Canalul Nyhavn din Copenhaga este o zonă modernă și eco a orașului, datorită pistelor pentru biciclete, a spațiilor pietonale și a turbinelor eoliene pe apă. La acestea se va adăuga în câțiva ani incineratorul de deșeuri de înaltă eficiență energetică, care va fi pe deasupra (la propriu) și skiabil! Cu alte cuvinte, vorbim despre o pârtie de ski situată pe acoperișul unui incinerator!

Incineratorul Amager Bakke, Copenhaga. Sursa foto: ec.europa.eu

Centrala electrică de 60 MW, denumită Amager Bakke, va costa aproximativ 500 milioane de euro și va fi alimentată în întregime cu deșeuri menajere. Momentan se află în construcție și se dorește a fi finalizată în anul 2017. Conform ARC (Amager Resource Center), centrala va incinera 450 000 tone de deșeuri pe an și va alimenta cu energie electrică și termică aproximativ 140 000 locuințe. Astfel, va fi probabil unul dintre cele mai interesante eforturi ale unui oraș european în dezvoltarea tehnologiei deșeuri-energie (cunoscută drept WTE- Waste to Energy).

Având în vedere că un incinerator generează emisii de carbon, s-a pus problema dacă acest tip de centrală are într-adevăr impact benefic asupra mediului. Deși incineratorul Amager Bakke va genera emisii de CO2 semnificative (aprox. 200 000 tone pe an), cercetătorii de la Amager Resource Center spun că impactul va fi unul pozitiv, în sensul că 3 kg de deșeuri incinerate vor permite ca un bec să stea aprins 5 ore în loc de 4. Cu alte cuvinte, becul arde o oră în plus și totodată scapi de 3 kg de deșeuri. Danemarca (precum și alte state eurpene) consideră că producerea de megawatti este mai benefică pentru mediu decât mărirea grămezilor din gropile de deșeuri ale orașului.

Conform Confederației Europene a Centralelor Waste-to-Energy (CEWEP), în anul 2010 se numărau în Europa 451 de unități WTE. Aceste centrale incinerează anual 73 tone de deșeuri, producând 44 milioane MWH de curent electric și 61 milioane MWH de căldură, suficiente pentru 13 milioane de locuitori. Noi astfel de centrale vor fi construite în curând și în Irlanda și Marea Britanie.

Centrala din Copenhaga va fi dotată cu filtre scumpe care vor reduce drastic emisiile de poluanți periculoși, precum dioxinele. Totodată, prin faptul că jumătate din emisiile de CO2 provin din arderea de deșeuri organice (și deci regenerabile), și nu fosile, cercetătorii proiectului consideră că o astfel de centrală este mai curată decât una pe bază de combustibili fosili.

Incineratorul Amager Bakke, Copenhaga. Sursa foto: nationalgeographic.com

Principalul argument în favoarea acestei centrale este faptul că tonele de deșeuri incinerate ar avea impact mai puternic asupra meduilui dacă ar fi depozitate, prin generarea emisiilor de metan, un gaz cu efect de seră de 25 de ori mai capabil de a capta căldura în atmosferă decât dioxidul de carbon. Conform Agenției pentru Protecția Mediului din Statele Unite, emisiile de gaze cu efect de seră generate prin prezența gropilor de gunoi sunt de 2 până la 6 ori mai mari decât emisiile provenite de la incineratoare (dacă măsurăm în emisii per unități de energie generată). Mai mult decât atât, în cadrul unui incinerator se recuperează și se valorifică metalul, care în mod normal ar fi ajuns la groapa de gunoi.

Deși mulți sunt de părere că apelarea la incineratoare descurajează eforturile de promovare a reciclării (susținând că aceasta ar trebui să fie singura soluție în gestionarea deșeurilor), adepții tehnologiei WTE susțin că aceasta nu se bate cap în cap cu reciclarea, ci dimpotrivă, cele două soluții merg mână în mână, întrucât este imposibil ca într-o comunitate să se ajungă la reciclare 100%, prin simplul fapt că nu toate deșeurile pot fi reciclate (sunt contaminate sau prea degradate). În Danemarca, 43% din deșeuri sunt reciclate, iar 54% sunt incinerate.

Amager Bakke va avea 80 m înălțime și se va diferenția de orice alt incinerator prin pârtia de ski de pe acoperiș. Prin aceasta se dorește transmiterea unui mesaj eco, sugerând că acest sport poate fi practicat fără deplasare către regiuni îndepărtate și fără efectele negative ale unei pârtii obișnuite (fragmentarea peisajelor montane, afectarea cursurilor de apă etc.)

Incineratorul Amager Bakke, Copenhaga. Sursa foto: buildpedia.com

Incineratorul Amager Bakke, Copenhaga. Sursa foto: grahamfoundation.org

Pentru pârtie se va folosi zăpadă generată artificial, echipamentul fiind alimentat cu energie produsă de incinerator. Ca fapt divers, principiul Stay close to home (“stai aproape de casă“) este unul dintre aspectele cheie promovate de către Asociația Națională a Arealelor de Ski din SUA (NSAA) pentru skiatul sustenabil, tocmai pentru că zborurile în acest scop generează mai mult CO2 decât sportul propriu-zis. Așadar, locuitorii din Copenhaga vor putea skia pe tot parcursul anului, aproape de casă. Cu siguranță că pârtia artificială nu se va compara cu cele naturale din Alpi sau din Suedia (unde danezii se duc de obicei în vacanțe să skieze), însă scopul ei este să contribuie la caracterul modern al orașului și să încurajeze populația către gesturi prietenoase cu mediul.

