Ainsi, pour les régions pétrolifères (et particulièrement pour le périmètre Ploiesti – Targoviste – Campina), on a développé un plan de défense qui visait leur classification comme zones militaires, l’expulsion des spécialistes britanniques, français et belges, les restrictions du trafic, la protection des réservoirs et des installations de raffinage et une forte concentration d’équipement et des forces  de combat: en particulier des cannons anti-aériens et des avions de chasse allemands et roumains.

Les mesures de défense ont assuré la répulsion du premier bombardement de 1942, connu sous le nom de ”Mission Halpro” ou ”Opération Halverson”, mission dans laquelle ont participe 13 bombardiers, dont 12 sont arrivés a Ploiești. Cet attaque est un échec pour les Allies, à cause des pertes insignifiantes causées aux raffineries. En revanche, les allemands ont consolidé la défense de la ville, qui devient ainsi, selon les mots de Gerstenberg (le commandant des forces allemandes en Roumanie pendant la Seconde Guerre Mondiale) la Forteresse Ploiești (Festung Ploiești).

L’analyse des causes de l’échec de la première mission aide les Allies à conclure qu’il faut mieux préparer les futurs attaques aériens et, en Janvier 1943, on décide la reprise des bombardements, avec une nouvelle stratégie et une augmentation majeure de la force d’attaque.

Le plan prévoyait un bombardement à Ploiesti pour le 1^er  Aout 1943, avec 177 avions B-24 Liberator partant de la base aérienne de Benghazi. Sans escorte, les bombardiers auraient du parcourir, en 14 heures, un voyage de 3700 kilomètres tour-retour en exécutant un attaque à une altitude très réduite, de seulement 100 mètres – en effet un attaque ”au fil de l’herbe”.

Les Allies se sont fondés sur l’idée que Ploiesti n’avait pas été attaque depuis longtemps et sur la manque d’informations de la part de leur ennemi sur un tel attaque. Mais la réalité était très différente, parce que les allemands connaissaient, à travers leurs services de renseignement, les intentions anglo-américaines et savaient de l’existence des bases de Benghazi qui pourraient être utilisées pour frapper Ploiesti.

Gerstenberg lui-même était bien préparé, et la défense de Ploiesti consistait en plusieurs ceintures de batteries anti-aériennes. Des centaines de mitrailleuses étaient dissimulées dans les tranchées ou cachées parmi les usines, les ponts, les châteaux d’eau, les clochers des églises ou camouflées dans les villages. En plus, l’élément surprise était un train équipé avec des cannons anti-aériens, sur la ceinture ferroviaire de Ploiesti. Gerstenberg avait préparé tous ces éléments autour les installations industrielles qui ne pouvaient pas être ni dispersées, ni placées en sous-terrain.

Par conséquent, l’opération ”Tidal Wave” (Vague écrasant) a rencontré un puissant feu d’artillerie, accompagné par l’aviation de chasse allemande et roumaine. La flotte américaine a subi des lourdes pertes, avec 53 avions détruits et 37 sérieusement avaries. Seulement 88 avions se sont rentrés a Benghazi. Cinq pilots ont reçu la Médaille d’Honneur, dont 3 posthumes, le plus grand nombre de médailles accordé pour une seule mission des Forces Aériennes. 

Le raid du 1^er Aout 1943 a été un débâcle pour les Allies, particulièrement par rapport aux pertes d’avions et aviateurs qu’ils avaient subi, bien que les dommages causés n’ont pas été sans importance. Ainsi, on a détruit 29% de la Raffinerie „Astra Romana” „Creditul Minier” – 75%; „Vega’’ – 26%; „Colombia” – 60%; „Steaua Romana” – Campina – 30%, et les autres n’ont pas été affectées.

La reconstruction des installations a nécessité beaucoup de temps et d’argent, et, pour une période, les raffineries ont cessé leur production, privant l’Armée Allemande d’une partie des produits qu’elle nécessitait beaucoup.

Entre Aout 1943 et le début du mois d’Avril 1944, les Allies ont arrêté leurs bombardements. En Avril 1944, trois raids aériens ont vise les raffineries de Ploiesti, dont le plus grand a eu lieu le 5 Avril, avec 146 avions et 588 tonnes de bombes, qui ont dévasté la gare et la Raffinerie ”Astra Romana”. En Mai 1944, à la suite des attaques de 5, 18 et 31 mai, dont le dernier avait implique 640 avions et 300 bombardiers B-24, les raffineries ont reçu leur coup de grâce. Les attaques ont continué en Juin, Juillet et Aout, paralysant presque toute activité de production à Ploiesti.

Presque 80% des installations technologiques de la Raffinerie ”Astra Romana” ont été détruites. Entre 40 et 60% de la Raffinerie ”Vega” était dévastée. 65% de la Raffinerie ”Româno-Americană” a été détruite aussi et la Raffinerie ”Creditul Minier” était complètement éliminée et sa production définitivement terminée. La ville a subi aussi des graves pertes.

On ne peut pas nier le fait que la destruction des raffineries de Ploiesti a été un pas important pour la victoire dans la Seconde Guerre Mondiale, mais pour la ville et pour l’industrie dont elle dépend, la fin de la guerre n’a représentée qu’un changement de domination, avec le passage de la Roumanie sous un régime dictatorial soviétique.

Sources:

1. Ivănuş, Ghe., 2004, Istoria petrolului în România, Ed. Agir, Bucureşti
2. Narcis, Gherghina – 1 August 1943 – „Tidal wave” : Studiu publicat in  Revista Societăţii de Studii Istorice Erasmus, nr. 12, 2001, Bucureşti, Ed. Ars Docendi, p. 214-220
3. Wikipedia – Operation Tidal WavSurse foto: Wikipedia – B-24D’s fly over Ploesti during World War II, Wikipedia – Ploiesti 1943 bombardament, Cer si pamant romanesc – Remember 3 si 4 aprilie 1944 – Romania sub bombele aviatiei americane

Sourses photo: Wikipedia – B-24D’s fly over Ploesti during World War II, Wikipedia – Ploiesti 1943 bombardament, Cer si pamant romanesc – Remember 3 si 4 aprilie 1944 – Romania sub bombele aviatiei american

Article écrit par Alexandra Petre et traduit par Mihail-Andreas Mitoseriu.

Je commence avec le début, et, je suis très sincère quand je vous dis que je ne sais pas comment sera la fin, et, par conséquence, j’ai un long chemin devant moi. Le pétrole est une substance très ancienne, et son ingrédient principal est un animal. On peut simplifier ce processus en nous imaginant comment le plancton et d’autres micro-organismes s’accumulent au fond d’un golfe pendant quelques millions d’ans, créant une roche riche en nutriments. Cette roche est puis couverte par des milliers de tonnes de sédiments. Le poids de la couche supérieure donne naissance aux énormes pressions dans les profondeurs, et la température accroit aussi. Ainsi, les organismes fossilisés « bouillent sous pression »  formant la substance que nous connaissons sous le nom de pétrole.

Les animaux contiennent plus de graisses que les plantes (qui, à leur tour, forment le charbon) et les graisses contiennent plus de hydrogène. Cet excès d’hydrogène conduit à la naissance d’un hydrocarbure qu’on peut considérer comme fluide. En réalité, le pétrole est un mélange d’hydrocarbures liquides (comme le kérosène et l’essence) et semi-solides (comme le bitume), auquel on ajoute des hydrocarbures gazeuses (le méthane, le propane, le butane, etc.), dont leur présence, sous forme des milliards de bulles, augmente la fluidité du pétrole.

