti, Profesor Doctor Sorin Oprescu. O publicăm în întregime și susținem demersurile Vier Pfoten.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Scrisoare deschisă adresată Domnului Primar General al Municipiului Bucureşti

Stimate Domnule Profesor Doctor Sorin Oprescu,

Fundaţia VIER PFOTEN salută modul în care aţi înţeles să gestionaţi situaţia câinilor fără stăpân din Capitală, atât în folosul oamenilor, cât şi al animalelor. VIER PFOTEN s-a alăturat campaniei de soluţionare a acestei probleme prin programul dedicat sterilizării câinilor comunitari.

Ca şi Dumneavoastră, VIER PFOTEN consideră că singura soluţie eficientă de reducere până la dispariţie a câinilor de pe străzi este stoparea înmulţirii acestora. Soluţia trebuie însă să fie dublată de măsuri precum identificarea și sterilizarea animalelor, prevenirea abandonului, încurajarea adopţiilor şi responsabilizarea cetăţenilor.

Recent, Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA) a supus dezbaterii publice un proiect de modificare a Hotărârii CGMB nr. 243/2009 privind controlul reproducţiei câinilor din Municipiul Bucureşti, care prevede o serie de măsuri benefice, menite să îmbunătăţească această Hotărâre. Alături de aceste măsuri au apărut însă şi propuneri care zădărnicesc eforturile noastre comune de soluţionare a problemei şi creează nelinişte şi confuzie în rândul cetăţenilor. Printre ele enumerăm doar câteva:

• Un potenţial adoptator ar trebui să plătească o taxă de adopţie de 170 de lei şi să facă dovada condiţiilor de cazare, hrană şi asistenţă medicală veterinară, fără să se specifice vreun criteriu în acest sens. În acelaşi timp, într-un alt articol se menţionează că returnarea câinilor neadoptaţi se face în acelaşi loc de unde au fost capturaţi, de către ASPA. Aceste lucruri, contrar motivaţiei iniţiatorilor, nu sunt de natură să încurajeze adopţia animalelor, având în vedere că în prezent adopţia acestora este gratuită.
• Se doreşte ca abandonul câinilor să fie constatat de către ASPA deşi, conform legii   nr. 9/2008 pentru protecţia animalelor, Poliţia şi DSVSA sunt singurele autorizate să constate şi să pedepsească această infracţiune. E bine ştiut că o lege naţională nu poate fi modificată printr-o hotărâre locală.
• Recent, conducerea ASPA a lansat o nouă propunere privind amendarea celor care hrănesc câinii fără stăpân, pe motiv că hrănirea duce la formarea haitelor agresive. ASPA invocă existenţa mai multor studii, inclusiv unul local, fără a face însă publice titlurile studiilor, instituţiile şi metodologia folosită în acest caz. Acest lucru ne face să ne îndoim de veridicitatea argumentelor prezentate.

Putem sublinia în schimb faptul că argumentele ASPA contrazic flagrant concluziile Ghidului de Management al Populaţiei Canine, elaborat în 1991 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de World Society for the Protection of Animals (WSPA). Potrivit acestuia, „CONTROLUL populaţiei canine se bazează prioritar pe: STERILIZĂRI, VACCINĂRI, ÎNREGISTRARE şi SUPRAVEGHERE, prin LIMITAREA MIGRAŢIEI câinilor fără stăpân”.

Știut fiind încӑ din bӑncile şcolii primare cӑ un animal flӑmând are un comportament imprevizibil, interzicerea hrănirii câinilor este aşadar o măsură cu efecte contrare celor dorite de ASPA, care va determina creşterea dramatică a numărului persoanelor atacate de câini. În căutarea resurselor de hrană, aceştia vor migra spre teritorii necunoscute lor, unde vor întâlni alte exemplare la fel de derutate, neliniştite, cu agresivitate evident crescută. Acest lucru va duce la crearea unui haos, extrem de periculos pentru siguranţa cetăţenilor. Dumneavoastră, ca medic, înţelegeţi cel mai bine că lipsa, chiar şi numai temporară, a resurselor vitale, determină şi la animale devieri de comportament imprevizibile ce pot atrage riscuri majore pentru bucureşteni.

