Les études hydrotechniques nous dissent que, dans le cas ou au fond du lac le volume des sédiments retenus sera plus grand que le volume de l’eau qui circule, les alluvions ne pourront plus passer en aval et le nettoyage de la cuvette lacustre cessera. La pente de l’eau dans le lac change avec le passage du temps, à fur et à mesure que les alluvions forment un éventail qui a sa  base au pied du barrage.

Normalement, dans les premiers ans après la construction, quand le lac est vidé pour générer l’électricité, les alluvions apportées par les crues sont évacuées librement en aval, permettant à l’eau de rétablir son niveau naturel, en fonction du débit de la rivière. Pour maintenir un réservoir pendant plusieurs décennies, l’écoulement doit suivre un régime très proche du régime naturel et, pendant ses premiers ans d’activité, il est normal que les dépôts du lac soient partiellement transportés en aval, ou, au moins, qu’aucun nouveau dépôt ne se forme. Par conséquent, après une longue utilisation d’un réservoir, il faut choisir entre l’abandonnement du lac, qui restera colmaté, et l’aménagement d’un nouveau réservoir, la construction des digues ou la restauration de vieilles structures, afin de continuer l’exploitation de l’hydroénergie. Pour atteindre cet objectif, les débits qui résultent de l’écoulement qui se produit dans le bassin hydrographique de la rivière collectrice et des déversements sont transités à l’aide des équipements hydromécaniques de l’ancien réservoir. Cette solution n’a pas été appliquée très souvent dans la Roumanie (un rare exemple d’emploi est le lac Vidraru, sur la rivière Argeș), mais offre l’avantage de maintenir le fonctionnement des installations hydro-énergétiques en évitant leur colmatage. Ainsi, la capacité de transport des alluvions en suspension s’accroit et le lac sera nettoyé par la force hydraulique, obtenant une élimination naturelle du colmatage.

Le réservoir d’Izvorul Muntelui est affecté par un processus accéléré de colmatage, et, pour continuer la valorisation de l’énergie de Bistrița, il faut créer des nouveaux aménagements. Voila une brève description des hydrocentrales et d’autres installations qui se trouvent au long de Bistrița: en dehors du lac d’Izvorul Muntelui, avec sa hydrocentrale de Stejaru, onze autres usines hydro-électriques moins grandes forment le paysage de la rivière, entre Izvorul et la ville de Bacău. Trois se trouvent dans la région montagneuse (Pângărați, Vaduri, Piatra Neamț), et, pour illustrer leur puissance, il faut mentionner que l’usine de Vaduri a une puissance installe (44.000 kW) deux fois et demi plus grande que la plus puissante hydrocentrale roumaine qui existait avant la Deuxième Guerre Mondiale (l’hydrocentrale de Dobrești). Mais la plupart des centrales hydroélectriques sont situées dans les dépressions subcarpathiques (Roznov I, Roznov II, Zănești, Costișa, Buhuși, Racova, Gârleni), et les dernières (Bacău I et II) sont localisées près de la ville avec le même nom.

Avec un assez long collier de lacs, la rivière de Bistrița  a été décrite par Vintilă Mihăilescu, sans aucune exagération, comme une des plus grandes «voies lumineuses» de la patrie. En dehors de l’usine de Stejaru, le «collier» d’hydrocentrales a une puissance installée impressionnante, de 247 MW. Cette réalisation grandiose a changé profondément l’aspect de la partie du sud de la dépression Cracău-Bistrița, non seulement par l’apparition d’un paysage anthropique inédit représenté par les barrages audacieux, mais aussi par la possibilité d’exploiter d’une manière pratique les terrains qui, autrefois, étaient inondés pendant les crues.

