Conform Agentiei Internationale pentru Energie, cateva mii de fabrici agricole care  utilizeaza procesul digestiei anaerobe sunt functionale in Europa si in America de Nord. Germania este cel mai mare producator de biogaz din Europa si lider de piata in domeniul tehnologiei pentru biogaz. In 2010, existau 5,905 instalatii de biogaz functionale in aceasta tara. Mai  mult de 3.700 de instalatii pentru biogaz functionau in anul 2007.

In Asia, cateva milioane de digestoare mici, simple, pentru biogaz, sunt functionale in tari precum China, India, Nepal si Vietnam, acestea producand combustibil pentru gatit si iluminat. In China s-au realizat primele experimente pentru obtinerea biogazului, in anul 1958. In jurul anului 1970, China a instalat 6.000.000 de instalatii de fermentare pentru eficienta agriculturii. In ultimii ani, tehnologia a cunoscut rate de crestere ridicate.

In Romania, in 1964, Tudor Ionescu a efectuat cercetari pentru producerea biogazului din namoluri organice. In anii ’80, functionau in conditii normale de producere si captare a biogazului instalatiile din cadrul statiilor de epurare ale apelor reziduale de la Bacau, Iasi, Timisoara, Oradea, Suceava, Hunedoara, Roman, Pitesti, Sibiu, Cluj s.a. In 1979, a intrat in functiune, la S.C.C.C.P. Peris, prima statie pilot de tip semi-industrial de producere a biogazului din dejectii de porc, cu o capacitate de 580 m³/zi biogaz.

Dupa 1982, au intrat in executie si in functiune alte statii de capacitati similare sau mai mari, care folosesc tot dejectii de porc pentru fermentarea anaeroba. Insa, incepand cu 1990, interesul pentru producerea biogazului prin reciclarea materiilor organice din zootehnie si industria alimentara a scazut drastic, in conditiile in care in majoritatea tarilor acest interes este de actualitate.

Se estimeaza ca la nivel european exista un potential considerabil pentru cresterea productiei actuale de biogaz, pe baza activitatilor din domeniul zootehnic. Dupa extinderea UE, noile tari membre din Europa Centrala si de Est trebuie, de asemenea, sa utilizeze aceste tehnologii  si sa beneficieze de potentialul lor ridicat pentru biogaz.

Implementarea tehnologiilor AD (digestie anaeroba) in aceste  tari va contribui la reducerea unui numar mare de probleme de poluare a mediului, odata cu intensificarea dezvoltarii durabile a comunitatilor rurale si a sectorului agricol in ansamblu.

Sursa web : http://spiridons.ecosapiens.ro, http://www.biogazul.info/, en.wikipedia.org.

Sursa foto: www.green.myninjaplease.com, www.hera.org.nz.

Daca v-a placut acest articol, va rugam sa-l votati si nu uitati sa va abonati la newsletter-ul Greenly!

Articol realizat de Ionela Marin

Prin compostare intelegem totalitatea transformarilor microbiene, biochimice, chimice si fizice, pe care le sufera deseurile organice, vegetale si animale, de la starea lor initiala si pana ajung in diferite stadii de humificare.

Compostul este un produs obtinut printr-un proces aerob, termofil, de descompunere si sinteza microbiana a substantelor organice din produsele reziduale. Contine peste 25 % humus relativ stabil, format predominant din biomasa microbiana si care in continuare este supus unei slabe descompuneri, fiind suficient de stabil insa pentru a nu se reincalzi ori a cauza probleme legate de miros sau de inmultire a insectelor.

Compostarea deseurilor biodegradabile, cum sunt cele din bucatarie si din gradina, conduce la obtinerea unui material nutritiv, ce poate fi folosit in locul ingrasamintelor chimice. Compostarea se poate face in cadrul gospodariilor, in lazi de compost speciale din plastic sau in alte recipente. In cazul fermelor, compostarea se realizeaza pe platforme special amenajate, materialul pentru compostat fiind dispus in randuri lungi (brazde) si intors periodic.

S-au identificat trei faze principale ale procesului de compostare:

- faza 1, stadiul de fermentare mezofila, caracterizat prin inmultirea bacteriilor si temperaturi cuprinse intre 25 si 40 grade Celsius;

- faza 2, stadiul termofil, in care sunt prezente bacteriile, ciupercile si actinomicetele (primul nivel al consumatorilor), la o temperatura de 50-60 grade Celsius, descompunand celuloza, lignina si alte materiale rezistente;

- faza 3, constituie stadiul de maturare, in care temperaturile se stabilizează si se continua unele fermentatii, convertind materialul degradat in humus prin reactii de condensare si polimerizare; ultimul obiectiv este de a produce un material stabil.

Compostul, produsul final stabilizat, este folosit extensiv ca ingrasamant, pentru a imbunatati structura solului, a facilita revegetarea solului erodat sau deteriorat si pentru a furniza nutrienti plantelor.

Pe langa faptul ca este o sursa gratuita de ingrasamant natural, compostarea este si o metoda ecologica de a “scapa” de mai mult de o treime din gunoiul menajer. Procesul de compostare este considerat astazi o metoda de management pentru stabilizarea deseurilor organice.

In urmatoarele articole va voi prezenta metodele de compostare si cum putem realiza compostarea in propriile gospodarii.

Surse foto: www.eartcicle.com, www.iecoliving.com

Dragii nostri cititori, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.

Articol realizat de Ionela Marin