De altfel, această prevedere încalcă legislaţia naţională şi internaţională: Legea privind ratificarea Convenţiei Europene pentru Protecţia Animalelor  nr. 60/2004; Articolul 13 din Tratatul de la Lisabona (TFEU), potrivit căruia „Statele membre UE vor trata cu toată atenţia cerinţele de bunăstare a animalelor, având în vedere că acestea sunt fiinţe simţitoare şi au nevoi specifice”, şi Legea pentru protecţia animalelor nr. 205/2004, modificată prin Legea nr. 9/2008. Potrivit tuturor acestor reglementări, animalelor aflate în grija omului trebuie să li se asigure condiţiile minime de bunăstare.

Din punct de vedere practic, această propunere deja a dat naştere unor situaţii abuzive şi discriminatorii, fiind în măsură să încurajeze practica delaţiunii şi să creeze noi conflicte între cetăţenii Capitalei.

Mai mult, din cauza poziţiei exprimate public de VIER PFOTEN, ASPA a emis adresa nr. 2071 din 17 mai 2013 prin care eram înştiinţaţi că “ţinând cont de populismul de care dӑ dovadӑ Fundaţia VIER PFOTEN România  în lansarea mesajelor din comunicatele de presӑ”, respingând astfel ideea de amendare a cetaţenilor care hrӑnesc câinii fӑrӑ stӑpân, ASPA “îşi rezervӑ dreptul de a suspenda” Protocolul aprobat de Dumneavoastră, prin care VIER PFOTEN sterilizeazӑ GRATUIT câinii din Bucureşti. De altfel, aceasta fiind o OBLIGAŢIE a ASPA, care e platitӑ din banii cetӑţenilor ca sӑ rezolve aceasta problemӑ. Considerӑm că un funcţionar public, plătit din banii contribuabililor, are obligaţia de a-şi dedica eforturile bunului mers al comunităţii și soluţionării problemelor acesteia şi nu susţinerii unor păreri personale care nu au suport legislativ, ci doar al orgoliului.

Ştiut fiind faptul că toţi câinii fără stăpân sunt în responsabilitatea Primăriei şi că VIER PFOTEN şi-a oferit gratuit sprijinul în rezolvarea acestei probleme, nu înţelegem de ce un responsabil aflat în subordinea Dumneavoastră, având la dispoziţie experienţa unei organizaţii internaţionale care a sterilizat peste o sutӑ de mii de câini pe trei continente, subminează însuşi programul pe care l-aţi început şi pe care doriţi să-l duceţi la bun sfârşit. Considerăm extrem de periculos faptul că persoane lipsite de o minimă experienţă în managementul gestionării populaţiilor canine contrazic experţi şi studii ale unor instituţii de renume mondial, făcând experimente pe bani publici, riscând siguranţa bucureştenilor şi aruncând astfel Capitala în Evul Mediu.

Pentru a evita ca Bucureştiul să devină prima Capitală europeană care îşi înfometează „ştiinţific” animalele fără stăpân, atentând în acest fel la siguranţă locuitorilor săi, vă solicităm să anulaţi aceste propuneri absurde şi să înlăturaţi de la conducerea ASPA persoanele care distrug atât încrederea cetăţenilor în Instituţia pe care o reprezentaţi cât şi respectul pe care aceştia vi-l poartă.

Vă asigurăm în continuare de întregul nostru sprijin şi vă stăm oricând la dispoziţie pentru consultări în privinţa celei mai eficiente abordări pentru soluţionarea problemei câinilor fără stăpân.

