Pe vremea când eram în facultate, mi s-a spus că postul de geograf nu există în nomenclatorul de meserii. Nu știu dacă era adevărat, acum văd că apare. Însă această informație s-a dovedit a fi extrem de coerentă cu realitatea pieței muncii și mă tem că – deși situația pare să se fi îmbunătățit într-o oarecare măsură – încă este cazul. Ca în multe alte situațîi, absolvenții se regăsesc, după terminarea studiilor, în domenii deloc legate de specialitatea lor. Ceea ce scade valoarea și utilitatea studiilor respective și a diplomei primite, atât în ochii studenților cât și ai angajatorilor. Ceea ce este injust și nemeritat, așa cum voi încerca să va explic în rândurile următoare.

Situația aceasta și imaginea nefericită a studiilor legate de geografie au mai multe cauze. În primul rând, numărul mare de studenți și deci imposibilitatea fizică de a fi absorbiți în domeniul lor pe piață muncii, fapt legat pe de-o parte și de facilitatea de a fi admis la aceste facultăți, care, din păcate, servesc și drept debușeu pentru masele indecise. Nu voi intra într-un monolog referitor la faptul că nu toată lumea trebuie să aibă facultate (în țările vestice, de exemplu, nu este deloc așa), că desființarea liceelor profesionale a fost o idee proastă, că universitățile ar trebui să aibă și alte criterii în afară de numărul de taxe colectate (a se citi « calitate, nu cantitate »), că își bat singure cuie în talpă acceptând studenți care mai târziu nu vor avea un impact pozitiv asupra imaginii lor etc., etc. Aceasta este o altă discuție care ar trebui purtată la nivel politic mai degrabă decât pe un blog. Dar sper că v-am făcut să înțelegeți contextul.

În al doilea rând, locurile de muncă rămân extrem de limitate în domeniu. Geografii pot lucra, pe baza competențelor concrete pe care le obțin în facultate, în posturi relativ limitate ca tipologie. Și, dacă tot vorbim despre locuri de muncă, trebuie subliniat și faptul că între elementul “piața muncii” și elementul “studii universitare”, la modul foarte general, în România, nu există practic nici un fel de pod de comunicare. Cu atât mai mult în cazul facultăților non-tehnice. Cu excepțiile de rigoare, date fie de tipul de studii, de acele programe de învățământ bine gândite sau de acei profesori pasionați și implicați, latura practică a studiilor universitare este fie limitată, fie neadaptată nevoilor pieței muncii. Universitățile nu știu ce (și cât) le trebuie instituțiilor și întreprinderilor care ar trebui să îi primească ulterior pe tinerii absolvenți, în timp ce acestea nu știu ce se face în universități. Iar această lipsa de comunicare lasă în urmă victime : tinerii posesori de diplome, imaginea universităților (despre importanta căreia ar trebui discutat separat și serios), nivelul general de pregătire și de adaptabilitate al tinerilor absolvenți.

În fine, studențîi și absolvenții geografi nu sunt feriți de stereotipuri. Însă, în ciuda ideii larg răspândite, treaba unui geograf nu este să știe pe dinafară lungimi de râuri, înălțimi de munți sau nume de capitale. Aceea este treaba unui atlas. Sau, mai nou, a lui Google.

Oricine a trebuit să își caute un loc de muncă sau să convingă un angajator știe că punctele tari, acelea care duc la o angajare de succes (sau la o angajare pur și simplu) țin în mare parte de experiență : ce anume știi să faci. Or, o știință atât de complexă și completă ca geografia este, poate, greu de corelat cu niște competențe specifice utile în afară domeniului respectiv. Sau … nu ?

Acest articol se dorește a fi un manifest pentru « nu ».

Am fost angajată la jobul actual pentru că am terminat geografia. Nu, nu lucrez în domeniu. Nu există nici o legătură între materiile studiate la facultate și ceea ce fac astăzi. Însă angajatorul meu a avut bunul reflex de a « citi printre rânduri » și de a înțelege că un geograf înseamnă mai mult decât competențe concrete – acelea pe care le deprindem în facultate : să știe să facă o harta, să analizeze o formă de relief, să înțeleagă o evoluție demografică. Și mi-a spus că am primit postul deoarece el consideră că un geograf are o anumită capacitate de analiză și de « cartografie » – a situațiilor, a problemelor, a contextelor.

Bineînțeles, vorbea despre competențele transversale : un concept deosebit de utilizat la nivelul Uniunii Europene, care a construit chiar și un nomenclator pe acest subiect, conținând elemente care pot fi sau nu asociate anumitor experiențe profesionale. Acestea sunt legate de cum gândim, cum aplicăm cunoștințele, de limbaj, de interacțiune socială, de atitudini și valori.

Acest mod de a vedea lucrurile m-a pus pe gânduri. De ce viitorii sau tinerii geografi trebuie să devină cinici cu privire la capacitățile lor sau la valoarea studiilor pe care le fac ? De ce angajatorii se complac în necunoștință și în stereotipuri, fără să încerce să privească dincolo de competențele concrete – sau de ideile preconcepute ? De ce nu sunt puse în evidență și elementele transversale pe care un student le obține pe parcursul anilor de facultate, mai ales având în vedere că, de cele mai multe ori, sunt mai valoroase pe piață muncii  decât altele, mai concrete?

Îmi permit așadar să fac un prim pas, incomplet și modest, spre clarificarea acestei probleme și spre sublinierea capacităților unui geograf : în primul rând pentru că nu știm să ne vindem din punct de vedere profesional și deci avem, inevitabil, de pierdut, dar și pentru – dacă vreți – mândria noastră personală, care, după un număr oarecare de încercări profesionale eșuate, poate avea de suferit.

Așadar, ce știe să facă un geograf, în afara competențelor sale concrete ?

• Are o gândire sistemică ;
• Poate analiza la mai multe scări, din mai multe puncte de vedere și la diferite niveluri ;
• Poate schematiza și cartografia ;
• Are o viziune profundă (nu este superficial) ;
• Are o privire critică ;
• Observă ;
• Analizează ;
• Are răbdare ;
• Se adaptează rapid ;
• Știe să analizeze corect cadrul temporal al unei situații/proiect ;
• Știe să sintetizeze și să prezinte ;
• Știe să raporteze corect informațîi ;
• Știe să sublinieze un cadru sau să dea o stare de fapt ;
• Este creativ și atent : think outside the box ;
• Poate vedea imaginea de ansamblu ;
• Poate face legături între elemente cu ușurință (relaționări) ;
• Este caracterizat printr-o deschidere de spirit ;
• Este curios ;
• Este capabil să analizeze relațiile cauză-efect.

Aceste capacități, care în mod cert reprezintă doar o fracțiune din total, se pot dovedi extrem de valoroase la locul de muncă, indiferent de natura acestuia. Sunt genul de elemente pe care un bun manager le caută în angajații săi, deoarece, pe termen lung, aduc o valoare adăugată esențială activității sale și echipelor din care fac parte astfel de persoane. Sunt, așadar, elemente cheie, care ar trebui exploatate, exprimate și introduse în mințile celor care au de-a face cu geografi. Și este rolul facultăților și al absolvenților de a aduce în discuție aceste competențe transversale și de a schimba astfel imaginea eronată asociată domeniului lor, o imagine categoric nemeritată.

 Sursa imaginii.

Săptămâna „Şcoala Altfel” a reprezentat o experienţă nouă şi pentru mine, ca profesor, dar şi pentru elevi. Deşi aveam experienţa proiectelor extracurriculare, o săptămâna de activităţi desfăşurate în afara orelor de curs, cu proiecte şi evenimente specifice disciplinei geografie, a fost o provocare şi o noutate.

Activităţile pe care le-am realizat împreuna cu elevii Colegiului Tehnic Traian din Bucureşti au fost dintre cele mai diverse. Sesiunea de comunicări „Ziua Pământului” a cuprins prezentări de  proiecte, în care elevii au sintetizat activităţile extraşcolare prin care ei înşişi au adus un omagiu planetei Pământ, prezentări de referate, vizionări de filme despre dezastre naturale şi antropice, expoziţie de picturi pe teme ecologice şi obiecte realizate din materiale reciclabile. Pentru a completa activităţile dedicate Zilei Pământului, am întreprins şi o vizită la Agenţia Pentru Protecţia Mediului Ilfov, unde, prin amabilitatea doamnei Dorojan Gabriela şi a domnului Ciuia Gabriel, am descoperit latura practică a disciplinei geografie, conştientizând cât de important este, pentru viaţa noastră şi a generaţiilor viitoare, să păstrăm un mediu curat. Elevii din clasa a IX-a B a Colegiului Tehnic Traian au venit cu iniţiativa de a realiza activităţi de ecologizare în parcul din curtea şcolii, dar şi în Parcul Tei din sectorul 2 al capitalei. Am salutat ideea lor şi, cu toţii, ne-am adus aportul la îmbunătăţirea calităţii mediului în care trăim.

Din sondajele realizate în rândul elevilor, am tras concluzia  că şcoala şi studiul trebuie să aibă prioritate în faţa tentaţiilor vârstei adolescentine, că educaţia non-formală nu este o latură de neglijat a educaţiei, că şcoala poate să fie o plăcere şi nu o obligaţie. 

“Şcoala Altfel” este un exerciţiu care se poate transforma într-o tradiţie. Este o oportunitate aşteptată de mulţi, despre care până acum se vorbea dând un exemplu de genul: “aşa e în străinătate”. Acum e… şi la noi. Să-i simţim potenţialul şi să-i acordăm importanţa pe care o merită!

Articol realizat de Prof. Dimitriu Alina