Trezirea conștiinței mele a avut loc – sau are loc, deoarece este un proces – o data cu conștientizarea cantității de deșeuri pe care o produc. În clădirea in care locuiesc, deșeurile pot fi depuse în 2 containere: de reciclat și toate celelalte. Am obiceiul de a recicla sticlele de orice fel, precum și hârtia. Sticlele rămân în bucătărie pana când ajung sa le cobor la container, iar hârtia se strânge pe un colt de birou.

Recent, a ajuns in casă o cutie de carton, un ambalaj, care s-a dovedit mai important decât credeam. Am decis sa o folosesc drept container pentru ceea ce trebuie reciclat. Am pus-o langa cosul de gunoi, așadar de fiecare dată când mergeam să arunc ceva, aveam efectiv sub ochi o alegere de făcut. Și atunci am realizat că o serie întreagă de ambalaje nu erau reciclate: cerculețele de securitate de la sticlele de plastic, etichete, mici resturi din plastic sau metal. Toate mergeau la gunoi pentru că nu aveau un loc al lor la mine in casă. Având un spatiu special dedicat acestei activități, care are și beneficiul de a fi ușor de transportat, a dus la o creștere a vizibilității, și deci a responsabilității mele de a face alegerea corecta.

Dar a dus și la conștientizarea cantității incredibile de ambalaje care rămâne de pe urma consumului meu. În 4 zile, am golit cutia de două ori.

Problema este, deci, împărțită în două: prima parte apare atunci când, in magazin, nu gândesc la ce rămâne de pe urma cumpărăturilor mele. Și mă regăsesc atunci cu o mulțime de ambalaje care trebuie date mai departe, într-o formă sau alta, dintre care multe, foarte multe nu pot fi reciclate in orasul in care stau. A doua parte apare atunci când locuința mea …sau obiceiul meu nu sunt adaptate pentru aceasta, iar rezultatul este că multe din obiectele care pot fi reciclate ajung la gunoi, împreună cu resturile nereciclabile.

În timp ce rumegam la aceasta concluzie, s-a întâmplat să dau peste un video cu titlul “I want you to stop recycling“: vreau sa nu mai reciclezi. Intrigant. Îl privesc si îmi dau seama că sfatul este, într-adevăr, foarte pertinent. Dacă ai ce sa reciclezi, problema exista deja. Am văzut-o și eu când am început utilizarea cutiei mele. Mult mai eficient (a se citi verde, responsabil, ieftin, inteligent…) este sa nu ajungi acolo. Nu cumpăra obiectul respectiv dacă e ambalat sau supra-ambalat. Nu accepta punga aia de plastic. Știi unde o să ajungă. Chiar daca iti spui “lasă, o folosesc alta data”. Știi că nu e așa și că nu va face decât să umple faimoasa punga cu pungi din bucătărie. Care va ajunge, până la urmă, la gunoi, pentru că pungile de plastic nu se pot recicla (cu usurinta, asadar multe dintre sistemele de gestiune a deseurilor din orase nu le accepta in containerele de reciclare). Nu îți lua cafea in pahar de plastic. Nu o sa fie reciclat, o să ajungă într-o groapă de gunoi. Ai atâtea căni in dulap, nu e una și pentru dus la birou? Nu îți fie teama sa refuzi un pai, un ambalaj, o broșură, un catalog. Ai nevoie de ele, cu adevărat? Dacă ai de ales intre același produs care vine într-un recipient reciclabil si unul nereciclabil, nu sta pe gânduri. Deși poate costa un pic mai mult.

Și aici intervine o (ultima) întrebare: știm ce se reciclează și ce nu?

In majoritatea localităților (in care se colectează selectiv), administrația pune la dispozitia populației containere pentru deșeuri menajere, plastic și metal (galben), hartie (albastru) și sticlă (verde). Daca aveți șansa de a locui in Brașov, București, Călărași sau Ploiești, puteti găsi informatii precise pe harta reciclarii. Pentru cateva alte orase sau județe, puteți găsi informatiile pe internet : Bistrita Nasaud, Arges, Cluj. Atenție in mod deosebit la ce puneți in containerul de reciclare pentru plastic : există diferite feluri de plastic, fiecare necesitand un proces diferit de reciclare. Nu toate firmele de reciclare acceptă toate tipurile.

Sunt foarte, foarte multe lucruri pe care le putem face. Este important să facem un prim pas, oricat de mic ar fi, iar asta nu ne obligă sa ne dam peste cap viața. Am prieteni care au cumpărat un aparat de compost cu viermi, deoarece stau in apartament și nu au unde composta. (Până la urmă, viermii au murit. De reîncercat). O cunoștință a spus că își va tine resturile menajere pe balcon și că la sfârșit de săptămână le va duce într-o grădină pentru compostare (iată o idee bună și pentru București, unde nu cred că există așa ceva). O alta, tot într-un apartament, își deshidrateaza resturile de legume in cuptor și le duce o data pe luna la țară. Alt cuplu din zona merge la magazin cu pungi de cârpă și borcane și se aprovizioneaza de la produsele in vrac. Singurul deșeu pe care îl produc în urma cumpărăturilor este bonul de casă. Și acesta este reciclabil.

Sursa foto.

Studiu analiza deseu menajer

Aproximativ 40% din deșeurile românilor reprezintă materie primă pentru economia țării.

În prezent, un român din mediul urban generează, în medie, aproximativ 346 kg de deșeuri menajere*/an, în timp ce persoanele din mediul rural produc, în medie, de până la 3,5 ori mai puțin (aproximativ 95 kg de deșeuri menajere*/an). Din acestea, deșeurile reciclabile reprezintă aproximativ 39% în urban și 52% în rural, din care aproximativ jumătate sunt ambalaje.

*deșeuri menajere = deșeuri de ambalaj din plastic, metal, hârtie-carton, sticlă; deșeuri reciclabile altele decât cele de ambalaje, deșeuri reziduale (resturi de mâncare, de exemplu).

Categoriile de deșeuri generate în mediul urban 346 kg/ om/ an. Sursa: Eco-Rom Ambalaje.

Studiul este realizat de Eco-Rom Ambalaje, compania deţinătoare a licenţei “Punctul Verde” în România şi cea mai importantă organizaţie de preluare de la agenţii economici a obligaţiei de reciclare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje, în perioada septembrie 2012 – august 2013. Acesta prezintă analiza compoziției deșeului menajer în România, generat atât în mediul urban, cât și în cel rural.

,,După 10 ani de la ultimul studiu care a stat la baza strategiilor naționale de gestionare a deșeurilor, a venit timpul să aflăm ce cantitate de deșeuri generează un român, care sunt acestea și cum putem să le transformăm în resurse. Practic, acest studiu ne arată un aspect esențial pentru România în momentul de față: dacă gestionăm eficient deșeurile de ambalaje, putem îndeplini cu succes obligațiile naționale stabilite până în 2020 – reciclarea a 50% din deșeul reciclabil generat în gospodării.” a declarat Sorin Cristian Popescu, Director General Eco-Rom Ambalaje.

Rezultatele studiului arată că, în mediul urban, populația separă, în containerele dedicate de 1,1m3, 6.3% (8.4 kg) din totalul deșeurilor reciclabile generate (134,6 kg deșeuri reciclabile generate anual de o persoană). Restul de aproximativ 94% se regăsesc în masa de deșeuri colectate în amestec și trimise spre stațiile de sortare și depozitele de deșeuri. Cele mai multe deșeuri reciclabile identificate de cetățeni sunt cele de hârtie, urmate de cele de plastic și de cele de sticlă.

Din masa totală de deșeuri reciclabile, deșeurile de ambalaje reprezintă aproximativ 50% (65 kg), iar raportat la totalul deșeurilor generate anual de o persoană în mediul urban (346 kg de deșeuri menajere*), ambalajele reprezintă 18%. Dacă acum 10 ani, conform unui studiu similar, toate deșeurile de ambalaje erau trimise la gropile de gunoi, în prezent, 7,5% din acestea sunt colectate în containerele de 1,1m3 (respectiv 5 kg din totalul de 65 kg de deșeuri de ambalaje generate anual de o persoană, în mediul urban).

,,Odată cu extinderea infrastructurii de reciclare, a crescut și numărul românilor care separă corect deșeurile de ambalaje. Cu toate acestea, efectele noilor investiții cu fonduri europene și private în gestionarea deșeurilor nu s-au făcut simțite în măsura așteptată, cauza fiind participarea unui număr încă redus de persoane la colectarea separată a deșeurilor menajere. În acest context, trebuie ca toți actorii – industrie, autorități, operatori de salubritate – să se implice mai mult în informarea și conștientizarea publicului, astfel încât separarea deșeurilor să devină o obligație și un obicei.” a mai declarat Sorin Cristian Popescu, Director General Eco-Rom Ambalaje.