În concluzie, vor exista tot timpul guri rele care să spună că un proiect considerat eco nu este în realitate benefic pentru mediu, însă important este că în domeniul controversat al energiei apar tot timpul inovații care să ne dea de gândit și dintre care să putem alege.

Bibliografie

www.stateofgreen.com

www.nationalgeographic.com

news.discovery.com

www.nsaa.org

Incinerarea este una dintre cele mai vechi și eficiente metode pentru eliminarea deşeurilor. Pe baza  tipului de deşeuri, incinerarea poate fi: incinerare la scară mică, la scară medie şi pe scară largă.

Foto.1. Incinerarea deșeurilor.

Incinerării îi revine sarcina de a trata deșeurile reziduale ce nu pot fi valorificate, pentru a se  ajunge la:

- distrugerea materialelor nocive organice;

- inertizarea deșeurilor reziduale, minimalizând emisiile din aer și apă;

 - reducerea masei deșeurilor de depozit;

- folosirea valorii calorice a deșeurilor reziduale în vederea protejării resurselor de energie;

- transformarea deșeurilor reziduale în materii prime secundare, în vederea protejării celorlalte resurse naturale.

Categoriile de deșeuri ce se pot incinera sunt:

- deșeuri de țesuturi vegetale și animale;

- deșeuri agrochimice;

- deșeuri de la prepararea și procesarea fructelor, legumelor, cerealelor, uleiurilor comestibile, pulberilor de cacao, cafelei, ceaiului și tutunului; producerea conservelor; prepararea și fermentarea drojdiei și extractului de drojdie și melasei;

- deșeuri de ambalaje care conțin reziduri sau sunt contaminate cu substanțe periculoase;

- deșeuri de cauciuc și anvelope scoase din uz;

Foto.2. Anvelope scoase din uz într-o instalație de incinerare.

- deșeuri cu conținut de azbest;

- ulei uzat și filtre de ulei;

- deșeuri de metale feroase și neferoase;

- deșeuri din plastic, sticlă,  hârtie, carton,  lemn sau  textile;

- deșeuri de la echipamente electrice și electronice – DEEE;

- deșeuri de baterii și accumulatori, catalizatori uzați;

- deșeuri de pesticide;

- deșeuri de vopsele, adezivi și rășini conținând substanțe periculoase.

Incinerarea se poate aplica atât deșeurilor municipale colectate în amestec, cât și fracției de deșeuri reziduale. Având în vedere că în deșeurile  municipale predomină componenta biodegradabilă, aceasta împiedică incinerarea deșeurilor municipale fără alți combustibili, conducând astfel la creșterea costurilor de incinerare pe tona de deșeuri municipale.

În cazul deșeurilor periculoase, incineratoarele trebuie să atingă o temperatură de ardere mai ridicată decât în cazul deșeurilor nepericuloase.

Foto 3. Structura și modalitatea de funcționare a unei instalații de incinerare.

O instalație de incinerare a deșeurilor constă în următoarele domenii de funcționare:

- preluarea deșeurilor;

- alimentarea în unitatea de incinerare;

- eliminarea și tratarea cenușei reziduale;

- tratarea și valorificarea emisiilor.

Incinerarea prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje.

Avantajele incinerării :

-Cantitatea de material solid rezultat în urma arderii (cenușa solidă) reprezintă doar 15-20% din greutatea inițială a deșeurilor;

-Incinerarea generează energie termică sau electrică, asigurându-se transformarea foarte rapidă a deșeurilor în energie, acesta fiind un avantaj al comunităților locale din vecinătatea incineratorului.

-Deșeurile medicale (periculoase), nămolul din stațiile de epurare și celelalte deșeuri incinerate sunt transformate într-o cenușă solidă, un produs final steril, inert, nepericulos, care poate fi folosită ca material de construcție;

-Fluxurile de gaze sunt filtrate înainte de a fi dispersate în atmosferă;

-Incinerarea este rapidă, putând fi distruse cantități foarte mari de deșeuri într-un timp relativ scurt.

Dezavantajele incinerării:

- Este o metodă controversată din cauza problemelor legate de emisia poluanților gazoși;

- Este o metodă scumpă, iar costurile investiției se amortizează în perioade lungi de timp;

- Emisiile rezultate în urma arderii conțin: CO, CO2, apă, cenușă, halogeni, sulf, fluor;

- Dioxidul de carbon (CO2) este un gaz cu efect de seră – contribuie la distrugerea stratului de ozon. Prin incinerarea unei tone de deșeuri menajere solide, se elimină în atmosferă aproximativ o tonă de CO2;

- O parte din cenușa rezultată rămâne în incinerator, sub formă solidă, iar cealaltă parte se elimină în atmosferă;

-Incinerarea produce particule fine, toxice, care se emit în atmosferă chiar și de la instalațiile moderne; tehnologia modernă încă nu a dezvoltat niște metode sau filtre care să blocheze în proporție de 100% emisia de substanțe toxice în atmosferă;

- Emisiile cu potențial toxic ridicat afectează sănătatea umană și calitatea pășunilor din apropiere.

Sursa : www.wasteincineration.net, www.wastespectrum.com, europa.eu, http://www.bsu.hr, www.mmediu.ro, http://www.eco-style.ro

Sursa foto: www.perfectmetal.eu, www.mentineromaniacurata.ro, www.adevarul.ro.

Articol realizat de Ionela Marin