Les volcans sont unes des plus grandes forces de la nature. Une seule éruption volcanique a la même puissance que mille bombes atomiques. Ils sont couverts par une voile de mystère et d’intrigues. Bine que tout volcan soit une force destructive, chacun est différent et possède sa propre beauté. Dans cet article, nous présenterons quelques volcans plus spéciaux.

L’Archipel d’Hawaii a été créé par cinq volcans: Kohala, Mauna Kea, Hualalai, Mauna Loa et Kilaueua. A nos jours, quatre sur cinq sont inoffensifs pour la population locale (sauf dans le cas de Kilaueua, qui est encore actif).

En revanche, au Japon, il y a une ile dont sa population entière vit dans un superbe cratère volcanique. Il y a quelques siècles, la moitie des habitants ont été tués par une éruption, mais le charme mystérieux du cratère a déterminé les hommes de se retourner. Cette ile, qui porte le nom de Aogashima, est très difficile de visiter – il n’y a presque aucun port et un voyage en hélicoptère est très dangereux.

Le volcan Kelimutu, qui se trouve dans l’ile de Flores, à l’Indonésie, présente son propre phénomène très rare. Le volcan lui-même n’a rien de spécial, mais ce qui nous intéresse sont les trois lacs qui se sont formés dans son cratère. Chacun présente une couleur différente (vert, rouge et bleu), et, pendant une année, les couleurs changent, transformant récemment le volcan dans une attraction touristique majeure. La cause de ces variations dans la couleur de l’eau n’est pas entièrement connue, mais les scientifiques considèrent que les gaz libérés par les volcans au fond des lacs interagissent avec les minéraux de l’eau en créant les diverses couleurs.

Aussi à l’Indonésie, dans la proximité du volcan Ijen, il y a un gaz bizarre qui sorte de la terre juste à coté du lac qui se trouve dans le cratère, et ce gaz offre une opportunité unique pour extraire le soufre, à travers un procédé très sophistiqué, qui inclut des conduits céramiques.

Un nouveau volcan a été découvert dans l’Océan Pacifique, le Massif Tamu, et l’on considère comme le pus grand volcan de la Terre, ayant une superficie égale à celle de l’état américain de New Mexico.

Un tel volcan a le potentiel de changer d’une manière radicale notre planète à la suite d’une éruption. Apres une telle découverte, nous pouvons nous demander : Quoi d’autre peut on trouver sous la surface des océans?

On croit que l’énorme quantité de cendres produite par les volcans est nuisible, mais, en revanche, la cendre a aussi un rôle positif – elle offre des substances nutritives pour le sol.

http://greenly.ro/arii-protejate/vulcanii

Article écrit par Ionuț Radu et traduit par Mihail-Andreas Mitoșeriu.

What is biodiversity?

When we discuss biodiversity, we essentially refer to the variations of life on Earth. Nevertheless, for practical reasons, we need a more complex approach of this notion.

Thus, we can speak of a diversity of ecosystems – their variability across the world, and by ecosystems we mean a community of organisms and environments, with both biotic and abiotic components; a diversity of species, the entire array of plant and animal species and, finally, a genetic biodiversity, all the genetic characteristics of a species.

May the 22nd was proclaimed the International Day of Biological Biodiversity through a decision taken by the General Assembly of the UN on December 20^th 2000, when the date of adoption for the Convention on Biological Biodiversity was adopted – 22^nd of May. For 2014, the theme was Island biodiversity, because islands represent a treasure-trove for scientists working in the field of biodiversity: each one is a unique ecosystem due to its isolation, which determined the apparition and evolution of endemic plant and animal species

Why are islands so important?

Probably the most important example of the importance and biological uniqueness of islands comes from the research of Charles Darwin in Galapagos. Among other, he observed the local populations of finches (Geospizinae) and noticed elements that later would form the pillars of his theory of evolution by natural selection. All finches looked similar, except for their beaks, which were either short and narrow, or long and wide, rounded, and so on. Darwin came up with the hypothesis all these birds evolved from a common ancestor who migrated on the islands, and the differences in beaks appeared as an adaptation to different diets.

Therefore, islands provide a favorable environment for the development and evolution of unique species because of their isolation from continents. An island species tends to become narrowly adapted in order to occupy a small ecological niche in order to survive, due to the fact that resources are limited on an island. Thus, creatures end up possessing specific characteristics and adaptations, such as gigantism, dwarfism, particular defense mechanisms, the loss of flight (for birds), etc.

