A fost alesa dată de 3 martie, dată la care a fost semnată convenţia CITES, în 1963.

WWD reprezintă ocazia oficială de a sărbători flora şi fauna salbatica– dar şi de a atrage atenţia asupra importanţei acestora şi a valorii lor intrinseci.

Tarile semnatare CITES

Convenţia CITES, privind comerţul cu specii de flora şi fauna sălbatică aflate în pericol, reprezintă un tratat multilateral ce are ca scop protecţia plantelor şi animalelor aflate în pericol şi asigurarea că activităţile de comercializare a acestora nu pune în pericol supravieţuirea speciilor. Conform prevederilor acesteia, comerţul cu specii de floră şi faună sălbatică este reglementat printr-un sistem de permise şi certificate, care asigură controlul acestor operaţiuni.

Convenţia nu preia rolul legilor naţionale, ci oferă un cadru de referinţă pentru statele semnatare. La nivelul Uniunii  Europene, a fost creat Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea , bazat pe CITES.

Actul face referire la:

• eliberarea, utilizarea şi prezentarea documentelor referitoare la importul, exportul sau reexportul exemplarelor din speciile avute în vedere de regulament;
• vânzarea sau orice altă tranzacţie comercială desfăşurată în interiorul Comunităţii Europene cu exemplare din anumite specii menţionate în regulament.

România a ratificat Convenţia prin Legea 69/1994.

Surse info: 1, 2, 3

Surse foto: 1, 2

Cronologic vorbind, anterior punerii în  practică a proiectului de reamenajare a zonei, pe amplasamentul parcului se afla, la mijlocul secolului al XIX-lea, moşia şi grădina familiei Bibescu. Grădina, la iniţiativa marelui logofăt Ioan (Iancu) Bibescu, era amenajată cu pavilioane, bănci, sere. Actualul “Plămân al Craiovei”, Parcul Romanescu (al Poporului) a trecut prin multe etape în  devenirea lui ca “sanctuar al naturii de la margini citadine”. După 1848, aflat în stare avansată de degradare, s-a dorit transformarea petecului de silvostepă neatractiv într-o adevărata gradină “a poporului” pentru recreerea locuitorilor oraşului. Evenimentele petrecute pe plan intern, care au dus la Unirea Principatelor, au făcut ca acest deziderat să îşi mai aştepte câteva decenii împlinirea. Totuşi, după mai puţin de 50 de ani de la trecerea în proprietatea publica a grădinii de la logofătul Iancu Bibescu, fosta grădină devenise una din cele mai insalubre zone ale oraşului. Salba de lacuri din albia Pârâului Fetii era un focar de infecţie, iar pe una dintre marginile sale s-au construit grajdurile Primăriei. Reşedinţa de vara a familiei Bibescu, o inedita clădire stilizata cu lemn aparent, a fost şi ea transformată în azil de infirmi. Era timpul să se ia măsuri rapide pentru revitalizarea sau chiar schimbarea din temelii a viitorului parc. 

Ceea ce până la începutul secolului trecut era o “pădure increată”, căreia i s-a acordat “dreptul la viaţa” de către un arhitect vizionar contractat de boierul şi totodată primarul de atunci al Craiovei, Nicolae Romanescu, acum acest loc reprezintă un frumos monument de arhitectură peisageră pentru oraşul Craiova, considerat de unii topografi şi biogeografi ca cel mai mare din ţară. Din totalul suprafeţei sale (de peste 87 ha), peste 25 ha sunt ocupate de un complex floricol variat, de la specii ornamentale lemnoase şi până la numeroase plante cu flori. Pe lângă proiecţiile pe teren viran în tot ceea ce generic ar putea fi numit „mobilier”, au fost aclimatizate sute de specii de arbori, arbori care în mod normal nu cresc în condiţiile climatice ale României. Folosirea a numeroase elemente dendrologice, cu plasament realist, a făcut din acest parc un spaţiu cu o structură complexă. În zona în care a fost amplasat parcul, la marginea sudică a Craiovei, pentru a se ajunge la realizarea tuturor indicaţiilor din proiect, s-au efectuat numeroase lucrări de asanare a mlaştinilor, lucrări de terasament, plantari de arbori şi alte amenajări (podul suspendat, imitaţii de stânci, un castel în ruină, un hipodrom).

