Atat femeile cat si barbatii doresc sa fie “in tendinte” in ceea ce priveste vestimentatia, asa ca periodic incercam sa ne schimbam garderoba, dar ce facem cu hainele vechi, “demodate” ?

 Am putea sa le reciclam, in loc sa le aruncam, deoarece transportul si ridicarea hainelor noastre utilizeaza resurse valoroase. Cand aruncam haine, contribuim in mod semnificativ la cresterea volumului gropii de deseuri; in plus, unele textile, cum ar fi lana, elibereaza chiar gaze nocive in procesul lor de degradare, gaze ce pot fi daunatoare pentru animale, oameni si mediul inconjurator.

Diferite organizatii care se ocupa cu reciclarea au si departamente pentru haine vechi, iar daca nu, va puteti repune hainele in circulatie donandu-le sau chiar le puteti vinde. Sau putem sa ne folosim creativitatea impreuna cu copiii si sa confectionam jucarii sau haine pentru papusi. Imi amintesc de perioada copilariei cand mama ne invata, pe mine si pe sora mea, sa confectionam papusi din hainutele noastre care ne erau mici, erau cele mai fumoase papusi, pentru ca erau facute de noi !  Acesta va fi un joc ieftin, educativ si distractiv pentru copii !

 Hainele din bumbac organic sunt viitorul modei.

Alta metoda eficienta de protectie a mediului in ceea ce priveste vestimentatia noastra este alegerea hainelor confectionate din bumbac organic.

Potrivit studiilor efectuate de cateva centre de cercetare, culturile de  bumbac utilizeaza aproximativ 10% din cantitatea totala de pesticide folosite in toata lumea. Odata ce solul a fost  tratat astfel, durata  pentru  restabilirea sanatatii  si a valorilor nutritive ale acestuia ar putea fi in jur de cinci ani. De asemenea, bumbacul este stropit chiar inainte de recoltare cu un tip de otrava lichida foarte puternica, numita paraquat, pentru a distruge plantele nedorite din cultura. Aproximativ jumatate din aceasta substanta defolianta nu ajunge pe bumbac, ci in cursurile de apa si pe campurile din apropiere.

Bumbacul ecologic este diferit de cel clasic, din prisma modalitatilor de cultivare: culturile ecologice nu sunt stropite cu pesticide sau imbunatatite cu ingrasaminte chimice. Este vorba despre aceeasi planta numai ca bumbacul este produs intr-o maniera mai prietenoasa cu mediul.

Pentru a obține marca ecologică, cultivatorii de bumbac trebuie sa depuna documentele necesare la unul dintre organismele certificate, iar dupa 3 ani pot spune ca au obţinut o cultură eco.

De aceasta procedura se ocupa Global Organic Textile Standard si de la introducerea sa, in 2006, s-a demonstrat deja fezabilitatea practica a acesteia, sustinută de cresterea consumului de fibre organice si de cresterea remarcabila a cererii pentru textile organice.

Astfel, pana in septembrie 2007 se produsesera 57.931 de tone de bumbac organic – 265.517 baloti – in 24 de tari din lume. Primele zece tari producatoare de bumbac organic sunt Turcia, India, China, Siria, Peru, SUA, Uganda, Tanzania, Israel si Pakistan. Aproape jumatate din bumbacul organic provine din Orientul Mijlociu – Turcia, Siria si Israel -, in timp ce aproximativ o treime (32,9%) din India si Pakistan.

Textilele eco-friendly sunt mai bune decat alte materiale, deoarece: pielea poate respira si nu mai este iritata din cauza chimicalelor utilizate in cazul altor produse, prezinta o rezistenta mai mare de-a lungul timpului, este recomandata utilizarea lor in cazul bebelusilor, protejeaza natura si obtinerea lor nu polueaza.

 Cautati in magazine produsele din bumbac ecologic. Imbracati-va cu stil si lasati mediul sa traiasca sanatos !

Sursa: http://www.dolceta.eu, www.global-standard.org, http://www.jurnalul.ro, www.eco-style.ro, http://www.ziare.com.