Les bulles de gaz qui se trouvent dans le pétrole se dilatent violemment, écrasant les roches en faisant leur chemin vers la surface (parfois, ca n’est pas possible, mais c’est une autre histoire). Puis, parce que le mélange de gaz et pétrole est plus léger que les eaux souterraines captives dans les roches, il continue sa migration ascendante. Le pétrole et le gaz (qui se séparent pendant leur ascension) arrivent à la surface et commencent à couler.

Ainsi, nous pouvons comprendre comment l’extraction du pétrole dans le département de  Prahova, et aussi dans d’autres endroits, était, au début, assez simple, parce que l’or noir « éclate de la terre ». Les Daces et les Romans utilisaient le mazout et le goudron dans leur vie quotidienne, comme médicament ou comme lubrifiant pour les roues des chars; on témoigne dans ce sens les découvertes archéologiques de Hizesti-Matita-Pacureti et Targsorul Nou. Pendant l’âge féodale, les puits de mazout et les feux vifs (des gisements de gaz natures qui peuvent s’allumer d’une manière spontanée et brulent pour plusieurs années) sont mentionnés dans les sources historiques. Les recherches ont établi que le mot pacura (mazout) dérive du mot latin picula, et se trouve seulement dans des sources écrites dans la langue roumaine – confirmant que dans les territoires de la Roumanie l’extraction du mazout a été pratiquée sans cesse des l’âge de l’occupation romane et jusqu’à nos jours.

Aux usages mentionnés en haut, on peut ajouter, pendant le Moyen Age, le traitement des peaux d’animaux et la préservation des chaussures en cuir. Dans les siècles XVII et XVIII, le pétrole était très recherché par les armées russes et ottomanes ; le goudron et le mazout étaient utilisés pour le graissage des navires de guerre et des kayaks employés dans les flottilles du Danube.

Le pétrole, en tant que richesse, était un sujet d’intérêt pour l’état, pour l’Eglise (les églises pouvaient acheter ou recevoir du roi le droit d’exploiter le mazout) et pour les propriétaires de la terre (Dans la Valachie, jusqu’au XIXème siècle, on n’a jamais eu une loi minière, le propriétaire de la terre étant automatiquement le propriétaire du sous-sol, sauf dans le cas des gisements de sel ou d’or, qui appartenaient traditionnellement au souverain)

Bibliographie:

1. Buzatu, Gh., (2009), O istorie a petrolului romanesc, Casa editoriala Demiurg, Iasi
2. Dumitrescu, N., Stanciu, L., Zidaru, C., (1998), Din istoria transportului titeiului prin conducte in Romania, Ed. Silex, Bucuresti
3. Roberts, Paul (2004). The End of Oil. On the Edge of a Perilous New World, Boston: Houghton Mifflin

Source photo: Wikipedia: Muzeul Petrolului din Ploiesti 

Article écrit par Alexandra Petre et traduit par Mihail Mitoșeriu.

Denumită în spirit sportiv „Ultra-plantarea”, acţiunea inedită de voluntariat a fost organizată de ViitorPlus în zilele de 12,13 şi 14 aprilie. În această perioadă, un grup de tineri plantatori a venit cu cortul la Poroschia, în judeţul Teleorman, unde a rămas şi a plantat tot weekendul. „Ultra-plantarea a fost un experiment reuşit! Prezenţa noastră 3 zile consecutive în Poroschia ne uneşte cu comunitatea locală şi creează o implicare mult mai mare a voluntarilor. Cu siguranţă este ceva ce vom repeta şi în viitor,” spune Teodora Pălărie, coordonatorul proiectului „Adoptă un copac!”.

Asemenea iniţiative sunt necesare pentru că România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte implicarea în activităţi de voluntariat. Doar 12,8%[1] dintre adulţi sunt implicaţi în astfel de acţiuni, spre deosebire de alte ţări precum Austria sau Suedia în care acest procent este de peste 50%[2]. Dintre românii care participă la activităţi de voluntariat, doar un sfert se implică în domeniul protecţiei mediului şi animalelor[3].

Cu toate acestea, statisticile se pot schimba. Cei 700 de voluntari implicaţi în campania ViitorPlus de plantări din această primăvară şi „ultra-plantatorii” dovedesc acest lucru.

Plantările din această primăvară s-au derulat în cadrul programului „Adoptă un copac!” şi a proiectului „Perdele verzi – Parcul Industrial Ploieşti”, organizate de asociaţia ViitorPlus. Cu ajutorul voluntarilor au fost plantaţi 17.500 de puieţi, în comunele Drăgăneşti Vlaşca şi Poroschia, din judeţul Teleorman, Dragoş-Vodă, din judeţul Călăraşi, şi în municipiul Ploieşti. 5.800 dintre puieţi au fost plantaţi în activităţile de completare, parte a lucrărilor de îngrijire a pădurii.

Voluntarii care au participat în cele 6 zile de plantare prin proiectele „Adoptă un copac!” şi „Perdele verzi – Parcul Industrial Ploieşti” au venit din partea companiilor: 1&1 Internet Development, Accenture, Apa Nova Bucureşti – Veolia, Concelex, Dr. Reddy’s Laboratories România, GlaxoSmithKline, ING Asigurări de Viaţă, Provident Financial România, Zentiva Sanofi şi de la Ambasada Statelor Unite ale Americii în România, din comunitatea 121.ro, de la şcoala generală din comuna Roseţi şi Liceul „Danubius” din Călăraşi. Fondurile pentru plantările efectuate în Parcul Industrial Ploieşti au venit din partea Kaufland România, Ecotic şi Recolamp. Avis România, partener cu tradiţie al proiectului „Adoptă un copac!”, a fost alături de ViitorPlus şi în această campanie de plantări, asigurând mobilitatea echipei de organizare.

Oana Ersova-Ranetti, Specialist Relaţii Publice pentru Apa Nova Bucureşti – Veolia, vorbeşte despre motivaţia implicării companiei în proiect: „Participarea noastră la acţiunile de voluntariat în cadrul proiectului „Adoptă un copac” are trei motivaţii la fel de importante: pentru că oamenii îşi doresc acest lucru – iată că am ajuns să conştientizăm nevoia reală a unor astfel de acţiuni!, pentru că Apa Nova a ales să compenseze emisiile de carbon generate de activităţi specifice şi, nu în ultimul rând, pentru că este momentul ca şi în România să se facă lucruri, nu numai să fie spuse.”

Pentru a stimula implicarea în activităţi de voluntariat de mediu şi prin alte modalităţi, în cadrul programului „Să ştii mai multe, să fii mai bun!” („Şcoala altfel”, 1-5 aprilie 2013), ViitorPlus a distribuit 600 de puieţi către 21 de şcoli din municipiul Ploieşti. Fondurile pentru aceştia au fost oferite de DERO în parteneriat cu Primăria Municipiului Ploieşti.

„Adoptă un copac!” este un program dezvoltat de ViitorPlus pentru împădurirea terenurilor degradate din sudul României. Lucrările de împădurire se realizează în baza unor proiecte tehnice realizate de către experţi silvici. Aceeaşi modalitate de lucru este valabilă şi pentru „Perdele verzi – Parcul Industrial Ploieşti”. Activităţile din proiecte includ atât plantarea arborilor şi arbuştilor, cât şi îngrijirea lor timp de 5-6 ani, până ce pădurea/perdeaua forestieră atinge stadiul în care nu mai are nevoie de lucrări de întreţinere pentru a supravieţui.

