Facultatea de Geografie, Universitatea din București

Odată cu trecerea timpului, numeroasele dezastre ecologice ne demonstrează faptul că activitățile oamenilor au un impact devastator asupra planetei pe care o numim „casă”. Exploatarea intensă a resurselor neregenerabile, poluarea excesivă a învelișurilor Terrei, suprapopularea, sunt doar câteva dintre activitățile care ne pot aduce mai aproape de final.

Un exempu în acest sens este dezastrul ecologic din orașul japonez Minamata, ale cărui efecte s-au reflectat în sănătatea locuitorilor.

De vină pentru acest dezastru ecologic au fost activitățile fabricii Chisso, fabrică de fertilizatori, care își deversa rezidurile în Golful Minamata (10 mari dezastre ecologice, n.d).

Fabrica Chisso Joseon Hungnam

Construită în anul 1901, fabrica a fost declarată bun național după al Doilea Război Mondial deoarece oferea multe locuri de muncă într-o țară distrusă de una dintre cele mai mari conflagrații mondiale (Dumitrescu, 2012).

Totuși, poluarea golfului nu a avut efecte negative doar asupra mediului înconjurător, ci și asupra sănătății oamenilor. Primele simptome ale bolii au fost observate la animalele de companie care manifestau convulsii bruște, ajungând chiar să se arunce în mare (10 mari dezastre ecologice, n.d). Boala a fost identificată mai târziu și la locuitorii orașului. Aceasta  se manifesta prin convulsii, vorbire îngreunată, pierderea funcţiilor motorii şi mişcări incontrolabile ale membrelor (Dumitrescu, 2012).

Până în anul 1953, ciudata boală afectase mai mult de jumatate din locuitorii orășelului Minamata (Dumitrescu, 2012). Nu se știa dacă este contagioasă, astfel că cei afectați erau tratați cu repulsie si prudență maximă de societate. De-abia după ce copiii au început să se nască cu malformații ciudate, Guvernul și Corporația Chisso au intrat in alertă.

Primul care a efectuat invesigații asupra bolii a fost doctorul Hajime Hosokawa. În 1956, acesta descria o “boală necunoscută a sistemului nervos care a cuprins Minamata” (Dumitrescu, 2012). Doctorul a acuzat Corporația pentru apariția bolii, ca efect al deversării deșeurilor chimice ale acesteia în golf, între care a fost identificată o mare cantitate de mercur.

Hajime Hosokawa este înlăturat din fruntea comisiei de anchetă, cazul fiind mușamalizat de Guvern și Corporație. Totuși, deși autoritățile ascundeau totul de populație, boala continua să facă ravagii în rândul locuitorilor.

Victime ale dezastrului ecologic din Minamata

În 1958, fabrica își mută activitatea în apropierea râului Minamata, iar în câteva luni și locuitorii din apropierea râului au început să manifeste simptomele bolii (Dumitrescu, 2012).

În consecință, Guvernul decide să interzică localnicilor să mai vândă peștele prins în apele locale, în alte piețe, dar nu interzice, însă, activitatea fabricii. Colapsul economic în care intră orașul, ca urmare a măsurilor Guvernului aduce cu sine o puternică criză alimentară: localnicii sunt nevoiți să se hrănească tot cu peștele contaminat. Astfel, Guvernul recunoștea faptul că fabrica era vinovată pentru această epidemie.

În 1968, Corporația convinge populația, cu bani și prin acțiuni de intimidare, să semneze documente care o absolveau de vină.

Totuși, în 1969 locuitorii orașului Minamata sunt salvați de un grup de voluntari care dau în judecată Guvernul și Corporația Chisso. Se estimează că numărul victimelor afectate de această boală a fost de aproximativ 10 000 persoane, fără a fi luați în calcul copiii născuți cu malformații (Dumitrescu, 2012).

Acesta este doar unul dintre cazurile în care corupția și incompetența au pus în pericol viețile a mii de oameni. De asemenea, povestea locuitorilor acestui orășel japonez ne demonstrează faptul că poluarea nu afectează nici pe departe doar Planeta, ci și societatea umană.

Bibliografie:

Dumitrescu, I. (2012, februarie 5). Sindromul Minamata: unul dintre cele mai mari dezastre provocate de om. Preluat de pe Ziare.com: https://ziare.com/cultura/documentar/sindromul-minamata-istoria-cutremuratoare-a-unuia-dintre-cele-mai-mari-dezastre-provocate-de-om-1148974

Hernon, M. (n.d). Minamata disease victims struggle to find closure. Preluat de pe thejapantimes: https://www.japantimes.co.jp/news/2020/10/24/national/social-issues/minamata-disease-victims-closure/

History, C. o. Chisso Joseon Hungnam Factory. Chisso Joseon Hungnam Factory, c1927, Private Collection. Alamy Stock Photo.

Redacția. (n.d). 10 mari dezastre ecologice. Preluat de pe Historia: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/10-mari-dezastre-ecologice

Surse foto:

Fabrica Chisso Joseon Hungnam, sursa: History, C. o. Chisso Joseon Hungnam Factory. Chisso Joseon Hungnam Factory, c1927, Private Collection. Alamy Stock Photo.

Victime ale dezastrului ecologic din Minamata, sursa: Hernon, M. (n.d). Minamata disease victims struggle to find closure.