Studiul a fost realizat cu scopul de a evidenția posibilitatea atingerii țintelor stabilite prin Legea 211/2011 – Legea Deșeurilor – și a determina tipurile și cantitățile de deșeuri generate în gospodăriile populației (cu precădere ponderea ambalajelor în acest flux). Aceste date vor servi și la stabilirea de noi obligații în domeniul reciclării ambalajelor la nivel național, domeniu pentru care, pentru anul 2013, s-au stabilit următoarele ținte minime de reciclare: hârtie/carton – 60%; plastic – 22,5%; metale – 50%; sticlă – 50%.

În prezent, aproximativ 9 milioane de români au acces la sistemul de colectare separată pus la dispoziție de Eco-Rom Ambalaje. În parteneriat cu autoritățile locale și operatorii de salubritate desemnați, organizația dezvoltă serviciile de colectare separată a deșeurilor de ambalaje în 450 de localități, cu aproximativ 165 mai multe decât aceeași perioadă a anului trecut.

Mai multe detalii despre studiu, precum şi informaţii despre colectarea separată a deşeurilor de ambalaje pot fi aflate accesând site-ul  www.ColecteazaSelectiv.ro.

Compoziția deșeurilor menajere generate de populație; din masa deșeurilor reciclabile sunt evidențiate separat deșeurile de ambalaje

Ponderea deșeurilor generate în funcție de sezon

Despre Eco-Rom Ambalaje

ECO – ROM AMBALAJE S.A. este o organizaţie înfiinţată la sfârşitul anului 2003 de un grup de companii care activează în România şi care au luat iniţiativa implementării sistemului ”Der Grüne Punkt” – Punctul Verde, în ţara noastră. Acest sistem are ca scop îndeplinirea obligațiilor de reciclare a deșeurilor de ambalaje ce revin producătorilor care pun pe piață produse ambalate.

Eco-Rom Ambalaje a început activitatea în 2004 cu 81 de companii care au aderat la sistemul companiei, urmând ca prima jumătate a anului 2013 să se încheie cu 2591 de companii responsabile în portofoliu. Eco-Rom Ambalaje a preluat şi a îndeplinit cu succes, în fiecare an, obligaţiile de valorificare şi reciclare pe care şi le-a asumat pentru membrii săi.

Eco-Rom Ambalaje implementează şi dezvoltă în România un sistem de colectare selectivă a deşeurilor de ambalaje ce vizează atât agenţii economici, cât şi populaţia, care contribuie semnificativ la realizarea ţintelor de colectare şi reciclare impuse României de către Uniunea Europeană.

În 2012, Eco-Rom Ambalaje a îndeplinit cu succes obiectivul legal de reciclare de 55% şi a valorificat 61% (398.463 tone) din cantitatea de deşeuri de ambalaje puse pe piaţă de membrii săi (651.126 tone). Creșteri semnificative în ceea ce privește cantitatea de deșeuri de ambalaje reciclată s-au înregistrat, în principal, la ambalajele de tip PET și aluminiu. Astfel, la finalul anului 2012, au fost reciclate 2,7 miliarde de PET-uri (67.902 tone) și 400 de milioane de doze de aluminiu (5.073 tone).

În prima jumătate a anului 2013, Eco-Rom Ambalaje a extins serviciile de colectare separată în 450 de localități, cu aproximativ 165 mai multe decât aceeași perioadă a anului trecut. Astfel, în prezent, aproximativ 45% din populația României – circa 9 milioane de români – au acces la sistemul de colectare selectivă prin cele aproximativ 17.500  pubele colorate puse la dispoziție de Eco-Rom Ambalaje.

Datorită rezultatelor obținute și a susținerii permanente a industriei, respectiv a producătorilor de bunuri ambalate, în dezvoltarea și eficientizarea sistemului de colectare selectivă a deșeurilor de ambalaje la nivel național, Eco-Rom Ambalaje îndeplinește 72% din obligația de reciclare a României pentru deșeurile de ambalaje (conform ANPM 2011).

Despre Punctul Verde

“Punctul Verde” este un simbol internaţional care semnalează cumpărătorului că firma producătoare sau importatoare s-a angajat să îndeplinească obligaţiile de reciclare şi valorificare a cantităţilor de ambalaje puse pe piaţă, prin contribuţia la dezvoltarea sistemului de colectare selectivă de la populaţie.