Cei care doresc  să se implice în derularea acestor programe, o pot face prin donaţii, prin participarea ca voluntari la plantare sau ca voluntari care ajută la dezvoltarea activităţilor de strângere de fonduri, de comunicare, de logistică (înscrierea se face prin e-mail la adoptauncopac@viitorplus.ro).

Mulţumim pentru comunicatul de presă şi fotografii doamnei Gabriela Ticu, Responsabil Marketing si Comunicare,ViitorPlus – Asociatia pentru Dezvoltare Durabila

Cum zilele Sărbătorii Pascale se apropie de sfârşit, ne-am gândit că n-o să vă deranjeze câteva veşti frumoase, despre mediu şi natură.

Aşadar, suntem bucuroşi să vă anunţăm că…Municipiul Tulcea a fost desemnat marele câștigător al “bătăliei” pentru titlul de „Orașul Reciclării”, competiție organizată de Eco-Rom Ambalaje, compania deţinătoare a licenţei “Punctul Verde” în România şi cea mai importantă organizaţie de preluare de la agenţii economici a obligaţiei de reciclare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje. Proiectul inițiat de Eco-Rom Ambalaje a fost adresat primăriilor de municipiu și s-a derulat în perioada 1 septembrie 2012-28 februarie 2013.

Premierea a fost realizată de Ministrul Mediului Rovana Plumb, în cadrul Galei Oraşul Reciclării, ce a avut loc pe 25 aprilie a.c..

La finalul celor șase luni de „bătălie”, Tulcea a fost orașul care a obținut cel mai mare punctaj la evaluarea finală, demonstrând astfel că deține cel mai performant sistem de colectare separată dintre cele 20 de orașe participante. Criteriile care au stat la baza evaluării orașelor participante au fost: calitatea serviciilor de colectare separată a deșeurilor de ambalaje (însemnând accesul populației la containerele colorate, aspectul acestora și corectitudinea depunerii separate a deșeurilor în fiecare container), cantitatea de deșeuri colectate și campaniile de conștientizare a populației cu privire la importanța colectării separate a deșeurilor în vederea reciclării.

,,Toate cele 20 de primării înscrise în competiție s-au implicat și mobilizat, astfel încât serviciile de colectare separată a deșeurilor de ambalaje să se desfășoare în cele mai bune condiții și cantitățile colectate să înceapă să crească. Ele reprezintă un model la nivel național și, în ciuda rezultatelor slabe ale României la nivel european în ceea ce privește reciclarea, în domeniul deșeurilor de ambalaje țara noastră și-a îndeplinit anual obligațiile asumate. Iar acest lucru se datorează, în principal, contribuției industriei în dezvoltarea și extinderea sistemului de colectare separată prin Eco-Rom Ambalaje. Doar anul trecut, investițiile organizației noastre în colectarea separată de la populație s-au ridicat la 18 milioane de lei, dublu față de anul precedent.” a declarat Sorin Cristian Popescu, Director General Eco-Rom Ambalaje.

Pe parcursul competiției, au fost colectate separat peste 5.5 milioane de kg de deșeuri de ambalaje , dintre care peste 2 milioane de kg de plastic, peste 3.1 milioane de kg de hârtie-carton, 451 de mii de kg de sticlă și peste 30 de mii de kg de metal. Aceste rezultate au fost posibile datorită implicării autorităților locale și a partenerilor acestora – operatori de salubritate și organizații de profil – astfel încât cei peste 3 milioane de români din aceste municipii să aiba acces la un sistem de colectare separată accesibil și funcțional, prin cele  7.500 containere speciale puse la dispoziție de Eco-Rom Ambalaje în cele 20 de municipii.

Rolul autorităților locale în reciclarea deșeurilor municipale devine critic. Doar împărtășind aceeași viziune cu privire la sistemul de colectare separată a deșeurilor și corelând direct toate acțiunile noastre în vederea îndeplinirii acesteia, putem avea „orașe ale reciclării”. Creșterea absorbției fondurilor europene în domeniu este un obiectiv imediat, dar pe termen lung trebuie să creștem performanțele sistemului de colectare separată și reciclare. Astfel, mă bucur că bătălia pentru Orașul Reciclării a evidențiat acest aspect al eficienței în domeniul serviciilor publice.” a declarat Tudor Pendiuc, Președintele Asociației Municipiilor din România.

Odată cu obținerea titlului de „Orașul Reciclării”, Tulcea a câștigat și marele premiu: amenajarea unei zone de picnic conform Legii Picnicului în vigoare. Locul de picnic va fi realizat după proiectul ,,Pallet Picnic Park”, desemnat cel mai eco-creativ proiect de amenajare a unei zone de picnic în cadrul competiţiei Eco-Rom Ambalaje “Picnic Design 2012”. Acest spațiu inedit, realizat în totalitate din module de paleţi din lemn, va fi amenajat în Tulcea până la finalul anului 2013.

Premiile nu s-au oprit însă aici. În competiția colectării deșeurilor de ambalaje fiecare oraș participant a fost performant la cel puțin unul dintre cele 3 criterii de evaluare: calitatea serviciului de colectare separată, cantităţile de deşeuri de ambalaje colectate, implicarea în proiect și comunicarea acestuia către populație.

Astfel, Primăriile municipiilor Alexandria și Craiova, cele mai noi orașe intrate în sistemul de colectare separată Eco-Rom Ambalaje,  au primit recunoaștere la categoria „June”. De asemenea, fiecare dintre Primăriile orașelor Roman, Slobozia, Baia Mare, Iași și Brașov au câștigat premiul de excelență la categoria “Linia Întâi”, fiind primele municipii înscrise în bătălia pentru titlul de “Orașul Reciclării”.

Primăriile municipiilor Târgu Jiu, Sfântu Gheorghe, Tulcea, Deva și Cluj Napoca au fost premiate la categoria „Trambițare”, implicându-se cel mai mult în comunicarea competiției către populație. Tototdată, Primăria Sectorului 1 București, alături de Primăriile municipiilor Arad și Bacău –  orașele care au colectat separat cele mai multe deșeuri de ambalaje, per total – au fost performante la categoria „Cetate”.

Titlul de „Luptător” a fost acordat Primăriilor municipiilor Zalău, Mediaș și Sfântu Gheorghe care au colectat separat cele mai multe deșeuri de ambalaje/locuitor, iar premiul de excelență la categoria „Armament de calitate” a fost obținut de Primăria Sectorului 1 București și primăriile orașelor Satu Mare, Tulcea, Sfântu Gheorghe, Focșani și Sectorului 6 București, obținând cel mai mare punctaj la evaluarea calitativă a punctelor de colectare separată.

,,Deși competiția s-a încheiat, bătălia pentru reciclare continuă! Autoritățile locale au o responsabilitate foarte mare în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale de reciclare – este vorba despre reducerea lunară, cu 15%, a cantității de gunoi depus pe groapă și reciclarea a 50% din deșeul menajer până în 2020. Doar prin implicarea acestora, a populației și prin susținerea industriei putem atinge standardele europene impuse și țara noastră poate performa în domeniul reciclării” a declarat Sorin Cristian Popescu, Director General Eco-Rom Ambalaje.

Proiectul a fost susținut de Asociația Municipiilor din România și Institutul pentru Politici Publice, iar partenerii media ai acestei competiții au fost: Green Report, Revista Română de Administrație Publică Locală și Administrație.ro.