Sursa foto: http://vi.sualize.us, http://www.metrolic.com, http://oecotextiles.wordpress.com.

Daca v-a placut acest articol, va rugam sa-l votati si nu uitati sa va abonati la newsletter-ul Greenly!

Articol realizat de Ionela Marin

Conform Agentiei Internationale pentru Energie, cateva mii de fabrici agricole care  utilizeaza procesul digestiei anaerobe sunt functionale in Europa si in America de Nord. Germania este cel mai mare producator de biogaz din Europa si lider de piata in domeniul tehnologiei pentru biogaz. In 2010, existau 5,905 instalatii de biogaz functionale in aceasta tara. Mai  mult de 3.700 de instalatii pentru biogaz functionau in anul 2007.

In Asia, cateva milioane de digestoare mici, simple, pentru biogaz, sunt functionale in tari precum China, India, Nepal si Vietnam, acestea producand combustibil pentru gatit si iluminat. In China s-au realizat primele experimente pentru obtinerea biogazului, in anul 1958. In jurul anului 1970, China a instalat 6.000.000 de instalatii de fermentare pentru eficienta agriculturii. In ultimii ani, tehnologia a cunoscut rate de crestere ridicate.

In Romania, in 1964, Tudor Ionescu a efectuat cercetari pentru producerea biogazului din namoluri organice. In anii ’80, functionau in conditii normale de producere si captare a biogazului instalatiile din cadrul statiilor de epurare ale apelor reziduale de la Bacau, Iasi, Timisoara, Oradea, Suceava, Hunedoara, Roman, Pitesti, Sibiu, Cluj s.a. In 1979, a intrat in functiune, la S.C.C.C.P. Peris, prima statie pilot de tip semi-industrial de producere a biogazului din dejectii de porc, cu o capacitate de 580 m³/zi biogaz.

Dupa 1982, au intrat in executie si in functiune alte statii de capacitati similare sau mai mari, care folosesc tot dejectii de porc pentru fermentarea anaeroba. Insa, incepand cu 1990, interesul pentru producerea biogazului prin reciclarea materiilor organice din zootehnie si industria alimentara a scazut drastic, in conditiile in care in majoritatea tarilor acest interes este de actualitate.

Se estimeaza ca la nivel european exista un potential considerabil pentru cresterea productiei actuale de biogaz, pe baza activitatilor din domeniul zootehnic. Dupa extinderea UE, noile tari membre din Europa Centrala si de Est trebuie, de asemenea, sa utilizeze aceste tehnologii  si sa beneficieze de potentialul lor ridicat pentru biogaz.

Implementarea tehnologiilor AD (digestie anaeroba) in aceste  tari va contribui la reducerea unui numar mare de probleme de poluare a mediului, odata cu intensificarea dezvoltarii durabile a comunitatilor rurale si a sectorului agricol in ansamblu.

Sursa web : http://spiridons.ecosapiens.ro, http://www.biogazul.info/, en.wikipedia.org.

Sursa foto: www.green.myninjaplease.com, www.hera.org.nz.

Daca v-a placut acest articol, va rugam sa-l votati si nu uitati sa va abonati la newsletter-ul Greenly!

Articol realizat de Ionela Marin

Statele din intreaga lume se confrunta cu o crestere a cantitatii deseurilor. Acest fenomen a fost observat atat in tarile in curs de dezvoltare cat si in tarile dezvoltate. Spre exemplu, in Franta, daca in 1969 cantitatea de resturi solide produsa de un locuitor era de 220 de kilograme, in 1999, aceasta cantitate aproape s-a dublat – 434 kilograme de deseuri solide municipale, pentru fiecare locuitor.

Este nevoie ca managementul durabil al deseurilor, precum si prevenirea acumularii si reducerea cantitatii acestora sa devina prioritati politice majore, reprezentand o contributie la eforturile de reducere a poluarii, a emisiilor de gaze cu efect de sera la nivel global.

Practicile din trecut ale evacuarii necontrolate a deseurilor nu mai sunt astazi acceptabile. Depozitarea pe platforme de deseuri sau incinerarea deseurilor organice nu reprezinta cele mai bune practici, deoarece standardele de protejare a mediului au devenit mult mai stricte in prezent, iar recuperarea energiei si reciclarea nutrientilor si a materiei organice sunt lucruri necesare.

