Le Bărăgan et la Moldavie sont les deux régions les plus affectées par les tempêtes de neige et le blizzard, à cause de l’absence d’une protection face aux vents froids qui soufflent du nord-est, Le paysage plat, typique pour les plaines, permet à la neige de former des banques assez grands pour bloquer le trafic, et la vitesse du vent dépasse parfois 90km/h. Evidemment, ce ne sont pas les meilleures conditions pour conduire une voiture, par exemple sur l’autoroute A2, une des voies routières affectées chaque année par de telles problèmes.

L’autoroute A2 à l’ouest de Dragalina, sans aucun rideau forestier de protection.

Mais je vous propose de regarder plus attentivement la route. Et je vous conseille, afin d’éliminer toute doute quant à la qualité des informations présentées dans l’article, d’ouvrir Google Maps et de faire une promenade virtuelle au long de l’autoroute A2, dite aussi l’autoroute du Soleil (dans le cas ou vous n’avez déjà passé sur cette route). Est-ce que vous remarquez quelque chose ? Bien sûr, vous ne verrez aucune forêt. Et cette absence n’est pas du tout un accident isolé : les forêts ou les rideaux forestiers de protection n’existent pas dans les zones affectées chaque hiver par les blizzards. Les routes passent par des champs ouverts, entourés par des cultures agricoles, sans aucun rideau forestier de protection pour retenir la neige et réduire la vitesse du vent.

Le rôle des rideaux forestiers a été débattu depuis longtemps dans la littérature de spécialité (une brève histoire, en roumain, peut être trouvée ici et des informations sur le système national des rideaux forestiers sont disponibles ici). De plus, les rideaux forestiers sont définis comme un bien d’intérêt général et font aussi l’objet d’une loi de 2002 (L 289).

Les dispositions de la loi mentionnée en haut sont très claires, y compris en ce qui concerne les rideaux et cordons qui protègent les voies de communication : les rideaux forestiers pour la protection des voies de communication et de transport sont établis d’un côte et de l’autre de la voie, sur les portions qui sont affectées fréquemment par des neiges abondantes (l’article 6), la nécessite de leur établissement se fonde sur des études effectués dans le cadre les institues de recherche en sylviculture, par des personnes morales attestées (l’article 7) et leur création est obligatoire pour les personnes physiques ou morales qui détiennent des terrains visés par les études mentionnés antérieurement (l’article 8). Autrement dit, les autorités publiques dans le domaine de la sylviculture ont l’obligation de créer des rideaux forestiers, même en absence de l’accord du propriétaire d’un terrain, cas dans lequel ROMSILVA doit commencer la procédure d’expropriation (Chapitre III). Dans le cas où les propriétaires sont d’accord avec l’établissement des forêts de protection sur leurs terrains, ils bénéficient d’une série d’avantages, tels que des compensations en argent, la possibilité de valoriser les produits de la forêt (bois, fruits, champignons etc.), des facilités fiscales etc.

Et, par conséquence, pourquoi est-ce que les rideaux forestiers n’existent pas ?

Nous ne continueront pas avec l’interrogation sur ce sujet, mais je voudrais simplement énumérer quelques avantages de ces forêts, bien qu’évidents, dans l’espoir que cette liste sera une source d’inspiration pour ceux qui ont le pouvoir de faire quelque chose sur le sujet de notre article et que, dans quelques années, nous pourrons conduire sur des routes mieux protèges, même pendant l’hiver, quand il neige :

•  La protection des terrains agricoles et des villes/villages face aux facteurs météorologiques extrêmes;
•  L’amélioration du microclimat local;
•  La protection du sol contre l’érosion;
•  L’équilibre des circuits hydrologiques;
•  L’augmentation de la biodiversité locale;
•  La capture du monoxyde de carbone et des poussières générées par le trafic et l’amélioration de la qualité de l’air;
• La limitation de la pollution phonique;
• La création d’une source d’exploitation du bois et des produits secondaires des forêts;

Et, bien sûr, la diminution de l’impact négatif des phénomènes météo extrêmes sur l’infrastructure et les voies de communication.

Sources des infos: 1, 2.

Sources des photos: 1, 2, Google Maps 2017.

Article écrit par Magda Baidan et traduit par Mihail Mitoșeriu.

Bărăganul şi Moldova sunt două zone afectate în mod deosebit de furtunile de zăpadă şi de viscol, nefiind protejate de vânturile reci care vin dinspre nord-est. Relieful plat, de câmpie, face ca zăpada viscolită să se aşeze în troiene, care pot avea înălţimi suficient de mari pentru a întrerupe traficul, iar viteza vântului poate depăşi 90 km/h. Evident, nu sunt condiţii ideale pentru condus, de exemplu, pe autostrada A2, una din axele afectate anual de aceste probleme.

Autostrada Soarelui la vest de Dragalina, lipsita de cordoane forestiere de protectie.

