When I was studying at the University, I have been told that “Geographer” was not listed in the occupations and trades nomenclature. I am not sure whether it is true, I see now that this job exists. However, this piece of information turned out to be extremely coherent with the labor market realities and I am afraid that, even though things seem to have improved slightly – it still is. Like in many other situations, graduates find themselves working in fields completely unrelated to their studies, which diminishes the use and value of their capacities and their degree both in the eyes of the students and those of the employers. This is uncalled for and unfair, as I will try to show in the following text.

This situation and the unfortunate image of geography studies have several causes. Firstly, the large number of students and thus the physical impossibility of them being absorbed in the labor market, in their field of study. This is also related to the easiness with which students are admitted to these faculties, which unfortunately also serve as an outlet for the undecided masses. I will not go into a monologue on the fact that not everyone needs to have a University degree (in the Western countries, for example, it is not at all the case), that the abolition of professional high schools was a bad idea, that universities should have other criteria other than the number of fees collected (read “quality, not quantity”), that they only harm themselves by accepting students who will not have a positive impact on their image, etc., etc. This is another discussion that should be held at a political level rather than on a blog. But I hope I made you understand the context.

Secondly, jobs remain extremely limited in this field. Geographers can work, using the concrete skills they acquire in college, in relatively limited positions (from a typological point of view). And if we are talking about jobs, it should also be stressed that, in Romania, there is practically no bridge of communication between the labor market and universities. Even more so for non-technical faculties. Except for certain types of studies, well-thought-out educational programs or the work done by those passionate and involved teachers, the practical side of university studies is either limited or inadequate to the needs of the labor market. Universities do not know what (and how much) is needed by the institutions and businesses that would later hire young graduates, while these do not know what’s going on inside universities. And this lack of communication leaves behind victims: the young graduates, the universities’ image (the importance of which should be discussed separately and seriously), the general level of training and adaptability of graduates.

Finally, Geography students and graduates are not kept safe from stereotypes: despite the widespread idea, a geographer’s job is not to know by heart lengths of rivers, mountain heights or capital city names. That’s the job of an atlas. Or, more recently, Google.

Anyone who had to look for a job or to convince an employer to give them one knows that the strengths of this process, those that lead to a successful contract (or just a contract) are mostly related to experience: what can you do. However, such a complex and complete science as Geography is perhaps difficult to correlate with specific useful skills outside of that field. Or … Is it?

This article wishes to be a manifesto for “not”.

I was given my current position because I have a degree in Geography. No, my job is not related to Geography. There is no connection between the subjects studied during my University years and what I am doing today. But my employer had the good reflex of “reading between the lines” and of understanding that a geographer means more than concrete skills – those we learn in college: knowing how to make a map, analyzing a form of relief, understanding a demographic evolution. And he told me that I got the job because he thinks that a geographer has a certain ability to analyze and to “map” – situations, problems, contexts.

Of course, he was talking about transversal competences: a very fashionable concept at the EU level, which even built a nomenclature on this subject, containing elements that may or may not be associated with certain professional experiences. These are related to how we think, how we apply knowledge, language, social interaction, attitudes and values.

This way of seeing things made me think. Why should future or young geographers become cynical about their capabilities or the value of their studies? Why do employers indulge in misinformation and stereotypes without trying to look beyond their concrete skills – or preconceived ideas? Why are we not highlighting the transversal elements obtained by a student during his college years, especially since they are more valuable on the labor market than others, considered more “concrete”?

So, I allowed myself to take a first incomplete and modest step towards clarifying this problem and highlighting the capabilities of a geographer: firstly because we do not know how to sell ourselves, from a professional point of view, and therefore we inevitably have to lose, but also for – if you want – our personal pride, which, after a certain number of failed professional trials, can be hurt.

So what does a geographer know how to do, beyond their concrete skills?

• Has a systemic thinking;
• Can analyze on several scales, from several points of view and at different levels;
• Can schematize and map;
• Has a deep vision (he is not superficial);
• Has a critical look;
• Observes;
• Analyzes;
• Has patience;
• Adapts quickly;
• Knows to properly analyze the temporal context of a situation / project;
• Can synthesize and present;
• Knows how to report correct information;
• Knows to analyze a context and give a state of affairs;
• Is creative and attentive: thinks outside the box;
• Can see the overall picture;
• Can easily link the elements (create and see relationships);
• Has an open mind;
• Is curious;
• Is able to analyze cause-effect relationships.