Fundaţia VIER PFOTEN România

22 Mai 2013

Surse foto:

https://www.facebook.com/VIERPFOTEN.Romania

https://www.facebook.com/AdoptOneSoul

https://www.facebook.com/pages/Partner-auf-vier-Pfoten/215400041804918

https://www.facebook.com/SOS.DOGS.Oradea

Vă scriu, chiar dacă nu mă cunoaşteţi personal. Mă vedeţi în fiecare zi pe stradă, mergând la serviciu sau la facultate, oprindu-mă în parc, pe o bancă, apoi mergând la cumpărături sau la o plimbare. Mă vedeţi trăind în oraşul pe care îl îngrijiţi – şi mă întreb dacă vă daţi seama cât de mult noi doi – eu şi oraşul – ne schimbăm unul pe celălalt. În fiecare clipă petrecută împreună, îmi pun amprenta asupra sa, aşa cum face şi el, pentru mine. Semnele pe care i le las sunt, la rândul lor, lăsate de oraş, mie. Relaţia noastră este atât de complexă, încât atunci când cineva mă etichetează, simplu, drept « locuitor », mă simt nedreptăţit: sunt mult mai mult de atât, întrucât fără mine, el nu ar exista. Aşa cum şi eu aş fi cu totul altul, fără el. Şi tocmai pentru că eu şi oraşul pe care îl conduceţi, pe care îl transformaţi şi organizaţi avem o astfel de relaţie, frumoasă şi complexă, vă rog, în aceste câteva rânduri, să nu treceţi cu vederea un aspect esenţial (şi spun asta cu toată modestia aferentă adevărului): pe mine.

Ştiu că sunteţi o persoană ocupată şi plină de griji şi sunt convinsă că vă doriţi un oraş mai bun, pentru oameni mai buni – şi invers. Şi eu îmi doresc acelaşi lucru, aşadar vă răpesc o frântură din zi pentru a vă arăta Oraşul, din punctul meu de vedere: al locuitorului, muncitorului, cumpărătorului, al vecinului, al celui în jurul căruia se ţese acest spaţiu urban.

Mobilierul urban: mult şi durabil!

Mobilierul urban este oferit în atât de multe variante ecologice, încât dificultatea instalării ar trebui să fie tocmai alegerea modelului potrivit. Cu ce să începem ?

Iluminatul stradal sau al parcurilor prin sisteme fotovoltaice este, poate, o prioritate, mai ales deoarece presupune diminuarea costurilor primăriei. Lumina solară este, în fond, gratuită. Însă nu doar lămpile pot fi alimentate astfel: indicatoarele rutiere iluminate, distribuitoarele de bilete de autobuz sau de tichete de parcare, panourile interactive pentru informare sau toaletele comune pot profita şi ele de energia solară.

O idee interesantă şi extrem de utilă: încărcătoarele solare publice pentru telefoane mobile. Dotate cu 1-2 panouri solare şi cu output-uri pentru diferitele mărci, sunt tot ideale pentru cei mai…neprevăzători. În imagini, un astfel de încărcător din Skopje, Macedonia.

Dacă nu vrem soare, putem profita de vânt. Turbinele eoliene cu ax vertical sunt ideale pentru oraşe, având o suprafaţă de rotire mai mică. Acestea pot fi amplasate în spaţiile verzi, în parcări sau pe clădiri şi pot alimenta diferite dispozitive din apropiere. În plus, au capacitatea de a colecta vântul de slabă intensitate, inconstant, sau în rafale, acestea fiind caracteristicile mişcărilor aerului de la înălţime mică.

Nu uitaţi de mobilierul stradal clasic, pe care mi-l doresc la îndemână, în tot oraşul: bănci, coşuri de gunoi, jardiniere, ghivece, pentru confortul tuturor. Şi pentru un oraş curat şi primitor.

Reciclarea, la îndemâna oricui

Ştim cât de important este să reciclezi. Pentru România, nu este doar important, dar şi obligatoriu. Pubelele selective, însă, pot fi uneori greu de găsit. Deşi colectarea selectiva ar trebui făcută de fiecare în parte, mulţi renunţa, deoarece nu au la dispoziţie pubele separate pentru diferitele categorii de deşeuri, sau pentru că sunt descurajaţi de faptul că adesea, deşeurile sunt preluate “la grămadă” de către maşinile de salubritate.