Islands, seen as hotspots of biodiversity, harbor a greater concentration o endemic species than continents. For example, more than 98% of all species found in Hawaii are endemic to this region. In Mauritius, around 50% of plants, mammals, birds, reptiles and amphibians are endemic. Cuba has 18 endemic mammal species whereas Guatemala and Honduras, both located on the mainland, only have 3.

Because they are isolated and have limited surface and resources, islands are also very vulnerable. Among the 724 extinctions recorded over the last 400 years, around half affected island-dwelling species. Among the changes that impacted on our relation with the environment during the last decades, islands face new threats to their fragile environment: pollution, invasive species, habitat destruction, over-exploitation of resources and species and finally, climate change. These alterations harm not only biodiversity, but also the local economies, since inhabitants of islands belonging to developing nations depend more than us on natural resources.

For more information on island biodiversity, visit the website of the Convention on Biodiversity.

Pictures taken from: 1, 2, 3.

Sources of information: 1, 2, 3, 4, 5.

Article written by Magda Baidan and translated by Mihail Mitoșeriu.

Ce este biodiversitatea?

Cand vorbim despre biodiversitate, ne referim, in esenta, la variatatile formelor de viata de pe Terra. Insa este necesara o abordare mai complexa a termenului, in primul rand din considerende practice.

Astfel, putem vorbi despre o biodiversitate ecosistemica – variatatea ecosistemelor de pe glob, adica a comunitatilor de organisme si medii, componente biotice si abiotice; o biodiversitate specifica, inteneasa ca intreaga paleta a speciilor vegetale si animale si, in fine, o biodiversitate genetica, adica totalitatea caracteristicilor genetice a unei specii.

22 mai este Ziua Internationala a Diversitatii Biologice, stabilita astfel de catre hotararea Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.) care, la 20 decembrie 2000, a proclamat data adoptarii Conventiei pentru Diversitate Biologica – 22 mai. Tema anului 2014 este Biodiversitatea insulelor, intrucat acestea reprezinta adevarate comori pentru oamenii de stiinta care lucreaza in domeniu: insulele constituie, fiecare in parte, ecosisteme unice, deoarece prin izolarea lor au determinat mentinerea si evolutia unor specii de plante si animale endemice.

De ce sunt importante insulele?

Probabil cel mai cunoscut exemplu care indica importanta si unicitatea biologica a insulelor ne-a fost dat… de la sursa, adica prin cercetarile naturalistului Charles Darwin in insula Galapagos. Printre multe altele, acesta a realizat o serie de observatii referitoare la populatiile locale de cinteze (Geospizinae) si a remarcat ceea ce, mai tarziu, avea sa fie unul dintre pilonii teoriei evolutiei prin selectie naturala. Toate cintezele aratau asemanator, cu exceptia ciocurilor, care erau fie scurte si ascutite, lungi si late, rotunjite etc. Darwin a lansat ipoteza conform careia toate aceste pasari au evoluat dintr-un stramos comun care a migrat pe insula, iar ca diferentele dintre ciocuri au aparut ca urmare a adaptarii acestora la diferite tipuri de diete.

Insulele ofera, asadar, un mediu propice pentru dezvoltarea si evolutia speciilor unice, tocmai prin izolarea lor fata de uscat. O specie insulara tinde sa devina extrem de specializata, sa ocupe o nisa ecologica fina, pentru a putea supravietui, avand in vedere faptul ca resursele sunt extrem de limitate. Astfel, acestea ajung sa posede caracteristici si adaptari specifice, cum ar fi gigantismul, nanismul, mecanisme de protectie speciale, pierderea capacitatii de zbor (in cazul pasarilor).

Insulele, considerate puncte fierbinti din punct de vedere al biodiversitatii, adapostesc o concentratie mai ridicata de specii endemice decat continentele. De exemplu, mai mult de 95% dintre speciile existente in Hawaii sunt endemice acestei zone. In Mauritius, circa 50% dintre speciile de plante superioare, mamifere, pasari, reptile si anfibieni sunt endemice. Insula Cuba are 18 specii de mamifere endemice, pe cand statele Guatemala si Honduras, aflate pe continent, au doar cate 3.