These capacities, which surely represent only a fraction of the whole, can prove to be extremely valuable at work, regardless of the job’s nature. They are the kind of “plus” a good manager is looking for in his or her employees because, in the long run, they bring an essential added value to their  work and to the team they are a part of. They are, therefore, key elements that should be exploited, expressed and introduced into the minds of those who work with geographers. And it is the role of Universitites and of graduates to bring these transversal skills into discussion and thus to change the erroneous image associated with their domain, which is clearly unmerited.

Original article in Romanian.

Image.

Pe vremea când eram în facultate, mi s-a spus că postul de geograf nu există în nomenclatorul de meserii. Nu știu dacă era adevărat, acum văd că apare. Însă această informație s-a dovedit a fi extrem de coerentă cu realitatea pieței muncii și mă tem că – deși situația pare să se fi îmbunătățit într-o oarecare măsură – încă este cazul. Ca în multe alte situațîi, absolvenții se regăsesc, după terminarea studiilor, în domenii deloc legate de specialitatea lor. Ceea ce scade valoarea și utilitatea studiilor respective și a diplomei primite, atât în ochii studenților cât și ai angajatorilor. Ceea ce este injust și nemeritat, așa cum voi încerca să va explic în rândurile următoare.

Situația aceasta și imaginea nefericită a studiilor legate de geografie au mai multe cauze. În primul rând, numărul mare de studenți și deci imposibilitatea fizică de a fi absorbiți în domeniul lor pe piață muncii, fapt legat pe de-o parte și de facilitatea de a fi admis la aceste facultăți, care, din păcate, servesc și drept debușeu pentru masele indecise. Nu voi intra într-un monolog referitor la faptul că nu toată lumea trebuie să aibă facultate (în țările vestice, de exemplu, nu este deloc așa), că desființarea liceelor profesionale a fost o idee proastă, că universitățile ar trebui să aibă și alte criterii în afară de numărul de taxe colectate (a se citi « calitate, nu cantitate »), că își bat singure cuie în talpă acceptând studenți care mai târziu nu vor avea un impact pozitiv asupra imaginii lor etc., etc. Aceasta este o altă discuție care ar trebui purtată la nivel politic mai degrabă decât pe un blog. Dar sper că v-am făcut să înțelegeți contextul.

În al doilea rând, locurile de muncă rămân extrem de limitate în domeniu. Geografii pot lucra, pe baza competențelor concrete pe care le obțin în facultate, în posturi relativ limitate ca tipologie. Și, dacă tot vorbim despre locuri de muncă, trebuie subliniat și faptul că între elementul “piața muncii” și elementul “studii universitare”, la modul foarte general, în România, nu există practic nici un fel de pod de comunicare. Cu atât mai mult în cazul facultăților non-tehnice. Cu excepțiile de rigoare, date fie de tipul de studii, de acele programe de învățământ bine gândite sau de acei profesori pasionați și implicați, latura practică a studiilor universitare este fie limitată, fie neadaptată nevoilor pieței muncii. Universitățile nu știu ce (și cât) le trebuie instituțiilor și întreprinderilor care ar trebui să îi primească ulterior pe tinerii absolvenți, în timp ce acestea nu știu ce se face în universități. Iar această lipsa de comunicare lasă în urmă victime : tinerii posesori de diplome, imaginea universităților (despre importanta căreia ar trebui discutat separat și serios), nivelul general de pregătire și de adaptabilitate al tinerilor absolvenți.

În fine, studențîi și absolvenții geografi nu sunt feriți de stereotipuri. Însă, în ciuda ideii larg răspândite, treaba unui geograf nu este să știe pe dinafară lungimi de râuri, înălțimi de munți sau nume de capitale. Aceea este treaba unui atlas. Sau, mai nou, a lui Google.