La réponse aux problèmes naturels et anthropiques du lac et de la rivière Bistrița pourrait provenir de plusieurs investisseurs dans le secteur hydrotechnique. Parmi ceux-ci, seulement la société WaterEnergy System SRL a reçu l’avis de Transelectrica pour construire une hydrocentrale de pompage-turbinage à Izvorul Muntelui, avec une puissance installée de 300 MW. L’avis a été émis en mars 2012, et la mise en fonction est prévue pour 2017. Le réservoir d’Izvorul Muntelui, connu mieux sous le nom de Bicaz, a été un des premiers réservoirs de la Roumanie (construit en 1960), qui a sert comme modèle pour les futures hydrocentrales.

Pour des raisons économiques, la Société Hidrotehnica, qui est responsable avec l’administration des aménagements hydroélectriques du pays, ne peut plus assurer une bonne gestion de l’hydrocentrale. Nous espérons que le choix d’une nouvelle société pour rétablir le fonctionnement de l’usine sera opportun et rentable, afin d’éviter le sort des nombreux projets de la Roumanie, hydroélectriques ou non, où les acheteurs et les vendeurs ont ignoré les aspects environnementaux pour chasser le profit immédiat.

Bibliographie:

Tufescu, V., 1066, Subcarpații, Editura Științifică, București.

http://www.rowater.ro/daarges/Documente%20Planuri%20bazinale/21.%20Reguli%20de%20exploatare%20coordonata%20pe%20perioada%20apelor%20mari.pdf

http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=42474

Article écrit par Gabriela Morosanu et traduit par Mihail Mitoseriu.

România poate pierde aproximativ 9 miliarde de euro în următorii 25 de ani, în lipsa unor măsuri ferme care să ducă la gestionarea durabilă şi eficientă a ariilor naturale din Munţii Carpaţi. La baza acestor măsuri stă adoptarea unui cadru legislativ adecvat pentru implementarea unor mecanisme coerente privind plata pentru serviciile ecosistemelor din ariile naturale.

Aceste estimări reprezintă concluziile studiului realizat în cadrul proiectului „Îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a sistemului de arii naturale protejate din Munţii Carpaţi”, finanţat de Fondul Global de Mediu (GEF) şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) România şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, în parteneriat cu WWF.

Analiza face pentru prima dată o evaluare comparativă a două sisteme de management al ariilor naturale protejate din Munţii Carpaţi şi demonstrează care este impactul economic al ariilor protejate asupra unor sectoare ale economiei – turism, ape minerale, resurse de apă, agricultură, silvicultură şi vânătoare – pe o perioadă de 25 de ani.

Utilizând date şi cifre de la nivelul a cinci parcuri pilot (Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural Munţii Maramureşului, Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Naţional Retezat şi Parcul Naţional Vânători-Neamţ), studiul arată că ariile naturale protejate reprezintă un bun economic important şi productiv, care asigură un flux intens de produse şi servicii valoroase din punct de vedere economic, care, prin aplicarea unui sistem de management sustenabil (SEM – Sustainable Ecosystem Management), pot genera resurse importante pentru dezvoltarea economică. Pe de altă parte, continuarea actualului sistem de gestionare a ariilor naturale protejate (BAU – Business as Usual) va duce la declinul iremediabil al biodiversităţii biologice şi la pierderea unor beneficii importante pentru economia ţării.

„Dorim astfel să punem la dispoziţia partenerilor noştri din guvern un instrument de lucru util care fundamentează necesitatea dezvoltării unor mecanisme de plată pentru serviciile ecosistemelor naturale, mecanisme propuse în cadrul amendamentelor legislative dezvoltate în cadrul proiectului.” a declarat Monica Moldovan, Director de Programe, UNDP România.

Pornind de la concluziile privind contribuţia pe care ecosistemele ariilor naturale protejate o pot avea la dezvoltarea economică şi la bunăstarea umană din România, în cadrul proiectului au fost formulate propuneri legislative care au ca scop stoparea declinului biodiversităţii, implementarea unor măsuri de gestionarea durabilă şi îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a ariilor protejate:

(i) acordarea statutului de „politică publică” pentru domeniul administrării ariilor naturale protejate;

(ii) crearea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate;

(iii) introducerea unei linii bugetare distincte pentru Conservarea biodiversităţii şi administrarea ariilor naturale protejate în cadrul bugetului central al Ministerului Mediului;

(iv) alocarea de resurse financiare pentru finanțarea administrațiilor de parcuri naţionale şi naturale.