Fiind izolate si avand o suprafata si resurse limitate, acestea sunt si extrem de vulnerabile. Din cele 724 de extinctii inregistrate in ultimii 400 de ani, cam jumatate s-au referit la specii insulare. O data cu modificarile in relatia om-mediu din ultimele decenii, insulele au inceput sa fie supuse unei noi serii de amenintari, care le pun in pericol mediul fragil: poluare, specii invazive, modificarea habitatelor, supraexploatarea resurselor si speciior, schimbarile climatice. Aceste modificari nu pun in pericol doar biodiversitatea, dar si economia locala, intrucat locuitorii insulelor apartinand statelor in curs de dezvoltare depind intr-o importanta masura de resursele naturale.

Pentru mai multe informatii privind biodiversitatea insulelor, vizitati site-ul Conventiei pentru Biodiversitate.

Surse foto: 1, 2, 3.

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5.

Unul dintre primii oameni care a reuşit să demonstreze acest lucru, într-o teorie ce a devenit în scurt timp foarte cunoscută în lumea întreagă, este James Lovelock, renumit om de ştiinţă, cercetător, inventator şi scriitor. El a arătat că nu trebuie să ne privim planeta ca pe o colecţie uriaşă de specii, ci ca pe un unic superorganism, denumit de el GAIA (personificarea Pământului, în mitologia greacă), care reuşeşte să menţină condiţii optime de mediu pentru existenţa tuturor fiinţelor din alcătuirea lui, prin procese chimice complexe la nivel planetar, ce pot fi asimilate cu procesele de autoreglare ce se desfăşoară în fiecare organism uman.

Despre ce procese chimice este vorba? Menţionez (şi eu dar şi Lovelock) stabilitatea atmosferei terestre şi menţinerea salinităţii apei oceanelor timp de miliarde de ani, dar şi ciclul iodului, esenţial pentru viaţă, produs şi degajat în atmosferă de anumite organisme marine.

Lovelock, în teoria lui, abordează şi problema poluării, precum şi capacitatea de „autovindecare” a uriaşului organism Gaia-Pământ. El subliniază importanţa atitudinilor şi comportamentului nostru, al oamenilor, faţă de natură şi mediu şi avertizează cu privire la pericolele grave ce planează asupra speciei umane, în cazul în care acţiunile noastre nu respectă Gaia. Practic, relaţia dintre oameni şi Pământ-Gaia poate fi asemănată cu cea dintre nişte celule (ce nu sunt indispensabile) şi organismul din care fac parte. Dacă aceste celule nu contribuie la binele întregului organism sau devin mutante, ele vor fi eliminate, pentru a nu perturba buna funcţionare a Gaiei. Şi, în acest mod, primii care vor dispărea vor fi oamenii! Deci vom fi primii care vom suporta consecinţele nefaste ale acţiunilor noastre nesăbuite! Câtă dreptate are Lovelock în această teorie!… Teorie care a dat naştere – de-a lungul celor peste 4 decenii de când a fost postulată – la numeroase discuţii, dezbateri, direcţii de studiu şi cercetare.

Un alt geniu, l-aş numi eu, care a înţeles că pământul este o „fiinţă” cosmică, a fost Winfried Otto Schumann. În prezent se cunoaşte faptul că fiecare fiinţă umană are propriul ei câmp bioenergetic, care vibrează pe o anumită frecvenţă, corespunzător nivelului vieţii dar şi celui de conştiinţă a acelei fiinţe. Pământul, „organism” cosmic, prezintă şi el un câmp bioenergetic, cu o frecvenţă proprie de vibraţie.   

Schumann, fizician cu solide cunoştinţe de chimie şi matematică, a fost primul om de ştiinţă care a intuit existenţa câmpului bioenergetic planetar şi a prezis şi calculat matematic frecvenţa de vibraţie a acestui câmp, încă din 1952, ea fiind de 7,83 Hz. Ulterior, această frecvenţă a putut să fie efectiv măsurată.

Schumann a arătat, de asemenea, că planeta noastră vibrează pe mai multe frecvenţe, care reprezintă armonici ale frecvenţei fundamentale de 7,83 Hz (armonica este o oscilaţie de frecvenţă egală cu un multiplu întreg al frecvenţei fundamentale a unui sistem oscilant; armonicile însoţesc această vibraţie fundamentală). Valorile acestor armonici sunt situate între 3 şi 60 Hz şi au primit numele de rezonanţe Schumann, în onoarea acestui fizician care le-a calculat pentru prima dată. Aceste valori de frecvenţe variază în funcţie de intensitatea şi configuraţia câmpului magnetic al Pământului, de compoziţia şi proprietăţile atmosferei şi de proprietăţile ionosferei. „Vârfurile” lor (valorile maxime) sunt de 14,3 Hz, 20,8 Hz, 27,3 Hz şi 33,8 Hz.