Totul a început în data de 11 martie 2011, ora 14:46, când s-a înregistrat cel mai mare seism din istoria Japoniei şi al doilea de pe continent. Cutremurul a avut epicentrul în nord-estul insulei Honshu, în regiunea Tohoku, având o magnitudine de 9,0 pe scara Richter. Hipocentrul acestuia s-a aflat la est de coasta Tohoku, la o adâncime de doar 24, 4 km. Ca urmare, în mai puţin de o oră (15:36), un tsunami a lovit coasta estica a insulei Japoniei, valurile înaintând pe uscat cu până la 10 kilometri! Peste 20 000 de oameni decedaţi/dispăruţi, porturi devastate, oraşe distruse – totul ca urmare a dezastrului.

Un caz particular l-a reprezentat atomocentrala Fukushima Daichii, localizată la 250 de kilometri de Tokyo, finalizată în anul 1976, având 6 reactoare nucleare operaționale. La momentul accidentului,  reactoarele 1, 2 și 3 operau la putere maximă; celelalte 3 reactoare erau în revizie tehnică. În ciuda încercării eronate de a recurge la acumulatoarele electrice de rezervă, din pricina impactului cu valurile, reactorul 1 a fost primul care a cedat, din cauza avariei sistemului de răcire (în lipsa unui sistem de răcire, apare riscul supraîncălzirii miezului cu material fisionabil radioactiv, conducând la topirea acestuia și producerea unor explozii). 4 zile mai târziu, în data de 15 martie, autoritățile fac publice informații privind o nouă explozie, dar de această dată la cel de al treilea reactor, urmată de un incendiu la reactorul 4 (aflat în revizie tehnică în momentul impactului). Există multe speculații privind momentul exact când au avut loc exploziile fiecărui reactor, dar cert este că nucleele reactoarelor 1, 3 și 4 s-au topit aproape în totalitate în primele 3 zile de la producerea cutremurului. După două săptămâni s-a realizat stabilizarea celor 3 reactoare, temperatura acestora scăzând sub 80 ° C spre sfârșitul lunii octombrie în timp ce, în decembrie, s-a anunţat închiderea reactoarelor.

Figura 1. Reactoarele 1, 3 şi 4 (de la dreapta la stânga) au fost cele mai avariate

Trecând peste noțiunile introductive, analizând consecințele grave ale acestui accident nuclear, al doilea cel mai grav din istoria omenirii după cel de la Cernobâl din 1986, pot fi enumerate o serie de evenimente  care relevă puterea devastatoare a naturii și neputința oamenilor privind asigurarea unui habitat lipsit de pericole:

• Peste 160 000 de oameni au fost evacuați din localitate și din zonele învecinate ca urmare a riscului ridicat de radiații
• Peste 20 000 de oameni au decedat/ au fost dați dispăruți
• Cantitatea de cesiu-137 radioactiv eliberat în aer in urma dezastrului este echivalentă cu cea a 168 de bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima (Radioizotopul cesiu-137 are un timp de înjumătățire de aproximativ 30 de ani, fiind foarte toxic, periculos și exploziv, iar izotopii săi prezintă un risc ridicat în caz de scurgere radioactivă)
• Fabrica de pigmenți pentru vopseluri Merck KgaA, principala producătoare la nivel mondial, și-a oprit activitatea timp de jumătate de an, conducând la pagube economice de peste zeci de miliarde de euro în cadrul a firme importante de automobile precum Ford, Chrysler, Audi și BMW  (fiind localizată la  doar 45 de km de atomocentrală, întregul personal al fabricii a fost evacuat din motive de securitate, din cauza riscului de contaminare radioactivă)
• Primele mutații biologice s-au înregistrat după aproximativ un an de zile în cazul fluturilor; printre acestea au fost incluse aripile mai mici sau lipsa ochilor. Ulterior s-au descoperit și mutații în cadrul peștilor.
• Cantitatea de stronţiu-90 identificată în apele subterane, cât și la nivelul apei Oceanului Pacific din jurul coastei de est a Japoniei,  a fost de de 900.000 de becquerel pe litru, adică de peste câteva mii de ori mai mare decât limita maximă admisă
• Nivelul de iod 131 radioactiv din vestul Oceanului Pacific a depășit cu peste 7, 5 milioane limita admisă de lege! Ca atare, pescuitul a fost interzis pe coasta estică a Japoniei.
• Accidentul nuclear de la Fukushima, alături de cel de la Cernobâl, a fost clasificat la nivelul 7 pe Scara Accidentelor Nuclear

Acest grav incident se mai resimte încă și astăzi. În ciuda insistenței autorităților japoneze de a reporni reactorele de la Fukushima din motive economice și construirea altor reactoare, majoritatea parte a populației se opune. A fost însă această lecție îndeajuns pentru omenire? Este nevoie de alte dezastre naturale/antropice pentru a pune și mai mult la îndoială hazardul evoluției umane?

Figura 2. Fluture-mutant

Bibliografie

http://de.wikipedia.org/wiki/Kernkraftwerk_Fukushima_Daiichi

http://world-nuclear.org/info/Safety-and-Security/Safety-of-Plants/Fukushima-Accident-2011/#.UfqI1430FJs

http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/energia-nucleara/Fukushima/

http://eco.vox.md/mutatii-genetice-in-urma-avariei-de-la-fukushima/

http://www.youtube.com/watch?v=JMaEjEWL6PU

Articol realizat de Nechita Vladimir-Nicolae, student în anul II, specializarea Geografie, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti