Potopul lui Noe… mit sau adevar ? Cine decide care dintre cele doua variante este adevarata ? N-am sa vorbesc acum despre ridiculizarea acestui eveniment de lumea oamenilor de stiinta, ci voi incerca sa prezint cateva probleme ridicate de potop, nerezolvate inca.

Descoperirea crustaceelor  marine pe varfurile unor munti inalti, sortarea spontana a straturilor geologice, bolovanii intermitenti (ex: Conway, Warren County, Ototoks – 18.000 tone), straturile extensive si straturile Pancake sunt doar cateva din lucrurile greu de rezolvat mergand pe teoria uniformista. Fosile de hipopotami – care traiesc doar in Africa au fost descoperite in Marea Britanie, sute de dinozauri au fost gasiti ingropati impreuna cu alte animale cu care nu imparteau in mod normal acelasi habitat. In padurile din Norfolk, Anglia, straturile sedimentare contin fosile de animale specifice climei reci din nord, amestecate cu fosile de animale din zona tropicala si cu fosile de plante caracteristice zonei temperate. Fosilele insele nu se formeaza astazi pe fundul unui lac sau al unei mari, ci numai atunci cand o planta sau un animal este ingropat imediat dupa ce moare. Prin urmare, fosilele pot fi considerate dovezi ale unei catastrofe, cum ar fi o inundatie sau eruptii vulcanice care au avut loc in trecut.

Scheletul unei balene a fost decoperit chiar pe varful Muntelui Sanhorn, cu o inaltime de 915 m. Mai mult, geologii au descoperit un strat de roca vulcanica – un tip care se formeaza numai subacvatic – pe Muntele Ararat, la o inaltime de 4575 m. Stiinta nu a reusit inca sa explice prezenta unor organisme atat de diverse, ingropate la mii de kilometri distanta de habitatul lor natural si la inaltimi unde nu s-ar fi gasit in mod normal.

Fosilele polistrate, Digurile Clastice sau Marele Canion din statul Arizona (SUA) ar putea constitui la fel de bine un articol in sine, dovezi ale unei catastrofe acvatice globale, poate chiar relicve ale potopului lui Noe.

In almanahul “Ramuri”, publicat la Craiova in 1966, inginerul Theodor Thant, cercetator la Institutul de Fizica Atomica al Academiei Romane, a publicat un articol intitulat “Potopul- mit sau ipoteza stiintifica”, in care afirma: “Si totusi potopul biblic a existat. Este vorba de o catastrofa ce a cuprins la vremea aceea intreaga suprafata terestra; un cataclism cu cutremure si eruptii vulcanice ale continentelor si scufundarea unor regiuni intregi ale globului. Numarul argumentelor stiintifice care confirma potopul, incepand cu mitologia comparata si terminand cu metodele moderne, nucleare, de cercetare a varstelor diferitelor vestigii ce sustin ipoteza, este din ce in ce mai mare. In ce priveste faptul in sine, nu mai exista suspiciuni.”  (pag. 85-86)

Nu este usor in lumea academica sa fii partizanul asa-numitei „teorii a potopului”. Exista, fara indoiala, anumite probleme geologice pe care le prezinta acest punct de vedere, dar mult mai real este „potopul” de manie si ridiculizare care vine peste cei ce sustin o astfel de teorie – si aceasta nu este deloc teorie! Potopul din Geneza este adevarata problema delicata in conflictul dintre cosmologia evolutionista si cea creationista, problema ce a depasit demult granitele stiintei, argumentele aduse fiind mai mult de natura filozofica decat stiintifica.

Miza privind recunoasterea autenticitatii relatarii biblice si a veridicitatii potopului este mare, insa din pacate prea putini acorda importanta acestor lucruri, pentru ca odata cu recunoasterea potopului apar si alte responsabilitati pe care omul nu vrea sa si le asume. Prin urmare, multi amana elucidarea dilemelor si evita sa ia o decizie… insa si „decizia de a nu lua o decizie, este tot o decizie”.

Sursa info: Henry M. Morris „Scientific Creationism”, forum-anti-christi.forumers.ro
Sursa foto: descopera.ro

In timp, toate acele vietati marine s-au pietrificat devenind astfel veritabile fosile, dar si martori ai vremurilor demult apuse. Se impune astfel protejarea lor prin crearea de rezervatii naturale, dupa modelul rezervatiei paleontologice „Calcarele cu hippuriti din Valea Crisului” (judetul Bihor). Pe langa protejarea acelor areale unde se gasesc aceste vietati marine fosile, este necesar ca si Homo sapiens sapiens sa-si „fosilizeze” tendintele hegemonice asupra mediului si sa dezvolte masuri de conservare si protejare.

Din intamplare, fauna Cretacicului se regaseste ad-hoc si in Bucuresti. Atunci cand a fost construita statia de metrou Politehnica, muncitorii au folosit marmura adusa din Muntii Apuseni, in care erau incastrate fosile rare: moluste (scoici, melci), corali, alge, stromatolite.

Aceste fosile dateaza din Cretacicul superior si se bucura de foarte multe „talpi” grabite si mai putin de priviri curioase. Pentru a le face cunoscuta prezenta dar si pentru a le sublinia importanta, ar trebui realizat si instalat un panou de informare pe peron, acolo unde se afla marmura in cauza. Exista aceasta intentie de mai mult timp, insa ideea s-a „sublimat” pana la disparitie, asa incat sunt hotarata sa o readuc „pe tapet” si sa o pun in aplicare, cu scopul de conservare si protejare.

Articol scris de Lacramioara Maghiar, studenta in anul I, Facultatea de Geografie.

Fotografiile sunt realizate de autoarea articolului.

Dragii nostri cititori, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre !