Această afirmaţie este deosebit de importantă în ceea ce priveşte subiectul schimbărilor climatice şi a mediului. În condiţiile în care 97% dintre cercetători sunt de acord că schimbările climatice reprezintă un fapt, exista încă mulţi sceptici. De exemplu, un sfert dintre americani considera că acestea nu reprezintă un fenomen real, motivându-şi punctul de vedere cu argumente ce variază de la « vremea încă este rece » (33%) până la « Dumnezeu controlează vremea » (2%). Aceste date provin dintr-un studiu care poate fi consultat aici.

În aceste condiţii, educaţia de mediu şi legată de schimbările climatice este un element esenţial, pentru a asigura nu numai transferul de cunoştinţe corecte, ci şi pentru că oamenii informaţi pot lua deciziile informate cu privire la acest subiect care nu suporta întârzieri inutile.

Pentru a pleca de la zero, haideţi să ne reamintim despre ce este vorba. Aşa cum ştim, oamenii exercită o influență tot mai mare asupra climei și asupra temperaturii Pământului, prin arderea combustibililor fosili, tăierea pădurilor tropicale și creșterea animalelor. Aceste activități generează cantități enorme de gaze cu efect de seră, care se adaugă celor deja prezente în mod natural în atmosferă, contribuind astfel la efectul de seră și la încălzirea globală – aşadar, la schimbările climatice. Efectele fenomenului sunt vizibile: temperaturile cresc, tiparele precipitațiilor se schimbă, ghețarii și zăpada se topesc, iar nivelul mediu al mării pe întregul glob este în creștere.

Oamenii de ştiinţă au analizat patternurile climatice din ultima sută de ani şi au ajuns la concluzia că schimbările remarcate sunt rezultate ale influentei societăţii umane. Instituţiile şi organizaţiile publice au reacţionat: pentru a preveni efectele cele mai grave ale schimbărilor climatice, țările semnatare ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) au convenit să limiteze creșterea temperaturii medii globale la suprafață la mai puțin de 2 °C față de perioada preindustrială, cercetătorii fiind de părere că acesta este pragul maxim la care schimbările climatice ar fi gestionabile. Pentru a atinge acest obiectiv, emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial trebuie să atingă punctul culminant cât mai curând posibil și apoi să scadă rapid. Până în 2050, emisiile globale ar trebui să fie reduse cu 50 % comparativ cu nivelurile din 1990, iar înainte de sfârșitul secolului să se atingă neutralitatea din punct de vedere al emisiilor de carbon.

Un pas suplimentar în această direcţie a fost făcut cu ocazia semnării acordului de la Paris la sfârşitul anului 2016, care îşi doreşte să întărească răspunsul global cu privire la schimbările climatice. Semnatarii se angajează să ia măsuri la nivel naţional pentru a asigura emisii mai reduse de CO2 şi pentru a se implica în mod real în limitarea impactului uman asupra climatului.

Dar care sunt măsurile pe care le putem lua, fiecare dintre noi?

-      Să fim atenţi la cât şi cum consumăm! De la utilizarea panourilor solare până la shimbarea becurilor incandescente cu becuri LED, putem diminua nevoia de energie electrică, a cărei sursa principală este cărbunele (42%).

-      Atenţie la ce punem în farfurie! Consumul alimentar poate avea o mulţime de efecte la scări diferite: de exemplu, consumul local evita nevoia de transport; industria cărnii şi a produselor lactate este responsabilă pentru 18% din gazele cu efect de seră – aşadar de ce să nu ne propunem cel puţin o „masă eco” pe zi ?; să nu uităm că mâncărurile procesate au, la rândul lor, efecte negative asupra calităţii mediului.

-      RRR – reciclare, reutilizare, recuperare. De ce? Pentru că depozitele de deşeuri produc metan, iar acesta este un gaz cu efect de seră. Să încercăm să cumpărăm produse ambalate cât mai puţin, să reciclam ce putem recicla şi, dacă este posibil, să compostăm resturile menajere: nu numai că vom diminua cantitatea de deşeuri din depozit, ne vom putea hrăni plantele cu un îngrăşământ natural.