Mai multe detalii despre competiția „Orașul Reciclării” şi informaţii despre colectarea separată a deşeurilor de ambalaje puteţi afla accesând site-ul  www.ColecteazaSelectiv.ro.

Competiția „Orașul Reciclării” a fost inițiată de Eco-Rom Ambalaje și derulată în perioada 1 septembrie 2012-28 februarie 2013.  Obiectivul proiectului a fost acela de a implica şi mobiliza cele mai importante sisteme de colectare separată din portofoliul Eco-Rom Ambalaje, pentru ca serviciile de colectare separată a deşeurilor de ambalaje să se desfăşoare în cele mai bune condiţii şi cantităţile colectate să înceapă să crească.

În „bătălia” pentru titlul de “Oraşul Reciclării” s-au înscris 20 locaţii-cheie în care Eco-Rom Ambalaje susține dezvoltarea serviciilor de colectare separată: Alexandria, Arad, Bacău, Baia Mare, Braşov, Cluj, Craiova, Deva, Focșani, Iași, Mediaș, Roman, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Slobozia, Târgu Jiu, Tulcea, Zalău, inclusiv Sectorul 1 și Sectorul 6 București.

O altă veste pe care v-o dăm,  se referă la campania națională “Ziua Verde în organizația ta”, care a continuat pe 20 aprilie cu o acțiune de plantare de puieți la Ploiești, pe o suprafață de 1.000 de metri pătrați, în cadrul parcului industrial al orașului. Proiectul „Ziua Verde în organizaţia ta” a fost derulat de asociațiile ECOTIC și Recolamp în parteneriat cu Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice și Garda Națională de Mediu, în perioada 10 septembrie – 15 noiembrie 2012.

Plantarea puietilor, care a fost în fapt premiul simbolic obținut de compania Frigoglass România, desemnata drept “Cea mai verde companie” în cadrul campaniei, a fost făcută în cadrul unui proiect mai amplu de împădurire derulat de  Asociația ViitorPlus.

Astfel, pe 20 aprilie au fost plantați de voluntari şi de echipa  „ViitorPlus” un număr de 500 de puieți de stejar, tei, paltin, măceș, sânger și păducel. Proiectul, început în anul 2011, prevede plantarea în total a peste 5000 de puieți, care vor întări perdeaua verde a Parcului Industrial Ploiești, fiind un scut împotriva poluării.

Campania “Ziua Verde în organizația ta” s-a adresat instituţiilor de stat şi companiilor private, oferindu-le soluţia pentru a se debarasa gratuit și rapid de deșeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE-uri), inclusiv de becurile economice şi tuburile fluorescente arse.

“Rezultatele ne demonstrează faptul că programele pe care le-am construit sunt solide, eficiente și contribuie la îndeplinirea angajamentelor naționale față de Uniunea Europeana. Implicarea fiecărei companii contează și contribuie substanțial la schimbarea comportamentului consumatorilor români. Campania „Ziua Verde in organizația ta” a fost foarte bine primită de companii și instituții, iar autoritățile și partenerii noștri au fost receptivi și ne-au susținut. Le multumim încă o dată tuturor!”, a declarat Roxana Şunică, Director Marketing Asociaţia Recolamp.

În cadrul programului „Ziua Verde în organizaţia ta” s-au implicat 966 de companii şi instituţii de stat din întreaga ţară.  În mod concret, aceasta a însemnat colectarea a peste 131 tone de deşeuri de echipamente electrice şi electronice de la 84 de companii  şi peste 44 de tone de deşeuri de becuri şi tuburi fluorescente arse de la 882 instituţii.

“Campania naţională Ziua Verde în organizaţia ta, dedicata conștientizării utilizatorilor de echipamente electrice și electronice asupra responsabilităților ce le revin în momentul când echipamentele devin deșeuri, a fost un succes atât din punct de vedere al colectării DEEE, cât şi din cel al implicării participanţilor. Rezultatele obţinute ne motivează să dezvoltam inițiativele noastre pentru formarea unei atitudini noi, pro-active, în direcția protecţiei mediului şi eficientizării utilizării resurselor”,  a declarat Valentin Negoiţă, Preşedinte ECOTIC.

„Ne bucurăm să avem ca parteneri în proiectele noastre de împădurire asociații ca ECOTIC și Recolamp. Ele fac legătura în mod natural între mediul asociativ și cel de afaceri, ducând la o creștere organică a implicării reprezentanților industriei în proiecte de voluntariat și responsabilitate socială. Au ales să investească într-un proiect de înverzire a unei zone industriale, acțiune de pionierat în România, lucru care ne dă speranțe pentru o schimbare semnificativă în bine în acest domeniu în anii ce vin” a declarat Mircea Ilie, vicepreședinte al ViitorPlus – asociația pentru dezvoltare durabilă.

Cu speranţa că v-am dat motive de optimism „verde”, vă dorim zile active şi frumoase de primăvară şi le mulţumim doamnelor Ruxandra POPESCU, Account Executive, IMAGE PR, şi Raluca Zamfir, Consultant Comunicare EVENTS PR Agency, pentru comunicatele și fotografiile trimise, în legătură cu aceste evenimente.

Să vă păstraţi zâmbetul şi starea frumoasă şi în continuare, vă rog! Fiindcă un ursuleţ cu acelaşi nume a fost salvat şi operat. Este vorba despre ursul Baloo, mutat împreună cu sora lui (sau mai bine zis „confiscat”, cum precizează veterinarii de la Vier Pfoten), în urmă cu 3 săptămâni, de pe proprietatea lui Nuţu Cămătaru într-un amplasament îmbunătăţit al Zoo Bucov.

Ursulică a fost operat acum mai bine de o săptămână de către medicii VIER PFOTEN, pentru a i se înlătura un abces din zona gâtului. Pe parcursul aceleiaşi intervenţii, Baloo a fost şi sterilizat. Operaţia a fost realizată de către doi medici veterinari ai VIER PFOTEN, în colaborare cu medici parteneri ai organizaţiei, în clinica mobilă aparţinând VIER PFOTEN, ce a fost adusă la Zoo Bucov (Judeţul Prahova), aflată la aproximativ 7 km de Ploieşti.

Ursul Baloo şi-a revenit din anestezie la scurt timp după operaţie, iar starea lui este în prezent foarte bună. Baloo şi sora lui, a căror vârstă este estimată la circa 2 ani, au fost mutaţi, totodată, într-un nou amplasament, mult mai mare, cu o suprafaţă de 8.000 de metri pătraţi. După o perioadă de acomodare, tinerii urşi vor împărţi acest spaţiu cu cele două ursoaice mature ale grădinii zoo Bucov. Noul amplasament include o porţiune generoasă de sol cu iarbă, copaci şi un bazin cu apă, elemente care le vor stimula comportamentul specific din mediul natural.

Vă amintim că ursuleţii, alături de 4 lei, au fost transferaţi de pe proprietatea lui Nuţu Cămătaru, la Zoo Bucov, pe 27 februarie 2013, printr-un transport asigurat de VIER PFOTEN, la solicitarea autorităţilor competente: Garda Naţională de Mediu, Inspectoratul general al Poliţiei şi Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară.

Să fiţi sănătoşi, ursuleţi!