Încercând să ajung la baza problemei, am găsit “Norma de igienă şi recomandări privind mediul de viaţă al populaţiei” din 1997: Deşeurile urbane trebuie sortate la locul de producere în componente reciclabile şi nereciclabile, care indică, la Art. 39,  faptul că Serviciul de salubritate sau agentul economic care se ocupă de gestionarea deşeurilor va folosi sisteme adecvate de colectare a materialelor reciclabile şi va asigura dirijarea lor spre procesul de reciclare. În acest scop va asigura capacităţi adecvate de sortare şi depozitare: recipiente separate, marcate, pentru colectarea separată de la sursa (sticlă, material plastic, hârtie, deşeuri predominant organice, biodegradabile etc.) Aşadar Serviciul de Salubritate este obligat să asigure containere pentru colectare selectivă, direct de la sursă…adică de acasă?

Oraşul verde : puţin spaţiu, dar multă imaginaţie

Problema spaţiilor verzi este de mult pe lista cu lucruri “de rezolvat” a primăriilor, iar lipsa terenului pentru crearea acestora este unul dintre cele mai complicate aspecte. Noua Carta de la Atena, din 2003, arata că oamenilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a-şi desfăşura activităţile în vecinătatea unui patrimoniu cultural şi natural bine conservat (peisaje semnificative, situri arheologice, monumente, spaţiu rural şi vecinătate tradiţională, parcuri, pieţe şi alte spaţii deschise, mari suprafeţe de apă – lacuri – fluvii – mlastini- ţărmurile mărilor, rezerve naturale). Acelaşi document lansează o provocare: o sarcină importantă o reprezintă găsirea mijloacelor financiare pentru punerea în valoare şi protejarea zonelor naturale şi a biodiversităţii. Nevoia de a avea un mediu durabil presupune totodată o gestiune atentă a spaţiului, pentru care urbanismul şi amenajarea strategică a teritoriului reprezintă unelte esenţiale. Menţinerea agriculturii în marginea oraşului este esenţială pentru echilibrul acestuia.

Spaţiile verzi pot apărea în parcări (pavelele găurite pentru gazon sunt perfecte în acest caz), pe trotuare, de-a lungul străzilor (chiar şi pe deasupra străzilor), în pieţe, în intersecţii…sau pe blocuri. Grădinile suspendate sunt extrem de uşor de creat, însă poate că locatarii ar aprecia un impuls de la primării şi de la celelalte instituţii interesate, de exemplu o mică reducere a taxelor sau a tarifelor pentru apă.

Un alt exemplu pozitiv este dat de Franţa, unde administraţiile multor localităţi oferă oamenilor spaţii unde îşi pot crea grădini comune. Astfel, apar mici plantaţii de legume şi flori, benefice atât celor care le cultiva, cât şi insectelor şi celorlalte animale care pot profita de aceste oaze. Ca să nu mai vorbim de beneficiile aduse de simpla existenţă a acestor spaţii verzi.

În fine, haideţi să profităm de natură, nu să o încercam să o modelăm după bunul plac: plantele ruderale – sau buruienile, aşa cum sunt ele cunoscute tuturor – nu sunt negative! Nici măcar din punct de vedere al aspectului. Terenurile unde sunt lăsate să apară se dezvoltă natural, atât din punct de vedere al solului (aerare, circulaţia apei, textura), cât şi al biodiversităţii. Spaţiul trebuie întreţinut, însă costurile sunt mult mai mici.

Domnule Primar, vă rog să aveţi în vedere nevoile mele atunci când amenajaţi oraşul. Vă rog să îl construiţi pentru mine, aşa cum l-aţi construi pentru Dumneavoastră. Şi vă rog, implicaţi-mă în ceea ce faceţi: aş dori să pot lua şi eu parte la crearea unui oraş mai frumos şi mai verde.

Cu respect şi speranţă,

Omul din oraş

Surse info: Noua carta de la Atena (http://www.rur.ro/carta_atena.pdf), Norma din 23/06/1997 (http://www.scritube.com/administratie/legislatie/Norma-de-igiena-si-recomandari84852.php), http://turbine-eoliene.com.ro/generatoare_eoliene_envergate_eV1200.php.

Surse foto: http://www.gandul.info/reportaj/romanul-care-si-a-plantat-gradina-pe-acoperisul-blocului-de-noua-etaje-6852888, http://erosromania.infoconstruct.ro/clienti/poze/5386dale_pietris.jpg, http://www.casesigradini.ro/imgart/gradina-bloc.jpg, http://www.willgoto.com/pictures/b/Greencity.jpg