-      Atenţie la cum vă deplasaţi! Transportul reprezintă una dintre sursele principale de încărcare cu CO2 din zonele urbane. Folosiţi transportul în comun, bicicletele sau mergeţi pe jos cât de des se poate: este important nu doar pentru mediu, ci şi pentru sănătatea voastră.

Aveţi alte sfaturi şi sugestii pentru cititorii Greenly? Le aşteptăm în comentarii.

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

Surse foto: 1, 2.

Două dintre aceste exemple pot fi grupate în categoria „efectul nu este atât de puternic astăzi încât să îmi dea viaţa peste cap, aşa că mai poate aştepta”, iar al treilea, ei bine, face parte din clasa „nu mi se întâmplă mie, deci oricum nu are nici o importanţă dacă fac ceva sau nu”. Ştiţi voi, scuzele pe care le folosim uneori pentru a ne simplifica viaţa.

1. Schimbările climatice

Desigur că ştim povestea (iar dacă nu o ştim, ar trebui să ne uităm la An Inconvenient Truth): din cauza creşterii cantităţii de substanţe poluante din atmosferă, radiaţia solară este prinsă ca într-o seră între straturile atmosferice şi suprafaţa pământului, determinând o creştere a temperaturii. Atât să fie?… Aceasta este definiţia efectului de seră, aşa cum aţi intuit. Vorbim, desigur, despre efectul de seră „augmentat” de către poluanţi, deoarece el există pe planeta noastră şi în „stare naturală” – ceea ce este un lucru bun, deoarece nimeni nu ar aprecia o temperatură medie de -18 grade pe Terra, nu? Însă nu doar efectul de seră sporit şi prietenul său, „încălzirea globală” (consecinţa evidentă şi imediată a acestuia) intră în categoria schimbărilor climatice induse de către om. În mod sigur aţi auzit de fenomenul El Nino – nu, nu vorbim despre muzica latino, ci despre modificările climatice a căror sursa se regăseşte în apele coastei pacifice a Americii Latine. În mod normal, apa este mai caldă (şi are un nivel mai ridicat) în partea vestică a Pacificului, pe coastele Indoneziei, fiind împinsă şi ţinută în zona respectivă de vânturile ce bat peste ocean, dinspre est spre vest. Din când în când, însă, vânturile scad în intensitate, iar stratul de apă caldă se revarsă peste apa rece de pe coastele statului Peru. Efectele? Ploi torenţiale şi inundaţii într-o parte a Pământului, secete devastatoare în altele. Însă în ce mod este acest eveniment influenţat de om? Pe scurt, cu cât mai caldă apa, cu atât mai devastatoare efectele. Temperatura apei este corelată cu cea a aerului, pentru că totul face parte dintr-un uriaş sistem. Iar despre temperatura aerului tocmai am discutat…

Impactul incazlirii globale

Ceea ce este interesant, este faptul că nu toată lumea „crede” în schimbările climatice, ca şi cum ar fi o zeitate sau o superstiţie în care să poţi alege să crezi sau nu. Mai ţineţi minte când nimeni nu a crezut în teoria heliocentrică a lui Copernic? Oamenii respectivi ar fi fost de râsul satului câteva decenii mai târziu. Însă efectul nu a fost dramatic la nivel de planetă, până la urmă, fie că era un fapt crezut, fie că nu, Pământul tot se învârtea în jurul Soarelui şi nimic nu putea schimba această realitate. Din păcate, neîncrederea cu care întâmpinăm realitatea schimbărilor climatice poate fi dezastruasă, deoarece efectele lor pe termen mediu şi lung asupra noastră, ca specie sunt dezastruase. Şi nimeni în afară de noi nu le poate preveni.