Foto: Kuki Bărbuceanu/VIER PFOTEN

Sursă informaţii: comunicat de presă Vier Pfoten, primit prin amabilitatea doamnei Livia Cimpoeru, Press Officer VIER PFOTEN Romania

Toate aceste informaţii le-am aflat graţie unui comunicat primit de la dna Livia Cimpoeru, Press Officer VIER PFOTEN Romania, căreia îi mulţumim.

În comunicat se mai arată că la acţiune au participat 4 medici veterinari, coordonaţi de medicul veterinar Ovidiu Roşu de la VIER PFOTEN, specializat în tratamentul animalelor sălbatice şi cu o experienţa de peste 5 ani în astfel de operaţiuni.

Transportul s-a derulat în bune condiţii, iar animalele au fost eliberate în amplasamentul de la Gradina Zoo Bucov, în cursul după-amiezii de 27 februarie a.c. La numai câteva minute după introducerea în amplasament, cei doi pui de urs au început să se joace şi să mănânce fructele pregătite de angajaţii grădinii zoologice.

“Operaţiunea s-a desfăşurat cu bine, fără complicaţii. Întreg procesul de tranchilizare a durat mai mult decât în mod normal, din cauza stării de agitaţie a animalelor, provocată de prezenţa a numeroase persoane în jurul lor. În timpul verificării medicale, am descoperit la ursul mascul un chist la nivelul mandibulei, pe care l-am tratat, urmând să-l excizăm la o următoare operaţie”, a declarat medicul veterinar Ovidiu Roşu.

Transportul şi supravegherea medicală au fost asigurate de către Fundaţia VIER PFOTEN, la cererea autorităţilor competente, respectiv Garda Naţională de Mediu (GNM), ANSVSA si IGPR.

Aşa după cum vă spuneam şi în informarea precedentă despre acest caz, animalele vor rămâne cel puţin o luna şi jumătate la Gradina Zoo Bucov, urmând ca VIER PFOTEN şi autorităţile să decidă care este cea mai bună soluţie pentru ele. Reprezentanţii VIER PFOTEN au discutat cu conducerea grădinii zoologice despre posibilitatea unui parteneriat pe termen lung, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor şi asigurării bunăstării animalelor din întreaga grădina zoo.

“Cei 4 lei şi 2 urşi se află într-un spaţiu de carantină, temporar. În urma analizelor asupra probelor de sânge prelevate, vom afla dacă suferă de vreo afecţiune. După o lună şi jumătate, vor fi relocate, ori într-una din rezervaţiile VIER PFOTEN, ori într-un nou amplasament amenajat de organizaţie la Zoo Bucov, respectând cele mai înalte standarde internaţionale”, a declarat Kuki Bărbuceanu, coordonator de proiecte VIER PFOTEN.

FOTO: © Mihai Vasile/ VIER PFOTEN

Sursă informaţii: Comunicat de presă primit prin amabilitatea dnei Livia Cimpoeru, Press Officer VIER PFOTEN Romania.

VIER PFOTEN răspunde solicitării autorităţilor pentru transportul animalelor sălbatice deţinute de Nuţu Cămătaru

Organizaţia pentru protecţia animalelor VIER PFOTEN se va implica mâine in operaţiunea de preluare a celor 4 lei şi 2 urşi deţinuţi de Ion Balint, alias Nuţu Cămătaru, la solicitarea autorităţilor competente in acest caz.

În cursul zilei de mâine, 27 februarie 2013, reprezentanţii Inspectoratului General al Politiei (IGPR), Autorităţii Sanitar-Veterinare (ANSVSA) şi Gărzii Naţionale de Mediu (GNM) vor prelua animalele sălbatice confiscate de la Nuţu Cămătaru pentru a fi duse la Zoo Bucov, Ploieşti.

La cererea autorităţilor, specialiştii VIER PFOTEN vor asigura logistica şi buna desfăşurare a operaţiunilor de tranchilizare şi transport în cazul celor 4 lei şi 2 urşi. Animalele vor fi verificate medical şi tranchilizate de către medicii VIER PFOTEN, care le vor supraveghea pe tot parcursul transportului asigurat de organizaţie.

Animalele vor fi transferate la Zoo Bucov, Ploieşti, unde vor fi adăpostite temporar în amplasamentele existente. În prezent, VIER PFOTEN analizează mai multe posibile soluţii privind adăpostirea permanentă a animalelor: transferul leilor în rezervaţia LIONSROCK din Africa de Sud, transferul urşilor într-una din rezervaţiile de urşi ale VIER PFOTEN din Europa sau amenajarea pentru animale a unui amplasament la Zoo Bucov, după cele mai înalte standarde internaţionale privind bunăstarea animalelor.

„Animalele au fost bine întreţinute, însa nu aveau carnete de sănătate şi nici alte documente care să ateste că erau deţinute legal şi că au fost sub supravegherea unui medic veterinar. Salutăm viteza de reacţie a autorităţilor în acest caz şi sperăm că această rapiditate să se manifeste şi în cazul altor animale sălbatice deţinute ilegal în captivitate privată”, a declarat Kuki Bărbuceanu, coordonator de proiecte VIER PFOTEN.

Potrivit legislaţiei, deţinerea în captivitate a animalelor sălbatice este permisă persoanelor fizice numai cu acordul scris al ANSVSA şi pe o perioadă de timp limitată. Încălcarea prevederilor legale privind deţinerea şi comercializarea animalelor sălbatice este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă penală de la 500 de lei la 10 000 lei şi confiscarea animalelor.

 ______________________________________________

Resurse:

1. Legea nr. 205 din 26 mai 2004 privind protecţia animalelor

CAPITOLUL II

Condiţii privind deţinerea animalelor

Art. 9. – (1) Deţinătorii de animale pot deţine animale sălbatice, potrivit legii, numai dacă sunt autorizaţi de direcţia veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Condiţiile privind deţinerea animalelor sălbatice se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, la propunerea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(3) Deţinătorii de animale pot deţine animale sălbatice pe o perioadă determinată de timp, în vederea îngrijirii şi recuperării fizice, pentru animalele aflate în impas de supravieţuire, cu acordul Autorităţii Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

2. Ordinul ANSVSA 31/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protecţia animalelor

CAP. IV

Protecţia şi bunăstarea animalelor sălbatice

ART. 12

    (1) Deţinătorii temporari de animale sălbatice din fauna locală sunt obligaţi să anunţe deţinerea acestora direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în vederea asigurării asistenţei medicale acestor animale.

    (2) După perioada de recuperare fizică a animalului sălbatic, reprezentantul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti împreună cu deţinătorul temporar vor elibera animalul sălbatic în habitatul natural al acestuia.

    (3) În cazul în care animalul sălbatic nu poate fi reteritorializat, acesta va fi încredinţat unor rezervaţii specializate, în colaborare cu organizaţiile de protecţie a animalelor.

    ART. 13

    (1) Se interzice comercializarea animalelor sălbatice deţinute temporar.

    (2) Se interzice utilizarea animalelor sălbatice de către persoanele fizice sau juridice, în vederea obţinerii de profit, în unităţi de tip restaurant, hotel sau complex turistic.

    (3) Se interzice realizarea de materiale fotografice sau filmate cu animale sălbatice care nu se află libere în habitatul lor natural, cu excepţia grădinilor zoologice.

_____________

Surse informaţii: Comunicat de presă primit prin amabilitatea dnei Livia Cimpoeru, Press Officer VIER PFOTEN Romania

Surse foto: http://mustloveanimals.com.au/about-must-love-animals

http://www.newgrounds.com/art/view/triggershock/lions-and-tigers-and-bears

http://www.adoptiicaini.ro/echipa-%E2%80%9Evier-pfoten%E2%80%9D-se-intoarce-la-suceava/ 

„- Regret că am fost strein la ’66 şi nu am putut muta capitala regatului de la Bucureşti la Ploieşti.