Ca o consecinţă firească a acestor descoperiri importante, s-a ajuns la următorul pas şi anume acordarea frecvenţei undelor cerebrale cu cea fundamentală Schumann, de 7,83 Hz, frecvenţa Planetei Pământ, prin intermediul unor aparate cu rol de stimulare cerebrală, numite şi „brain machines”. S-a constatat că această frecvenţă de 7,83 Hz este caracteristică undelor alfa, specifice meditaţiei. Rezultatul? Ne putem „conecta” la câmpul energetic al „organismului-pământ” şi „reîncărca” propriile noastre „baterii”, ne putem „reîmpământa”, revitaliza, scăpând astfel de anxietăţi şi dobândind energie, blândeţe şi bună dispoziţie. În acest mod, planeta vie Pământ, „furnizorul” a tot ce înseamnă „materie” în organismul uman, ne pune la dispoziţie şi energia sa, pentru a ne vindeca. Uriaşul organism îşi vindecă „celulele” bolnave…

Dovezile că pământul nostru este viu continuă să apară: rapoarte ale cercetătorilor de la observatorul din Mauna Loa, Hawaii, observator ce monitorizează schimbările din atmosferă, dovedesc că în perioada 1955-1995, concentraţiile de CO₂ au variat ascendent şi descendent, după un model regulat, ritmic, situaţie ce este interpretată de unii oameni de ştiinţă ca inhalări şi exalări terestre.

De curând, cercetătorii de la Universitatea Maryland din Statele Unite au adus o nouă dovadă că Terra este un organism cosmic viu, care respiră de unul singur, arătând că sulful produs de organismele din oceane este elementul cheie al tuturor proceselor de pe planeta noastră. Ei au conceput un instrument care urmăreşte circuitul sulfului în oceane, atmosferă şi sol, ştiindu-se că sulful are rol important în sănătatea organismelor, ecosistemelor dar şi în schimbările climatice. Studiul a fost prezentat în octombrie 2011.

Încă o dovadă? Astronomii cunosc că Gaia/Terra/Pământ emite zgomote şi semnale sonore ce pot fi auzite chiar din spaţiu, care se pare că sunt produse de mişcările din interiorul sau de la suprafaţa planetei. Ele au fost chiar înregistrate într-o peşteră din zona Podişului Tibet.    

            …Desigur că încă există mult scepticism în rândul oamenilor de ştiinţă sau al oamenilor obişnuiţi, în privinţa Teoriei Gaia (Pământul – un uriaş „organism” viu)…dovezile însă continuă să curgă…şi haideţi ca azi, 5 iunie, de Ziua Mondială a Mediului, să lăsăm îndoielile deoparte şi să ne gândim cu drag la această fiinţă cosmică ce ne este „casă” sau „gazdă”, să ne imaginăm „respiraţia” sa îngreunată de gazele poluante, „transpiraţia” sa exalând mirosuri nu foarte plăcute din cauza numeroaselor ape uzate şi poluate, să conştientizăm că NOI suntem cei care i-am afectat sănătatea şi că tot NOI putem urmări să o vindecăm! Ce spuneţi, dragi prieteni?…

Surse informaţii:

http://www.ecolo.org/lovelock/

http://www.earthbreathing.co.uk/sr.htm

http://www.wired.com/wiredscience/2012/05/ocean-sulfur-gaia-theory/

http://www.abovetopsecret.com/forum/thread678470/pg1

Surse fotografii:

http://www.trilulilu.ro/imagini-diverse/sadness-of-gaia

http://soundofheart.org/galacticfreepress/content/imagine-connecting-gaia-profound-way

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/pamant-organism-viu-teoria-gaia-394485.html

http://www.myspace.com/beyondpoverty

http://perlemedicinashamanism.tumblr.com/

http://theconversation.edu.au/gaia-theory-is-it-science-yet-4901

Nu uitaţi, dragi prieteni, să vă abonaţi la newsletter-ul Greenly!