Însă este mai uşor să ne gândim fie că este vorba despre o poveste, fie că efectele sale sunt atât de reduse încât vor trece zeci şi sute de ani până când să trebuiască să ne preocupăm (moment în care – fericire! – problema nu va mai fi a noastră), fie că oricum, nu avem ce face pentru a schimba lucrurile. Mai uşor, însă excesiv de naiv pentru reprezentanţii unei specii care se consideră superioară. E ca şi cum ai şti că urmează să fii atacat de un tigru, iar soluţia ta este să închizi ochii şi să te prefaci că nu este aşa.

2. Iată albinele – unde sunt?

Albinele urbane

Oricine a urmărit măcar tangenţial politicile europene pe mediu şi-a dat seama că în ultimii ani, albinele au ocupat un loc important sub reflector. De ce? Pentru că nu mai sunt şi este esenţial să mai fie.

Albinele reprezintă principalii polenizatori ai plantelor de care avem nevoie, direct sau indirect, pentru a supravieţui în modul în care o facem astăzi. Lipsa lor înseamnă că aceste plante nu se mai pot reproduce, fapt care, pe lângă efectele directe asupra alimentaţiei, industriei sau celorlalte activităţi umane, au un efect deosebit de important asupra lanţurilor trofice. Capetele luminate au realizat că problema este într-atât de importantă, încât au cuantificat valoarea polenizatorilor în agricultura europeană şi au ajuns la impresionanta cifră de 22 miliarde de euro anual. Dintre soluţiile propuse (şi semnificativ finanţate) la nivel european, sunt de menţionat diagnoza şi prevenirea morţii albinelor, limitarea şi adaptarea pesticidelor utilizate, limitarea poluării, controlarea plantelor modificate genetic etc. În zonele urbane europene se practică amplasarea de stupi pe acoperişurile clădirilor publice pentru a rezolva problema lipsei albinelor la nivel local.

Din nou, opinia publică se izbeşte de un zid de „ei şi, ce?”, zid care ar trebui demolat cât mai repede, înainte ca efectele să se regăsească la noi în farfurie. Ce putem face? Paşi mici, dar incredibil de utili, de la a avea plante cu flori afară, pentru a asigura hrana albinelor, până la a exclude alimentele sau produsele pentru crearea cărora au fost utilizate pesticide sau organisme modificate genetic sau până la a limita cât se poate de mult poluarea aerului.

3. Risipa de hrană şi cum participăm cu toţii la aceasta

Risipa de hrana trece prin farfurie

Risipa de hrană, sau, pe numele ei oficial, „Food waste”, este subiectul fierbinte al anului 2014. A fost topicul Green Week de anul acesta şi elementul central al zecilor de conferinţe şi evenimente legate de mediu şi dezvoltare durabilă din lume. Ce înseamnă, însă, risipa de hrană, dincolo de ceea ce reiese în mod evident din numele său?

Poate vă amintiţi, in copilărie, când nu mâncaţi tot din farfurie, iar mama va făcea să vă simţiţi teribil de vinovaţi pentru că „bieţii copii africani nu au ce mânca, iar tu arunci jumătate din porţie!”. Da, este şi aceasta o definiţie. Altfel spus, înseamnă că producem (noi, ţările dezvoltate) o cantitate mai mare de hrană decât este necesar. Vă veţi gândi: da, înseamnă că restul de alimente este trimis către cei mai puţin avantajaţi, nu? Nu. Ceea ce nu se consumă – iar prin „consum”, înţeleg orice pas din ciclul de producţie – transport – utilizare în care proprietarul produselor se schimbă – este aruncat. Producătorii îşi vând bunurile supermarketurilor. Acestea acceptă doar fructele/legumele care au un anumit standard, ceea ce include şi o formă, o greutate sau un aspect anume. Ceea ce nu este primit, se aruncă. În supermarket, produsele se vând cu o anumită viteză, în funcţie de diverşi factori. Având în vedere că hrana înseamnă într-o bună parte alimente proaspete, acestea se deteriorează relativ rapid, fie calitativ, fie estetic. Ceea ce nu se vinde, se aruncă.