În scopul de a transmite impactul economic pozitiv al gestionării durabile a acestor zone protejate, în cadrul proiectului a fost lansată campania de comunicare „Pune preţ pe natură!”, al cărei mesaj principal îl constituie îndemnul de a preţui natura la adevărata ei valoare şi de a contribui la conservarea ei.

Tot în cadrul campaniei a fost lansat site-ul www.punepretpenatura.ro, care găzduieşte legislaţia în vigoare privind ariile protejate, dar şi soluţiile care ar putea aduce mai mulţi bani economiei naţionale.

Mulțumim pentru comunicatul de presă doamnei Cristina Bucureasa, GEF Projects Communication Assistant. 

Voi ce spuneți? Vești bune, vremuri schimbătoare în bine? Vom conștientiza cât de curând cât costă natura? Să nu o mai chelltuim iresponsabil, atunci!

Dacă sunteți pasionați de fotografie și aveți în colecția voastră imagini competitive din ariile protejate ale Carpaților, vă facem cunoscut concursul de fotografie al campaniei Punem preț pe natură! Iată câteva cuvinte despre concurs:

Cu siguranţă ai fotografii din concediu sau vacanţe. Dacă le-ai petrecut la noi, la munte, cu atât mai bine! Înseamnă că te poţi înscrie la un concurs foto. Poza câştigătoare va apărea în presă. Intră în concurs fotografii realizate în Munţii Carpaţi, la care trebuie automat adăugat un text în care să spui cum crezi că poate fi valorificată natura într-un mod responsabil. Nu vor fi acceptate fotografiile făcute cu telefoanele mobile. Înscrierile se pot face până pe 20 noiembrie. Mai multe detalii găseşti online, pe pagina proiectului www.punepretpenatura.ro. Tot aici vor fi anunţaţi şi câştigătorii.

Puteți trimite fotografiile însoțite de mesaj pe adresa office@next.advertising.ro. Grăbiți-vă, concursul se încheie pe 20 noiembrie!

Echipa Greenly vă urează mult succes!

Concurs foto Punem pret pe natura

Concurs foto Punem pret pe natura

Concurs foto Punem pret pe natura

Studiile hidrotehnice ne spun că atunci când pe fundul lacului de acumulare se vor reține mai multe sedimente decât volumul de apă ce va putea circula, aluviunile nu vor mai putea fi tranzitate în aval și va înceta procesul de spălare a cuvetei lacustre. Panta apei în lac se schimbă cu trecerea timpului, pe măsură ce aluviunile se depun sub formă de evantai de la baraj spre aval. În mod normal, în primii ani după construcție, odată ce lacul este golit după utilizarea lui pentru hidroenergie, volumul aluviunilor provenite de la eventuale viituri este evacuat liber în aval, permițând nivelului apei să se stabilească în mod natural, în funcție de debitul afluent. Pentru a întreține cât mai multe zeci de ani un lac de acumulare, scurgerea trebuie să se facă într-un regim cât mai apropiat de cel natural și în primii ani de folosință este de așteptat ca depunerile din lac să fie parțial antrenate în aval sau în orice caz să nu se creeze depuneri noi. De aceea, după o îndelungată folosință a lacului, se impune fie lăsarea lui spre colmatare și renunțarea la producerea hidroenergiei, fie amenajarea unuia nou, construirea de noi diguri sau restaurarea celor vechi, pentru a continua activitatea de exploatare. Pentru realizarea acestui obiectiv, debitele provenite în urma scurgerilor din bazinul hidrografic al râului colector și din deversări sunt tranzitate cu ajutorul echipamentelor hidromecanice ale vechii acumulări.  Soluția de mai sus nu a fost pusă în practică la prea multe lacuri de acumulare de la noi până în prezent (un exemplu bun este acela de la Vidraru de pe râul Argeș), dar oferă avantajul păstrării în bună funcționare a prizei energetice vechi prin evitarea colmatării acesteia. Astfel, capacitatea de transport al aluviunilor în suspensie crește și lacul se primenește continuu prin spălarea hidraulică a cuvetei vechii acumulări și decolmatarea pe cale naturală a acesteia.