- Ne mulţumim, Sire, ca în loc de capitala politică a ţării, oraşul Ploieşti să devină capitala industrială.” (Primarul  ploieştean Gh. Dobrescu în audienţă la regele Carol I.)

Acum aproximativ o lună, am început o corespondenţă frumoasă cu un cititor Greenly, domnul inginer Ioan Donca, din Ploieşti. Dumnealui ne-a relatat despre intenţia de a înscrie Uzina de apă Crângul lui Bot din Ploieşti pe lista Monumentelor de patrimoniu industrial şi, în acelaşi timp, de a înfiinţa aici o şcoală de vară cu tematică de mediu, ecologie, protecţia apei, dorind să dea posibilitatea unor tineri entuziaşti  de a participa cu lucrări ştiinţifice, din domeniile amintite, la evenimentele ce se vor putea organiza în acest cadru.  

Ideea domnului inginer Donca ni s-a părut foarte frumoasă şi i-am răspuns, cu drag şi respect, că-l vom sprijini cu tot ce putem şi că vom face cunoscute publicului proiectele dumnealui. Între timp, domnul inginer ne-a informat că propunerea de “şcoală de vară” în spaţiile din fosta Uzină de apă a Ploieştiului a fost deja adresată factorilor locali de decizie, având suport logistic şi financiar. 

Aşadar, în continuare, vă prezentăm frumoasele iniţiative ale domnului Donca, aşa cum le-am primit de la dumnealui, intervenind în text în foarte mică măsură. O singura observaţie şi sugestie aş îndrăzni să-i fac domnului inginer, cu tot respectul meu: şcoala de vară să poarte numele unui inginer român, dacă se poate prahovean! Am avut şi avem specialişti atât de buni, în foarte multe domenii!! Nu-i contest meritele inginerului britanic Sir William Heerlein Lindley, totuşi suntem în România…

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La 31 mai 2003, s-au împlinit 100 de ani de când Primăria oraşului Ploieşti a semnat cu inginerul britanic Sir William Heerlein Lindley (1853-1917) contractul privind prospecţiunile, proiectul şi execuţia lucrărilor de alimentare cu apă a oraşului, lucrările demarând efectiv pe 1 iulie 1903.

În urma derulării contractului amintit, a fost realizat complexul de construcţii şi instalaţii de la Crângul lui Bot, precum şi primii zeci de kilometri din reţeaua de transport şi distribuţie a apei în oraş.

Acelaşi autor a realizat şi proiectele canalizării şi instalaţiilor de purificare a apei uzate, precum şi primul proiect de sistematizare a tramei stradale.

Sir William Heerlein Lindley, împreună cu tatăl său, William Lindley (1808-1900), au fost, pe parcursul a peste un secol, cei mai cunoscuţi ingineri civili de pe vechiul continent. Au realizat lucrări edilitare sau de arhitectură în zeci de oraşe din Europa Centrală şi de Est, printre care majoritatea capitalelor, la care se adaugă, în România, Galaţi, Piteşti, Iaşi, Craiova şi Ploieşti.

Ploieşti este singurul dintre aceste oraşe, în care s-a sărbătorit acest centenar chiar în anul în care s-au împlinit şi 150 de ani de la naşterea celui pe care primarul din acea epocă al Vienei îl numea „cel mai mare hidrolog mondial”.

Pentru merite deosebite, i s-a acordat lui Lindley titlul de Sir, iar numele lui este purtat de  străzi şi bulevarde din multe oraşe europene, unele municipalităţi declarându-l cetăţean de onoare, lucrările fiindu-i incluse în patrimoniul industrial.

În Varşovia, Praga, Budapesta, Wurzburg, funcţionează muzee tehnice dedicate lui Sir William Heerlein Lindley, considerându-se un privilegiu menţinerea unor lucrări concepute şi realizate sub conducerea lui.

Oraşul Ploieşti, cunoscut în trecut pentru numărul mare de izvoare şi pentru adâncimea mică la care se putea găsi apa, nu şi-a pus multă vreme această problemă. De altfel, cumpenele fântânilor erau, acum două secole, o emblemă a oraşului.

În 1875, arhitectul braşovean Cristian Kertsch a realizat un proiect privind aprovizionarea cu apă potabilă, dar orăşenii nu i-au înţeles importanţa.

Abia după aproape 20 de ani, solicitărilor negustorilor, dar şi necesitaţilor de igienizare, li se răspunde de către primarul D. D. Hariton, prin însărcinarea consilierului N. C. Săruleanu cu studierea variantelor de alimentare cu apă.

În raportul depus de acesta, la 10 ianuarie 1873, se propunea realizarea unor puţuri în zona de nord a oraşului şi construcţia unui castel de apă în bariera Câmpina.

Pentru realizarea documentaţiilor se oferă inginerul N.C. Botea, dar lucrările sunt încredinţate inginerului Charles Chaigneaux, care întocmeşte şi proiectul rectificării şi adâncirii albiei Dâmbului.

Dificultăţile financiare prin care trecea municipalitatea au împiedicat însă realizarea proiectului.

După încă doi ani, primarul Gh. Gh. lonescu, consultând specialişti romani (Elie Radu, Gh. Cobălcescu), decide încredinţarea lucrărilor de prospecţiuni, proiectare şi conducere a lucrărilor de execuţie, inginerului britanic Sir Wiliam Heerlein Lindley, la vremea aceea stabilit în Germania, la Frankfurt pe Main.

Cine era acesta ne-o spun documentele vremii: fiu al nu mai puţin celebrului W. Lindley, cel care timp de peste 60 de ani a supervizat majoritatea lucrărilor edilitare efectuate în secolul al XIX-lea în Europa, W. H. Lindley şi-a desfăşurat activitatea în Germania, unde, în calitate de inginer şef al uzinelor de apa din Frankfurt pe Main, a contribuit la elaborarea proiectelor din domeniu în peste 48 de oraşe din Prusia, dar şi din Imperiul Austro-ungar şi Rusia, printre care multe fiind capitale: Viena, Praga, Varşovia, Bratislava, Budapesta, Moscova, Sankt Petersburg, Baku, Tbilisi, Bucureşti, Belgrad, Amsterdam, Kaunas.

Membru în numeroase societăţi de profil, al comisiilor de standardizare, de regularizare a Dunării, premiat la numeroase expoziţii din Europa şi SUA, el a poposit şi în România, unde a fost consultat la rezolvarea unor probleme de specialitate.

La 31 mai 1903, este aprobat în Consiliul Comunal contractul cu W. H. Lindley, iar la 30 iulie 1903, lucrările de prospecţiuni încep efectiv, termenul de predare fiind fixat la 31 octombrie 1905, iar inaugurarea fiind făcută la 31 octombrie 1910.

Deşi tehnicienii autohtoni găsiseră ca surse utilizabile pentru oraş numai câteva izvoare din Tătărani şi Ghighiu, care nu puteau furniza un debit mai mare de 4.000 mc/24 h, prospecţiunile lui Lindley au găsit nu mai puţin de 66 de izvoare în jurul Ploieştiului (Stănceşti, Târgşorul Vechi, Pantelimon, Ghighiu, Tătărani). În 1904 – an secetos – ele puteau debita până la 60.000 mc/24h, cantitate suficientă pentru nevoile unui oraş cu 4-500.000 de locuitori (potrivit necesitaţilor vremii).