Producerea biogazului prin digestie anaeroba este considerata a fi tratamentul optim in cazul deseurilor animale, precum si in acela al unei largi varietati de deseuri organice si ingrasaminte organice folosite in agricultura. Eliminarea deseurilor organice din cantitatea totala de deseuri creste eficienta conversiei energetice prin incinerarea deseurilor ramase.

O mare varietate de microorganisme sunt implicate in procesul anaerob, in urma caruia rezulta doua produse finale: biogazul  şi digestatul.

Biogazul reprezinta amestecul gazos format din metan (aprox.80%) si dioxid de carbon (aprox.20%), alaturi de care se intalnesc cantitati mici de hidrogen (H₂), hidrogen sulfurat (H₂S), mercaptani, vapori de apa, precum si urme de amoniac (NH₃), azot (N₂), indol si scatol.

Digestatul reprezinta substratul descompus anaerob, bogat in macro- si micronutrienti si care poate fi utilizat, prin urmare, drept ingrasamant pentru plante.

Producerea si colectarea biogazului rezultat în urma unui proces biologic au fost pentru prima data documentate in Marea Britanie, in anul 1895. De atunci, acest proces a fost continuu dezvoltat şi aplicat pe scara larga, în scopul tratarii apelor reziduale si a stabilizarii namolurilor.

Biogazul este ieftin si constituie o sursa de energie regenerabila, acesta producand, in urma combustiei, CO₂ neutru si oferind posibilitatea tratarii si a reciclarii unei intregi varietati de reziduuri  si produse agricole secundare, a apelor reziduale organice provenite din industrie, a apelor menajere pe o cale sustenabila si “prietenoasa” cu mediul inconjurator.

Dragi cititori, astept cu incantare, ca de obicei, comentariile dumneavoastra in legatura cu acest articol. Daca v-a placut, puteti sa-l votati ! De asemenea, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre !

Sursa web: http://www.biogazul.info, http://www.mangus.ro, http://www.casamea.ro.

Sursa foto: urjabiosystems.com, http://www.mydreamcourse.co.za.

Articol realizat de Ionela Marin

Stiti foarte bine cat de fertil  si bun este pentru plante pamantul din padure, deoarece natura “COMPOSTEAZA” orice a trait cândva – flori, frunze, ramuri, fructe s.a. Sa incercam si noi sa avem un comportament apropiat de cel al naturii si sa realizam compostarea in propria gospodarie, protejand astfel mediul si economisind bani.

Daca locuiti la casa aveti toate motivele sa realizati compostarea, pasii fiind foarte simpli:

1. In primul rand trebuie sa stim ce putem composta.

Deseurile organice se impart in 2 categori:

- cele bogate in carbon – brune, dure, uscate: ramuri, frunze uscate, hartie, carton, coji de oua, flori uscate;

- cele bogate in azot: verzi, moi, umede: coji de legume, fructe, iarba, frunze verzi. Este important ca raportul dintre cele doua categorii sa fie egal.

2.  Avem nevoie de un recipient mai mare, cu gauri de aerisire sau putem realiza acasa un container din paleti sau din sarma.

3.  Cea mai buna amplasare pentru container este un loc umbros, la adapost de vant, iar compostul trebuie sa fie in contact direct cu pamantul pentru a facilita accesul organismelor responsabile cu descompunerea materiei organice (bacterii, ciuperci, rame etc).

4.  Containerul trebuie sa masoare cel putin 1 m lungime, 1 m latime si 0,8-1 m inaltime. Aceste dimensiuni favorizeaza conditiile optime pentru microorganismele din interiorul gramezii de  compost.

5.  In prima zi, amestecati impreună deseurile organice, alternand materia uscata cu cea umeda, in straturi de cca. 5 cm fiecare. Cu cat materialul este mai mic, cu atat se va descompune mai  rapid.

Udati gramada de compost foarte bine, pana la saturare, astfel incat apa sa inceapa sa se scurga in afara, prin partea de jos a gramezii.