Însă, haideţi să privim mai îndeaproape acest drum. Şi vă îndemn, ca să nu aveţi nici o îndoială asupra calităţii informaţiilor prezentate în acest articol, să deschideţi Google maps şi să vă plimbaţi, virtual, de-a lungul autostrăzii Soarelui (în cazul în care nu aţi avut ocazia de a vă plimba pe ea de-adevăratelea). Remarcaţi ceva? Nu veţi remarca, în mod sigur, vreo pădure. Iar situaţia este departe de a fi singulară: pădurile sau aliniamentele de protecţie practic nu există în zonele afectate, iarnă de iarnă, de viscol. Drumurile se găsesc în câmp deschis, înconjurate de terenuri agricole, fără perdele forestiere de protecţie care să poată reţine zăpada şi diminua viteza vântului.

Rolul perdelelor forestiere a fost îndelung dezbătut în literatura de specialitate (un scurt istoric, aici şi informaţii despre sistemul naţional de perdele forestiere, aici). Mai mult, perdelele forestiere constituie, în România, un bun de interes general şi sunt chiar subiectul unei legi din 2002 (L 289).

Prevederile acesteia sunt deosebit de clare, inclusiv în ceea ce priveşte perdelele şi cordoanele al căror scop este protecţia căilor de comunicaţie: perdelele forestiere pentru protecţia căilor de comunicaţie şi de transport se înfiinţează de o parte sau de alta a acestora, pe porţiunile afectate frecvent de depuneri masive de zăpadă (Art 6), necesitatea înfiinţării lor se fundamentează pe bază de studii întocmite de institute de cercetare silvică, de către persoane juridice atestate (Art 7) şi este obligatorie pentru persoanele fizice şi juridice ale căror suprafeţe au fost cuprinse în studiile menţionate (Art 8). Cu alte cuvinte, autorităţile publice din domeniul silvic au datoria de a înfiinţa perdele de protecţie, chiar şi fără acordul proprietarului terenului, caz în care Romsilva are datoria de a demara procedura de expropriere (Cap III). În cazul în care proprietarii sunt de acord cu crearea de păduri de protecţie pe terenurile lor, ei beneficiază de o serie de avantaje, printre care compensaţii băneşti, posibilitatea de a valorifica bunurile (material lemnos, fructe, ciuperci, etc.) din pădure, scutiri de taxe, etc.

Şi atunci, de ce lipsesc?

Nu ne vom interoga mai mult decât atât pe tema lipsei lor, ci vom lista, pur şi simplu, câteva dintre beneficiile acestor păduri, oricât ar fi ele de evidente, cu speranţa că această listă va constitui o sursă de inspiraţie pentru cei care au un cuvânt de spus în această problemă şi că, în câţiva ani, vom putea conduce pe drumuri mai ferite, chiar şi când… ninge iarna:

-          Protecţia terenurilor agricole şi a localităţilor de factorii climatici extremi;

-          Ameliorarea microclimatului local;

-          Protecţia solului împotriva fenomenelor de eroziune;

-          Echilibrarea circuitelor hidrologice;

-          Creşterea biodiversităţii locale;

-          Înmagazinarea de dioxid de carbon şi pulberi, în special din transport şi creşterea calităţii aerului;

-          Limitarea poluării fonice;

-          Sursa de exploatare a masei lemnoase şi a produselor secundare;

Şi, desigur, diminuarea impactului negativ al fenomenelor meteo extreme asupra infrastructurilor şi cailor de comunicaţii.

Surse info: 1,2.

Surse foto: 1, 2, Google maps 2017.

Omenirea nu şi-a pus problema rolurilor pădurii în mod ştiinţific decât foarte târziu, începând cu secolul al XIX-lea, ca urmare a modificărilor socio-economice ce au determinat o creştere importanta în utilizarea şi exploatarea lemnului.

Conform Planului de acţiune al UE pentru păduri, acestea reprezintă un domeniu important pentru Uniunea Europeană (UE): suprafaţa acestora acoperă 37,8 % din teritoriul european şi asigură existenţa a 3,4 milioane de persoane (silvicultura şi industriile bazate pe resurse forestiere). În plus, UE este al doilea producător de lemn rotund industrial după Statele Unite ale Americii şi produce aproximativ 80 % din pluta disponibilă la nivel mondial. În contextul schimbărilor climatice, pădurile joacă un rol important, nu doar pentru captarea dioxidului de carbon, ci şi prin producţia de biomasă şi prin potenţialul pe care îl au în domeniul energiilor regenerabile. În sfârşit, pădurile au importanţă şi din punct de vedere social şi cultural: sunt atractive pentru populaţia urbană, permit desfăşurarea de activităţi recreative sau benefice pentru sănătate şi reprezintă un patrimoniu cultural important.