Cum se poate recupera hrana in plus

Pentru acasă, tindem să cumpărăm alimente a căror dată de expirare este cât mai depărtată şi, de preferinţă, în cantităţi mari, pentru că e mai ieftin. Însă asta înseamnă, pe de-o parte, că acele produse care expiră mai curând vor fi evitate de către clienţi (şi da, se aruncă), iar pe de alta, că vom utiliza doar o parte din cantitatea cumpărată, pentru că un pachet uriaş de legume congelate, de exemplu, nu se conservă la fel de bine după ce a fost deschis. Şi deja ştiţi urmărea: restul se aruncă.

Când tragem linie, remarcăm că o bună cantitate de hrană ajunge la groapa de gunoi, hrană utilizabilă atât pentru alimentaţie, cât şi pentru alte scopuri, mai nobile decât ghena: alimentaţia animalelor, compostul şi fabricarea de îngrăşăminte etc. Ce putem face? Să nu cumpărăm mai mult decât ceea ce ne trebuie, să rezistăm tentaţiei de a ne umple frigiderul, să nu ne fie teamă să luăm produse ce expiră în 2-3 zile sau mere care sunt puţin zgâriate ori banane uşor lovite. Dacă nu, ajung la gunoi.

Şi dacă tot suntem  la acest subiect, vă recomand să priviţi campania „Legume şi fructe urâte”, care va invită să le cumpăraţi. Sperăm să vă convingă!

Aşa că haideţi să ne informăm, să ne luăm destinul în mâini şi să nu mai închidem ochii la tot ceea ce ne afectează. Ne afectează! Fiţi egoişti şi luptaţi pentru un mediu mai bun pentru voi sau fiţi altruişti şi faceţi-o pentru copiii voştri – orice va motivează, însă paşii trebuie făcuţi. Nimeni nu poate purta această luptă în locul nostru, iar sacrificiul cerut nu este unul atât de mare încât să ne facă rău. Efectele, însă, se vor face simţite după fiecare bătălie.

Surse foto: 1, 2, 3, 4, 5. 

Organizația pentru protecția mediului în domeniul energiei, transportului și al schimbărilor climatice, Terra Mileniul III, ne informează că a ajuns vremea ca România  să demonstreze că 20% din viitoarele fonduri europene vor fi folosite pentru combaterea schimbărilor climatice. Acest imperativ constituie principala concluzie la care s-a ajuns la sfârșitul conferinței ”Dezvoltarea Durabilă în contextul Strategiei Europa 2020 și rolul ONG-urilor în implementarea acesteia”, organizată de Fundația TERRA Mileniul III. TERRA Mileniul III este o organizaţie cu 15 ani de activitate în sectorul neguvernamental, a cărei misiune este conștientizarea populației asupra cauzelor și efectelor schimbărilor climatice și promovarea programelor de dezvoltare durabilă la nivel național, regional și internațional. Organizația derulează proiecte în următoarele domenii de activitate: schimbări climatice, energie, transport, fonduri europene, educație ecologică, dezvoltare durabilă.

Rețeaua de Acțiune pentru Climă din România (RAC-RO) este o federație de ONG-uri a cărei misiune este reducerea impactului activităților umane asupra climei și limitarea efectelor schimbărilor climatice. Organizațiile membre sunt: Asociația AIDROM, Asociația Amoeba Eco Center, Clubul Ecologic Floarea Reginei, Asociația Greenitiative, ONG Mare Nostrum, Asociația Prietenii Pământului, Pro Convenția Carpatică, Asociația Rhododendron, Sighișoara Durabilă, Asociația Transilvania Verde, Re.Generation, 2Celsius și Fundația TERRA Mileniul III.

Conferința a fost organizată în cadrul proiectului ”Parteneri pentru politici publice: Îmbunătăţirea Capacităţii de Colaborare a ONG-urilor cu Administraţia Publică în contextul Strategiei Europa 2020”, derulat de Fundația TERRA Mileniul III în parteneriat cu Rețeaua de Acțiune pentru Climă din România. Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2013. Conferința s-a adresat autorităților publice implicate în următoarea perioadă de programare a fondurilor structurale și organizațiilor neguvernamentale implicate în activitatea de monitorizare a fondurilor europene, dar și potențiale beneficiare ale acestora.