Astfel, flora din parcul Romanescu însumează mai mult de 1000 de specii, ceea ce reprezintă peste 30% din totalul speciilor de plante ce cresc pe teritoriul României (Bobîrnac, 1984). Acest parc adăposteşte o variată floră multicoloră, de la arbuşti ornamentali de tip Thuja, Buxus, la arbori de însemnătate dendrologică, precum bradul alb (Abies alba), pinul de Himalaya (Picea excelsa). Dintre coniferele întâlnite în perimetrul parcului, merită amintite: tisa (Taxus baccata), foarte longevivă, atingând vârsta de 300-400 ani; arborele vieţii (Thuja orientalis), chiparosul de baltă (Taxodium distichum), apoi nucul negru, salcia japoneză (Salix matsudana), salcâmul japonez, liliacul persan (Syringa persica), ulmarul (Ptelea trifoliata), arborele lui Iuda (Cercis siliquastrum), salcâmul japonez (Sophora japonica), salcâmul galben (Laburnum anagyroides), salcâmul mic (Amorpha fructicosa), drobul (Cytisus leucotrichus), salcâmul roz (Robinia pseudoaccacia var viscosa), trifoiul auriu (Trifolium campestre), măzărichea mica (Vicia hirsuta). Din Fam. Gramineae – cu 80 specii, putem menţiona: balurul (Sorghum halepense), meiul mărunt (Panicum capillare), iarba scăioasă (Tragus racemosus), mărgica (Melica nutans), obsigile (Bromus arvensis), firuţa mică (Poa annua, P. palustris), păiuşul de Craiova (Festuca valesiaca f. craiovensis).

Plantele ierboase, floricole, decorative sau de ornament, sunt destul de rare. Între acestea pot fi enumerate: garofiţele (Dianthus deserti şi mai ales D. kladovanus, ce nu mai vieţuieşte decât în Oltenia), tămâioarele-violete, floarea de ceară, floarea iubirii. La o plimbare agale prin parc, nici nu observi ca te afli printre nişte exemplare floricole şi  arboricole plantate de om. Fremătând de viaţă în fiecare scorbură şi vizuină creată pe microformele de relief, în parte construite tot de mâna arhitecţilor peisagişti, parcul are mereu ceva de dăruit vizitatorilor, aşa cum ultimii proprietari ai terenului pe care se află s-au preocupat acum mai bine de un secol să îi dăruiască o formă, o răsuflare, o inimă  verde…Doar admirând vestigiile sale dendrologice şi florale şi cunoscându-i istoria, ne putem da seama de unde i se trage numele de „Parcul Poporului”, pe lângă cel oficial de „Parcul Romanescu”, aceasta pentru că parcul a luat fiinţa din raţionamentul de a pune la dispoziţia cetăţenilor de orice rang social, mai ales a celor „din popor”, o imensă grădină publică, destinată recreerii, întâlnirilor, activităţilor sportive şi fotografierii.

Parcul se poate lăuda ca fiind un valoros obiectiv arhitectural-dendrologic. Importanţa sa ştiinţifică şi turistică rezultă din multitudinea şi varietatea numeroaselor specii rare sau plante de mare interes ornamental, nu numai pentru flora spontană, dar şi pentru cea cultivată în condiţii naturale, cât şi în condiţii de seră. Suntem încrezători că această zonă verde a Craiovei va avea o existentă sine die şi va rămâne pentru totdeauna “bijuteria oraşului”, atât din perspectiva locuitorilor şi vizitatorilor, cât şi a ofertei turistice şi ştiinţifice a naturii din această parte a Olteniei.   

Bibliografie :

1. Bobîrnac, B., Popescu, M., Cârţu, D., 1984, Rezervaţii şi monumente ale naturii din Oltenia, Editura Sport-Turism, Bucureşti;
2. Firescu, A., Firan, F., Craiova, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981;
3. Simionescu, I., 1987, Flora României, Editura Tineretului, Bucureşti;

Sursa imaginilor :

Arhiva personală şi http://memorielocala.aman.ro/files/parcul.html .

Articol realizat de Moroşanu Gabriela Adina

Anul al II-lea

Facultatea de Geografie,

Universitatea din Bucureşti

Am fost cazata, alaturi de ceilalti „ambasadori” ai scolii din diverse tari, in caminul Liceului Honoré d’Estienne d’Orves, cel mai mare din Nisa, aflat langa Parcul Natural urban d’Estienne d’Orves, unul dintre cele mai frumoase vizitate de mine, din care nu as mai fi vrut sa plec si in care am petrecut ore de neuitat !

Parcul Natural urban d’Estienne d’Orves este o insula de verdeata aflata in inima orasului Nisa, pe colina St Philippe ! Eu l-am vizitat cu o zi inainte de a parasi orasul si afirm cu mana pe inima ca acele ore au fost unele dintre cele mai frumoase din viata mea, in care, intr-un chip misterios, s-a produs o „translatie” in perioada copilariei… greu de explicat in cuvinte, stiu doar ce am trait si simtit…Este un parc superb, cu o aparenta minunata de salbaticie ! O data ajunsi acolo, sa stiti ca nu va va deranja nimeni !