Funcţiile pădurii se împart în două categorii de bază: funcţia de producţie şi funcţia de protecţie, zonele forestiere împărţindu-se astfel în păduri cu rol deosebit de protecţie şi păduri de producţie şi de protecţie. Funcţia socială a pădurii a fost, la rândul său, pusă în evidenţă în anii 50.

Dacă, atunci când vorbim despre păduri de producţie, ne referim în special la exploatarea lemnului, funcţiile de protecţie ale pădurii sunt mult mai complexe şi se împart în următoarele categorii:

a. ecologice:

-   de regularizare a climatului, calităţii aerului, sistemelor acvatice, potenţialului solului;

-    de protecţie împotriva riscurilor naturale şi a zgomotului;

-    de conservare a biodiversităţii;

b. economice: de producţie (lemn şi alte produse lemnoase şi nelemnoase), activităţi şi servicii;
c. Sociale: funcţii de peisaj, de recreare, educative, culturale şi sociale.

Funcţiile ecologice ale pădurii, pe scurt

În ceea ce priveşte funcţia de regularizare a climatului şi a menţinerii calităţii aerului, trebuie spus că pădurea reuneşte pe o suprafaţă relativ restrânsă un volum important de biomasa vegetală (arbori, arbuşti, plante erbacee) angajate în procesul fotosintezei. Astfel, ea asigură consumul de dioxid de carbon provenit din varii surse, eliberând, în acelaşi timp, oxigen. În cadrul procesului de fotosinteză, 1 ha de pădure absoarbe anual, circa 16 tone CO₂ şi produce 30 tone O_2. Efectul „purificator” se manifestă pentru un spectru mai larg al poluanţilor atmosferici – pulberi sedimentabile, dioxid de sulf, elemente radioactive – reţinuţi mecanic sau absorbiţi de frunziş. La scara locală, prezenta pădurii determina apariţia unui topoclimat specific, caracterizat prin moderarea extremelor de temperatură (vara, temperatura în pădure este cu cca. 2 grade mai redusă decât în afara ei), intensitate scăzută a radiaţiei solare, creşterea umezelii relative a aerului prin formarea, deasupra pădurii, a unui curent ascendent de aer umed, creşterea frecvenţei calmului atmosferic şi viteze mai mici ale vântului, repartizarea mai uniformă a precipitaţiilor şi creşterea cantităţii acestora. Frunzişul arborilor reţine, în medie, 40-50% cantitatea de precipitaţii.

Pădurea ajuta formarea rezervelor de apă şi determină regularizarea regimului de curgere a râurilor, prin infiltraţie, respectiv prin micşorarea volumului de apă scurs la suprafaţa solului, scăderea vitezei de scurgere, reducerea debitelor maxime ale viiturilor.

Protecţia solurilor se realizează prin apărarea împotriva eroziunii şi degradării sale (evitarea alunecărilor de teren, fixarea solurilor nisipoase), dar şi prin accentuarea procesului de solificare. Protecţia terenurilor sau funcţia antierozionala este realizată prin fixarea substratului cu ajutorul rădăcinilor, mai ales pe terenurile în pantă, micşorând astfel probabilitatea de producere a alunecărilor de teren şi a prăbuşirilor.

Din punct de vedere al biodiversităţii, permite perpetuarea speciilor şi conservarea genofondului – numeroase specii de plante şi animale au dispărut datorită defrişării pădurilor sau din cauza incendiilor. Pădurile oferă adăpost şi sursă de hrană. Permit păstrarea unor medii naturale, aici formându-se cele mai numeroase şi mai complexe lanţuri trofice. Fiind ecosistemele cu cea mai mare biodiversitate, pădurile adăpostesc mai mult de jumătate din speciile terestre, inclusiv multe dintre speciile de animale şi plante protejate.

În fine, pădurea are o importantă funcţie geochimică, contribuind activ şi pe scară largă la circuitul elementelor chimice în natură, funcţie ce va fi prezentată cu o ocazie următoare.

Până atunci, nu uitaţi că suntem în luna pădurii (între 15 martie şi 15 aprilie)! Înţelepciunea populară spune că „doar cine a plantat un pom, a construit o casă şi a făcut un copil se poate numi un om împlinit”. Vă asigur că plantând un copac în primăvara aceasta, veţi dobândi împlinirea necesară …cel puţin până la toamnă, când începe o nouă campanie de plantare.

Surse info: http://www.agriculturaromaneasca.ro/produse/zonarea-functionala-a-padurilor-245-t10.html, http://lenutzza.blogspot.fr/2008/04/functiile-padurii.html, http://ec.europa.eu/environment/forests/home_en.htm, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2010:295:0023:0034:RO:PDF, http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/Functii-ecologice-ale-padurii83477.php, http://www.speo-csm.ro/importanta-padurii.html

Surse foto: http://img.wallpaperstock.net:81/p%C4%83dure-wallpapers_20241_2560x1600.jpg, http://rise.mahindra.com/wp-content/uploads/2012/12/shutterstock_109174382.jpg