Aceste sondaje au fost efectuate pe o mare suprafaţă dintre Prahova şi Teleajen, iar rezultatele i-au permis lui Lindley să localizeze zona cea mai favorabilă amplasării puţurilor în pădurea de la Crângul lui Bot, unde apele se adună ca într-o “oală” subterană, fiind şi cea mai bună din punct de vedere calitativ. EI a propus, iar Consiliul Comunal a aprobat, cumpărarea a 150-200 ha de  pădure din Crângul lui Bot, pentru foraje şi uzina de apă.

Aici a fost construit şi inaugurat, la 3 octombrie 1910, complexul de construcţii şi instalaţii cunoscut sub numele de “uzina de apă Crângul lui Bot”.

Complexul de la Crângul lui Bot era alcătuit din trei puţuri de captare a apei, un puţ central destinat instalaţiilor, sala maşinilor, un turn cu  rezervor pentru petrol, un post de transformare, casa pentru personalul de exploatare, un rezervor de 10.000 mc şi instalaţiile aferente.

Primele trei puţuri extrăgeau apa chiar din acea „oală”, având fiecare debite ce nu au scăzut niciodată sub 200 mc/h şi nu au mai fost atinse de restul forajelor efectuate în următorii 100 de ani.                                

Pentru protecţia puţurilor au fost construite clădiri circulare, dintre care cea mai mare, a puţului central, cu adâncime de cca. 80 m, are dublu acces, unul la nivelul terenului şi cel de al doilea la nivelul tunelului de legătură cu sala maşinilor.

Accesul la pompele din puţul central se face pe o scară elicoidală din beton armat, cu trepte încastrate în zidăria de cărămidă.

Soluţiile originale de aspirare a apei cu ajutorul pompelor de vid şi reducerea turaţiei motoarelor în funcţie de nivelul apelor din rezervor, ca şi cele constructive pentru realizarea puţului central, au constituit premiere în lucrările hidrotehnice din Europa.

Pentru scoaterea  apei era folosit sistemul de pompe cu vid (pompe Ingersol-Rand) şi pompe centrifuge verticale (pompe Schulzer şi motoare Brown-Boveri), care au funcţionat neîntrerupt timp de 75 de ani. 

Între puţul central şi sala maşinilor există un tunel de legătură. Există asemenea tuneluri şi între puţul central şi cele trei puţuri de captare a apei. Sistemul constructiv pentru toate componentele ansamblului este zidăria de cărămidă de cca. 1 m grosime, păstrată în stare excepţională, în ciuda celor două războaie şi două cutremure majore prin care a trecut.

În interiorul sălii maşinilor, mai pot fi văzute o pompă de vid, podul rulant, tabloul electric şi centrala telefonică. Pompa de vid poate fi repusă în funcţiune, celelalte sunt utilizate şi în prezent.

Mai trebuie amintit şi faptul că, deşi la acea vreme oraşul număra aproape 60.000 de locuitori, Lindley a dimensionat reţelele de canalizare pentru o populaţie de 250.000 de locuitori (populaţia actuală a Ploieştiului).

Tot el a realizat şi primul plan de sistematizare a reţelei stradale, gândită atunci sub forma a trei bulevarde inelare, legate prin altele dispuse radial, ce asigurau şi penetrările în oraş. Din acest plan, s-au realizat numai porţiuni – inelul III şi inelul II (Eroilor – Torcători). În acest plan se prevedea şi un pasaj subteran de subtraversare a căilor ferate în zona de sud a oraşului.

La ora actuala, deşi subiectului apă îi sunt dedicate biblioteci întregi, doar puţine oraşe din lume au muzee dedicate celui mai răspândit element din natură.

Includerea pe lista monumentelor, conform Legii 422/2001 şi amenajarea unei expoziţii -muzeu în complexul de la Crângul lui Bot, în conditiile Legii 311/2003, ar putea însemna un nou punct de atracţie pe harta judeţului, dar şi îndeplinirea unei datorii de onoare faţă de înaintaşii noştri.

În acelaşi timp, organizarea în cadrul acestui complex a unei şcoli de vară, unde să fie abordate teme din domeniul apei, mediului  şi ecologiei, la care să participe elevi şi studenţi, dar şi personalităţi din domeniu, primari si preşedinţi de Consilii Judeţene, ar trezi un real interes in rândul acestora, dar şi al locuitorilor.

Sursă informaţii:

Inginer Ioan Donca, Ploieşti

Sursă fotografii:

http://muzeulvirtualalapeiploiesti.blogspot.ro/2010/

Astfel, pentru regiunile petrolifere (si mai ales pentru arealul Ploiesti – Targoviste – Campina) a fost constituit un plan de aparare ce cuprindea declararea acestora drept zone militare, expulzarea din aceste zone a specialistilor englezi, francezi si belgieni, restrictii de circulatie in zona, protejarea instalatiilor si rezervoarelor din rafinarii si o puternica concentrare de forte si echipament de lupta, in special tunuri antiaeriene si avioane de vanatoare germane si romanesti.

Masurile de aparare luate au asigurat respingerea primului bombardament aerian aliat din 1942, denumit si „Misiunea Halpro” sau „Operatiunea Halverson”, misiune la care au participat 13 bombardiere, din care 12 au ajuns la tinta. Acest atac a reprezentat un esec pentru aliati, rafinariile suferind pagube insignifiante. Ca raspuns al atacului,  germanii vor consolida oraşul, ce devenise după expresia lui Gerstenberg  (comandantul  fortelor militare germane din Romania in cel de-al doilea razboi mondial) – „Festung Ploieşti” (Fortăreaţa Ploieşti).

Analiza cauzelor esecului primei misiuni a permis aliatilor sa ajunga la concluzia necesitatii unei mai minutioase pregatiri a viitoarelor atacuri aeriene si, in ianuarie 1943,  se ia decizia reluarii bombardamentelor, conform unei noi strategii si cu sporirea considerabila a flotei aeriene de atac.

Planul prevedea ca raidul asupra rafinariilor ploiestene sa se produca in ziua de 1 august 1943, baza de plecare a celor 177 de bombardiere B-24 Liberator fiind aeroportul de la Benghazi, Libia. Bombardierele, neinsotite de avioane de vanatoare, trebuiau sa parcurga, in 14 ore, un drum dus-intors de 3700 km si sa execute atacuri asupra obiectivelor repartizate la „firul ierbii”, practic de la 100 m inaltime.

Aliatii se bazau pe faptul ca obiectivul nu mai fusese atacat de ceva vreme si pe lipsa informarii dusmanilor despre atacul planuit. Situatia era cu totul alta, deoarece germanii cunosteau prin intermediul serviciilor secrete intentiile anglo-americane si erau la curent cu existenta bazelor aeriene din zona Bengazi, a caror destinatie putea fi si zona Prahova.

Si Gerstenberg era bine pregatit, apararea antiaeriană a Ploiestiului fiind alcătuita din numeroase centuri de foc. Sute de mitraliere erau ascunse in tranşee, cocotate pe turele, deasupra uzinelor, in apropierea podurilor, pe castelele de apa, clopotnitele bisericilor sau camuflate in targuri si in capitele de fan. Alaturi de toate acestea, elementul cel mai surprinzător a fost un tren mobil cu artilerie antiaeriana, aflat pe centura orasului Ploiesti. Gerstenberg a pregatit toate acestea in jurul instalatiilor care nu puteau fi amplasate nici in subteran si nici nu puteau fi dispersate.

Prin urmare, misiunea „Tidal Wave” („Valul nimicitor”) a fost intampinata de un puternic tir de artilerie si interceptata de aviatia de vanatoare germana si romana. Flotila aeriana americana a avut mult de suferit, pierzand 53 de bombardiere, au fost grav avariate 37 de aparate, la Benghazi intorcandu-se doar 88 de avioane. Cinci piloți au primit Medalia de Onoare, trei postum, cele mai multe medalii decernate vreodata pentru o singura misiune a Fortelor Aeriene Americane.

Raidul american din 1 august 1943 a fost un dezastru pentru aliati, mai ales raportat la pierderile de avioane si la numarul victimelor, desi distrugerile provocate rafinariilor ploiestene nu au fost lipsite de importanta. Astfel, au fost afectate: Rafinaria „Astra Romana” – cca. 29%; „Creditul Minier” – 75%; „Vega”- 26%; „Colombia” – 60%; „Steaua Romana” – Campina – 30%, celelalte rafinarii scapand neatinse.

Totusi, refacerea instalatiilor afectate a cerut timp si bani, iar pentru o perioada rafinariile si-au sistat productia, lipsind in acest fel armata germana de o parte din produsele petroliere atat de necesare.

Din august 1943 si pana la inceputul lunii aprilie 1944 nu s-au mai inregistrat raiduri de bombardament ale aliatilor. In aprilie 1944, asupra rafinariilor din Ploiesti au fost executate trei raiduri aeriene, dintre care cel mai important a fost cel din data de 5 aprilie, efectuat de 146 bombardiere care, prin cele 588 tone de bombe, au provocat mari distrugeri Triajului si Rafinariei „Astra Romana”. In luna mai 1944, in urma bombardamentelor din 5, 18 si 31 mai, la ultimul participand 640 bombardiere si 300 avioane B-24, rafinariile au primit lovitura de gratie. Bombardamentele au continuat si in lunile urmatoare: iunie, iulie si august, toate la un loc soldandu-se cu paralizarea aproape totala a activitatii acestora.

La Rafinaria „Astra Romana” au fost distruse in procent de 80% instalatiile tehnologice si anexele. Rafinaria „Vega” a suferit pagube intre 40 si 60%, ca rezultat al distrugerii. Procentul de distrugere pentru rafinaria „Romano – Americana” a fost de 65%, iar „Creditul Minier” – Brazi a fost complet distrusa si scoasa din functiune. Orasul, de asemenea, a fost avariat grav.

Nu se poate nega ca distrugerea rafinariilor din Ploiesti a fost un pas important in incheierea celui de-al doilea razboi mondial, insa pentru oras si resursa de care soarta lui e strans legata, sfarsitul razboiului a insemnat doar schimbarea exploatatorului, Romania trecand sub regim dictatorial sovietic.

Bibliografie:

Ivănuş, Ghe., 2004, Istoria petrolului în România, Ed. Agir, Bucureşti

Narcis, Gherghina – 1 August 1943 – „Tidal wave” : Studiu publicat in  Revista Societăţii de Studii Istorice Erasmus, nr. 12, 2001, Bucureşti, Ed. Ars Docendi, p. 214-220

Wikipedia – Operation Tidal Wave

Surse foto: Wikipedia – B-24D’s fly over Ploesti during World War II, Wikipedia – Ploiesti 1943 bombardament, Cer si pamant romanesc – Remember 3 si 4 aprilie 1944 – Romania sub bombele aviatiei americane

Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine, dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.

Sa incep cu inceputul si sincera sa fiu momentul de sfarsit nu-i definitivat, deci pornesc la cale lunga. Petrolul este o substanta extrem de veche, iar ingredientul ei de baza este unul animal. Sa spunem ca planctonul sau alte forme de viata microscopice se depun pe fundul unui golf de-a lungul a milioane de ani, formand o roca bogata in nutrienti. Aceasta roca este apoi ingropata incet sub mii de tone de sedimente. Greutatea stratului de deasupra impune presiuni imense in adancime, iar temperatura nu se lasa mai prejos, fiind extrem de ridicata. Astfel, corpurile fosilizate „fierb sub presiune”, dand nastere substantei pe care o cunoastem sub denumirea de petrol.

Animalele contin mai multe grasimi decat plantele (din plante se formeaza carbunii), iar grasimile contin mai mult hidrogen; acest surplus de hidrogen duce la formarea unei hidrocarburi, sa-i spunem, fluide. De fapt ceea ce numim petrol este un amestec de hidrocarburi: lichide (ca petrolul lampant si benzina) si semisolide (ca bitumul), la care se adauga hidrocarburi gazoase (metan, propan, butan etc), a caror prezenta, sub forma a miliarde de bule minuscule, face ca petrolul sa fie si mai fluid.

 Bulele de gaz prinse in interiorul petrolului se dilata violent, sfaramand rocile si creandu-si drum catre suprafata (uneori nu au cum, dar asta e o alta povestire). Apoi, deoarece amestecul de gaz si petrol este mai usor decat apele subterane din roca, incepe sa migreze ascendent. Petrolul si gazul (care se separa unul de celalalt pe masura ce se inalta) ajung la suprafata si incep, pur si simplu, sa se scurga.

Asa putem intelege cum extractia petrolului din zona judetului Prahova de azi, si nu numai, era la inceput simpla, deoarece aurul negru „tasnea din venele pamantului”. Dacii si romanii foloseau pacura si smoala in viata de zi cu zi, fie ca medicament, fie la uns osiile carelor si carutelor, stand ca marturie in Prahova descoperirile facute la Hizesti-Matita-Pacureti si Targsorul Nou. In epoca feudala, puturile de pacura si focurile vii (gazul natural se poate aprinde si arde ani de-a randul) sunt atestate documentar in hrisoavele domnesti. Cercetarile au stabilit ca termenul de pacura – derivand din latinescul picula si intalnit in documente numai in limba romana – vine să confirme ca, in tinuturile noastre, a existat „o exploatare necontenita a produsului respectiv din epoca romana si pana acum.

La utilizarile mentionate mai sus se adauga in epoca feudala prelucrarea pieilor de animale si intretinerea incaltamintei. In secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, titeiul era cautat de catre armatele otomane si rusesti; cu smoala si pacura se ungeau vasele de razboi si „caiacele de tip pluta pentru flota Dunarii”.

Petrolul ca bogatie interesa pe domnie, pe mitropolie (bisericile puteau primi de la domnie sau cumpara dreptul de exploatare a fantanilor de pacura), pe proprietarii de pamanturi (in Tara Romaneasca nu a existat pana in secolul al XIX-lea o legislatie miniera, proprietarul pamantului fiind automat si proprietarul subsolului, cu exceptia sarii si a aurului ce apartineau cutumiar domnitorului).

Bibliografie:

Buzatu, Gh., (2009), O istorie a petrolului romanesc, Casa editoriala Demiurg, Iasi

Dumitrescu, N., Stanciu, L., Zidaru, C., (1998), Din istoria transportului titeiului prin conducte in Romania, Ed. Silex, Bucuresti

Roberts, Paul (2004). The End of Oil. On the Edge of a Perilous New World, Boston: Houghton Mifflin

Sursa foto: Wikipedia: Muzeul Petrolului din Ploiesti

Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine, dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.