Exista locuri pentru popas, bancute, puteti sta pe iarba, pe paturica (asa cum am facut eu), putinii turisti sau localnici pastreaza o distanta de bun simt intre ei, puteti face plaja, puteti alerga dupa bondari (cum am facut tot eu) sau soparle…ori puteti face orice alt lucru frumos ! Indicatoarele sunt realizate din trunchiuri de copac, pe care sunt pictate veverite aratand directia buna catre obiectivele din parc la care doriti sa ajungeti ! Este unul dintre cele mai frumoase locuri din Nisa !… Eu am regretat ca l-am vizitat abia cu o zi inainte de plecare, practic ultima mea zi plina in acest oras drag sufletului meu si am intrat in parc pe la ora 14.30…Poate de aceea mi s-a parut foarte pustiu, fiindca era tare cald si cred ca oamenii preferau sa stea in case, la racoare…Parcul merita insa o zi intreaga !…Locul este feeric, cu extrem de putini turisti si localnici iar panorama este de vis ! Din parc se observa aeroportul orasului Nisa, se vad toate avioanele care decoleaza si aterizeaza iar daca aveti un binoclu performant, puteti sa va asigurati ore bune de placere numai privind la aeronave !

Revenind la date concrete, parcul se intinde pe aproximativ 15 hectare si este rezultatul a doua achizitii: fosta proprietate a Castelului Miramar si terenul mostenitorilor familiei d’Estienne d’Orves. Solul este de tip „puding”, adica o varietate de conglomerat foarte compact, format din blocuri rotunjite si pietris (din engl. pudding, fr. poudingue). Inaintand pe traseu, se observa un afloriment frumos, constituit din pietre cimentate, aflate sub arbusti. Trebuie sa mentionez ca parcul are amenajate poteci, locuri pentru picnic si locuri de joaca pentru copii iar la intrare exista si o parcare foarte spatioasa. Parcul Natural urban d’Estienne d’Orves este pazit iar pe timpul noptii este inchis.

In parc exista peste 500 de maslini centenari si unul milenar, pini, stejari, frasini, hamei, roscovi, toti arborii fiind ocrotiti. Flora mediteraneana este, desigur, la ea acasa, dezvoltandu-se frumos si incantand turistii. In zona cu maslini a parcului am poposit mai mult timp, incercand sa „simt” vremurile trecute doar privindu-i pe acesti „frumosi”, pe maslini…sau chiar atingandu-i si imbratisandu-i…Sentimentul de a fi inconjurat de sute de maslini este greu de descris…bucurie, mirare, emotie, nostalgie…sau toate la un loc!

Am trecut si pe langa o vila veche, Villa Bellevue, fosta casă a contelui d’Estienne d’Orves, in apropierea careia se afla un mic iaz cu pestisori ! Locul parea usor straniu…Iti puteai imagina cum pe timpuri doamne elegante isi etalau rochiile frumoase, cum copii nazdravani alergau in jurul iazului, cum domni sobri ii apostrofau, incercand sa-i linisteasca…Eu ma asteptam dintr-o clipa in alta ca aceste „clipuri’ din imaginatia mea sa devina realitate !

Daca va atrage avifauna, sa stiti ca puteti intalni pitulici, pitigoi si randunele. Entomologii vor fi incantati sa afle ca insectele se simt minunat in acest parc, albinele si bondarii facand „curte” in permanenta superbelor flori ! Cantecul cicadelor va va insoti si aici ca si in restul orasului. Pentru cei pasionati de herpetologie, am o veste: am surprins o Tarentola mauritanica („la tarente”, in limba franceza), specie de Gecko (Gekkonidae), in special nocturna sau crepusculara, dar uneori activa si ziua. Se ascundea de razele soarelui intr-un cos de gunoi din lemn dar am pandit-o si am reusit sa o fotografiez. Tarentola mauritanica este intalnita des in regiunea mediteraneana, pe roci, trunchiuri de arbori, in interiorul si exteriorul caselor etc.

Ce sa va mai povestesc ? M-am bucurat de prezenta curmalilor, agavelor, smochinilor…si le-am transmis prin atingeri afectuoase sau chiar prin imbratisari viguroase toata iubirea mea !

Dragii mei, voua ce parcuri naturale vizitate v-au placut cel mai mult ? Ce arbori v-au emotionat ? Ati imbratisat vreodata un copac ?

Dragi cititori, astept cu incantare, ca de obicei, comentariile dumneavoastra in legatura cu acest articol. Daca v-a placut, puteti sa-l votati !

De asemenea, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre !

Fotografiile sunt realizate de autoarea articolului.