Lacul de acumulare de la Izvorul Muntelui este într-un accelerat proces de colmatare, așa că, pentru a continua valorificarea energetică a Bistriței sunt necesare noi amenajări. Iată o scurtă descriere a ceea ce Râul Bistrița deține în prezent în materie de amenajări… Peisajul hidroenergetic de pe râul Bistrița se prezintă în afară de lacul de acumulare de la Izvorul Muntelui cu hidrocentrala de la Stejaru, alte 11 hidrocentrale de putere și dimensiuni mai mici, înșiruite în aval de cel dintâi până la Bacău. Trei se află în zona muntoasă (Pângărați, Vaduri, Piatra Neamț), una singură din ele, cea de la Vaduri, având o forță instalată (44.000 kW) de două ori și jumătate mai mare decât a celei mai mari hidrocentrale a României de dinainte de război (cea de la Dobrești). Predominanța este însă a hidrocentralelor de depresiune subcarpatică (Roznov I, Roznov II, Zănești, Costișa, Buhuși, Racova, Gârleni), iar ultimele două (Bacău I și II) apar în împrejurimile orașului omonim.

Cu o așa lungă salbă de lacuri pe cursul ei, Râul Bistrița nu a fost considerat cu exagerare de Vintilă Mihăilescu, una dintre cele mai ample ”căi de lumină” a țării. În afara hidrocentralei de la Stejaru, întreaga salbă de hidrocentrale din aval însumează o forță instalată foarte mare (247 MW). Această grandioasă realizare a adus mari schimbări în peisajul părții de sud a Depresiunii Cracău-Bistrița, nu numai prin apariția unui peisaj antropic inedit al barajelor de forme îndrăznețe, ci și prin folosirea în scopuri practice a terenurilor altădată inundate la viituri.

Răspunsul la nevoia urgentă în regimul natural și antropic al lacului și râului Bistrița în apropierea sa a venit din partea mai multor potențiali constructori hidrotehnicieni. Dintre aceștia, se pare că doar Societatea Water Energy System SRL a primit avizul Transelectrica pentru construirea unei hidrocentrale cu acumulare prin pompaj în localitatea Izvorul Muntelui.  cu o capacitate instalată de 300 MW. Avizul a fost dat în cadrul unei conferințe ce a avut loc în luna martie 2012, iar punerea în funcţiune este programată pentru anul 2017. Lacul de acumulare Izvorul Muntelui sau mai simplu cunoscut, Lacul Bicaz, a fost primul construit în România (1960) și a reprezentat un model de urmat pentru următoarele amenajări hidrotehnice.

Din motive economice, Hidrotehnica, responsabilă de administrarea amenajărilor din țară, nu mai poate gestiona foarte eficient hidrocentrala. Sperăm că alegerea societății care se va ocupa de ”repunerea ei pe picioare” să fie una oportună și deloc păgubitoare, așa cum s-a întâmplat cu multe proiecte hidrotehnice și de altă natură în România, ai căror ”vânzători” și ”cumpărători” au ținut mai puțin la echilibrele și schimbările de mediu ce survin și mai mult la recompensa financiară imediată.

Bibliografie:

Tufescu, V., 1066, Subcarpații, Editura Științifică, București.

http://www.rowater.ro/daarges/Documente%20Planuri%20bazinale/21.%20Reguli%20de%20exploatare%20coordonata%20pe%20perioada%20apelor%20mari.pdf

http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=42474