6.  In ziua a patra intoarceti gramada de compost, in asa fel incat partile care au fost in exterior sa fie acum în interior si materialul care a fost in interior sa fie la exterior. Interiorul vechii gramezi este in cel mai avansat stadiu de compostare.

7. Asigurati-va ca gramada este destul de umedă. Dacă materialele devin prea umede, puteti aera putin baza sau faceti o gaura de circa 7-10 cm diametru ori, si mai bine, puteti pune bete dedesubt, pentru drenaj.

8. In zilele 6 si 7, gramada de compost ar trebui să atinga temperatura maxima.

Cel mai bine e să folositi un termometru pentru compost sau un termometru de bucatarie.

Temperatura optima este intre 55 si 65 de grade Celsius.

9. Intoarceţi gramada de compost la fiecare doua zile, pentru a preveni supraincalzirea.

10. In ziua a 18-a, cand ramele apar in compost, este semn ca procesul s-a terminat si compostul e gata, plin de nutrienti. Obtineti astfel un compost proaspat, maro inchis, bine mirositor, pe care il veti putea folosi pentru flori.

Spor la treaba!

Surse foto: http://happyfarming.com, http://customerservices.stockton.gov.uk

Surse web: http://www.composting101.com/, http://totb.ro, http://www.howtocompost.org/

Articol realizat de Ionela Marin.

Dragi cititori, astept cu incantare, ca de obicei, comentariile dumneavoastra in legatura cu acest articol. Daca v-a placut, puteti sa-l votati !

De asemenea, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre !

Prin compostare intelegem totalitatea transformarilor microbiene, biochimice, chimice si fizice, pe care le sufera deseurile organice, vegetale si animale, de la starea lor initiala si pana ajung in diferite stadii de humificare.

Compostul este un produs obtinut printr-un proces aerob, termofil, de descompunere si sinteza microbiana a substantelor organice din produsele reziduale. Contine peste 25 % humus relativ stabil, format predominant din biomasa microbiana si care in continuare este supus unei slabe descompuneri, fiind suficient de stabil insa pentru a nu se reincalzi ori a cauza probleme legate de miros sau de inmultire a insectelor.

Compostarea deseurilor biodegradabile, cum sunt cele din bucatarie si din gradina, conduce la obtinerea unui material nutritiv, ce poate fi folosit in locul ingrasamintelor chimice. Compostarea se poate face in cadrul gospodariilor, in lazi de compost speciale din plastic sau in alte recipente. In cazul fermelor, compostarea se realizeaza pe platforme special amenajate, materialul pentru compostat fiind dispus in randuri lungi (brazde) si intors periodic.

S-au identificat trei faze principale ale procesului de compostare:

- faza 1, stadiul de fermentare mezofila, caracterizat prin inmultirea bacteriilor si temperaturi cuprinse intre 25 si 40 grade Celsius;

- faza 2, stadiul termofil, in care sunt prezente bacteriile, ciupercile si actinomicetele (primul nivel al consumatorilor), la o temperatura de 50-60 grade Celsius, descompunand celuloza, lignina si alte materiale rezistente;

- faza 3, constituie stadiul de maturare, in care temperaturile se stabilizează si se continua unele fermentatii, convertind materialul degradat in humus prin reactii de condensare si polimerizare; ultimul obiectiv este de a produce un material stabil.

Compostul, produsul final stabilizat, este folosit extensiv ca ingrasamant, pentru a imbunatati structura solului, a facilita revegetarea solului erodat sau deteriorat si pentru a furniza nutrienti plantelor.

Pe langa faptul ca este o sursa gratuita de ingrasamant natural, compostarea este si o metoda ecologica de a “scapa” de mai mult de o treime din gunoiul menajer. Procesul de compostare este considerat astazi o metoda de management pentru stabilizarea deseurilor organice.

In urmatoarele articole va voi prezenta metodele de compostare si cum putem realiza compostarea in propriile gospodarii.

Surse foto: www.eartcicle.com, www.iecoliving.com

Dragii nostri cititori, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.

Articol realizat de Ionela Marin