Mădălina Iliuță, consilier în cadrul Ministerului Fondurilor Europene a declarat că ”Statele membre trebuie să demonstreze că prin investițiile realizate din bugetul european vor contribui cu 20% la combaterea schimbărilor climatice. Ele vor fi obligate să furnizeze informații privind sprijinul pentru obiectivul schimbări climatice, utilizând metodologia bazată pe categorii de intervenție, zone de focalizare sau măsuri, după caz, pentru fiecare dintre Fonduri Europene Structurale și de Investiții”. Potrivit acesteia, România va trece printr-o serie de priorități de investiții care vizează combaterea schimbărilor climatice, dintre care:

• Susținerea tranziției spre o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon în toate sectoarele prin promovarea unor strategii de reducere a emisiilor în special pentru zonele urbane și promovarea cercetării și inovării în domeniul tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon.
• Promovarea adaptării în sprijinirea schimbărilor climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor prin investiții pentru adaptarea la schimbările climatice, inclusiv a abordărilor bazate pe ecosisteme.
• Reducerea indirectă a emisiilor de gaze cu efect de seră și prin investiții în alte sectoare.

O altă idee care a fost dezbătută în cadrul conferinței a fost aceea conform căreia economia națională produce puțin, dar consumă multe resurse. În primul rând, implementarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice vine ca  o necesitate nu numai din perspectiva obligațiilor României de a atinge țintele UE și de a respecta regulamentul de cheltuire a fondurilor europene, ci și datorită faptului că eficientizarea economiei românești spre o etapă a sustenabilității trebuie făcută cât mai repede. Acest lucru a fost susținut de președintele Fundației TERRA Mileniul III,  Lavinia Andrei, care a mai adăugat că este imperios necesar ca România să ia măsuri pentru eficientizarea utilizării resurselor, în contextul în care, potrivit Eurostat (2010), țara noastră se situează pe ultimul loc în UE la indicatorul de productivitate a resurselor utilizate (după Bulgaria și Estonia). Acesta indică nivelul de valorificare a materiei prime, precum și gradul de conservare și eficiență a managementului resurselor de care dispune o țară și protejarea mediului în condiții de creștere economică.

Mai mult, România trebuie să ia măsuri urgente în sectorul energetic, întrucât este a treia cea mai energo-intensivă economie fiind a treia cea mai energo-intensivă economie din UE și a treia economie cu nivelul cel mai ridicat de emisii de carbon. Clădirile de locuințe din România consumă de opt ori mai multă energie decât media țărilor UE-15, nivel explicabil printr-un sistem ineficient de termoficare și a prin izolația termică necorespunzătoare, potrivit raportului ”European Semester” din luna mai 2013, ce conține recomandările de țară făcute de Comisia Europeană fiecărui stat membru.

Sursa:

Raluca Petrescu, PR Officer TERRA Mileniul III

Reduceţi emisiile de gaze cu efect de seră, consumând cât mai mult posibil produse de sezon, din regiune şi purtând o etichetă ecologică, atunci când mergeţi pe jos, cu bicicleta sau cu mijloace de transport în comun, evitând astfel risipa…

Şi compensaţi astfel o parte, îmbrăţişând biodiversitatea la dvs. acasă (cu o baltă, o pajişte înflorită, căsuţe pentru păsări…) şi sprijinind asociaţii de protecţie a naturii sau proiecte de reîmpădurire.

Sursa informații: 52 de sfaturi pentru biodiversitate – Comisia Europeană/Direcția Generală pentru Mediu

Surse foto: http://wattsupwiththat.com/2010/09/07/penn-states-greenhouse-gas-solution-cow-beano/

http://blog.petaasiapacific.com/page/4

http://veganismisnonviolence.com/category/amazon-rainforest/