Oricine a trebuit să își caute un loc de muncă sau să convingă un angajator știe că punctele tari, acelea care duc la o angajare de succes (sau la o angajare pur și simplu) țin în mare parte de experiență : ce anume știi să faci. Or, o știință atât de complexă și completă ca geografia este, poate, greu de corelat cu niște competențe specifice utile în afară domeniului respectiv. Sau … nu ?

Acest articol se dorește a fi un manifest pentru « nu ».

Am fost angajată la jobul actual pentru că am terminat geografia. Nu, nu lucrez în domeniu. Nu există nici o legătură între materiile studiate la facultate și ceea ce fac astăzi. Însă angajatorul meu a avut bunul reflex de a « citi printre rânduri » și de a înțelege că un geograf înseamnă mai mult decât competențe concrete – acelea pe care le deprindem în facultate : să știe să facă o harta, să analizeze o formă de relief, să înțeleagă o evoluție demografică. Și mi-a spus că am primit postul deoarece el consideră că un geograf are o anumită capacitate de analiză și de « cartografie » – a situațiilor, a problemelor, a contextelor.

Bineînțeles, vorbea despre competențele transversale : un concept deosebit de utilizat la nivelul Uniunii Europene, care a construit chiar și un nomenclator pe acest subiect, conținând elemente care pot fi sau nu asociate anumitor experiențe profesionale. Acestea sunt legate de cum gândim, cum aplicăm cunoștințele, de limbaj, de interacțiune socială, de atitudini și valori.

Acest mod de a vedea lucrurile m-a pus pe gânduri. De ce viitorii sau tinerii geografi trebuie să devină cinici cu privire la capacitățile lor sau la valoarea studiilor pe care le fac ? De ce angajatorii se complac în necunoștință și în stereotipuri, fără să încerce să privească dincolo de competențele concrete – sau de ideile preconcepute ? De ce nu sunt puse în evidență și elementele transversale pe care un student le obține pe parcursul anilor de facultate, mai ales având în vedere că, de cele mai multe ori, sunt mai valoroase pe piață muncii  decât altele, mai concrete?

Îmi permit așadar să fac un prim pas, incomplet și modest, spre clarificarea acestei probleme și spre sublinierea capacităților unui geograf : în primul rând pentru că nu știm să ne vindem din punct de vedere profesional și deci avem, inevitabil, de pierdut, dar și pentru – dacă vreți – mândria noastră personală, care, după un număr oarecare de încercări profesionale eșuate, poate avea de suferit.

Așadar, ce știe să facă un geograf, în afara competențelor sale concrete ?

• Are o gândire sistemică ;
• Poate analiza la mai multe scări, din mai multe puncte de vedere și la diferite niveluri ;
• Poate schematiza și cartografia ;
• Are o viziune profundă (nu este superficial) ;
• Are o privire critică ;
• Observă ;
• Analizează ;
• Are răbdare ;
• Se adaptează rapid ;
• Știe să analizeze corect cadrul temporal al unei situații/proiect ;
• Știe să sintetizeze și să prezinte ;
• Știe să raporteze corect informațîi ;
• Știe să sublinieze un cadru sau să dea o stare de fapt ;
• Este creativ și atent : think outside the box ;
• Poate vedea imaginea de ansamblu ;
• Poate face legături între elemente cu ușurință (relaționări) ;
• Este caracterizat printr-o deschidere de spirit ;
• Este curios ;
• Este capabil să analizeze relațiile cauză-efect.

Aceste capacități, care în mod cert reprezintă doar o fracțiune din total, se pot dovedi extrem de valoroase la locul de muncă, indiferent de natura acestuia. Sunt genul de elemente pe care un bun manager le caută în angajații săi, deoarece, pe termen lung, aduc o valoare adăugată esențială activității sale și echipelor din care fac parte astfel de persoane. Sunt, așadar, elemente cheie, care ar trebui exploatate, exprimate și introduse în mințile celor care au de-a face cu geografi. Și este rolul facultăților și al absolvenților de a aduce în discuție aceste competențe transversale și de a schimba astfel imaginea eronată asociată domeniului lor, o imagine categoric nemeritată.

 Sursa imaginii.