Colectare selectiva

Dintre toate deseurile menajere, cred ca plasticul ar trebui sa ne ingrijoreze cel mai mult! Pentru ca nu este biodegradabil, iar gestionarea lui deficitara va duce candva la aparitia unor munti de gunoaie. Cine a vazut filmul Wall-E poate sa-si faca o idee despre cum ar putea arata lumea daca fiecare fir de iarba ar ajunge sa fie astupat de cate un petic de plastic.

Acest proces infricosator a inceput deja! Si a inceput cu Oceanele (stiti voi, acele medii pline de viata, datorita carora Pamantul se mai numeste si Planeta Albastra…). Potrivit unor studii realizate de Greenpeace, 10% din cele aprox. 100 milioane tone de plastic produse anual ajung in oceane, iar din acestea, 80% provin din mediul terestru.

Unul dintre cele mai grave exemple de poluare cu plastic este Peticul de Gunoi din Pacific (“The Pacific Garbage Patch” sau “The Pacific Trash Vortex”), pe scurt – PGP. Acest “petic” este un fenomen alarmant ce are loc in Pacificul de Nord si consta intr-un vortex de materiale plastice de dimensiuni variate, aflate in suspensie in stratul neustonic (foarte aproape de suprafata apei). Se poate spune ca PGP este cea mai mare “groapa” de gunoi din lume. Oamenii scapa de problemele lor, trimitandu-le, cu dedicatie speciala, in locuri unde nu ii mai afecteaza. Out of sight – out of mind! Gunoaiele sunt aduse dinspre mediul terestru de catre Curentul Pacificului de Nord, iar curentii de suprafata, produsi de actiunea vantului, antreneaza aceste particule catre centrul spiralei, prinzandu-le intr-o “capcana” din care nu mai pot iesi. Peticul are o suprafata aproximativ dubla fata de statul Texas (wikipedia.org).

Prin ce este acest vortex de plasticaraie periculos pentru mediu? Sunt multe probleme, hai sa le scriu cu liniuta, in speranta ca ma veti urmari cu atentie:

- dezechilibre in lanturile trofice: plasticul este maruntit de catre actiunea apei, iar particulele mici rezultate sunt foarte usor de confundat cu reprezentantii planctonului! Animale precum Phoebastria nigripes (o specie de albatros) sau testoasele de mare mor in urma ingerarii unor obiecte de plastic. In urma analizarii unor astfel de cadavre, s-au gasit capace de la PET-uri, bucatele de baloane, componente de la brichete.

                                                                                        Fotograf: Chris Jordan

- capcane infricosatoare (Ce moarte o fi asta? Eu una ma cutremur…): multe specii mor incalcite in plase de pescuit sau ghemuri de guta aruncate iresponsabil (si Apostolii lui Iisus au fost pescari, dar ne-am cam indepartat de vremurile acelea). Sa nu mai vorbim de pungi. Pungile sunt la ordinea zilei. Delfinii poarta coliere cu “Thanks for shopping with us”…

(Apropo: DE CE se ambaleaza fructele de pomelo INDIVIDUAL, in acel atragator dres de plastic cu gaurele? Poate ma lamureste si pe mine cineva!)

Cercetarile arata ca peste un milion de pasari marine si o suta de mii de mamifere marine si testoase mor anual din cauza poluarii cu plastic (UNEP, 2006).

Sursa foto

- „burete toxic”: particulele din coloana de apa de la suprafata sunt fotodegradate (evident, cu ajutorul luminii), devenind din ce in ce mai mici (pana la nivel molecular). Aceste substante toxice (de tipul bisfenol A, PCB-uri si derivati ai polistirenului- wikipedia.org) sunt apoi consumate de catre plancton, devenind astfel componenta a lantului trofic (substante care se bioacumuleaza si pot ajunge chiar la tine in farfurie, daca mananci peste oceanic).

- Transport gratuit pentru organismele care “merg la ocazie”: deseurile de dimensiuni mai mari, care plutesc (de tipul recipientelor – PET-uri, galetuse etc.) pot favoriza transportul organismelor cu caracter invaziv (“ocean hitch-hikers”) catre alte habitate, distrugand echilibrul.

PGP este un mare depozit de indiferenta, nesimtire si pur egoism, o povara ce chinuie vietati spectaculoase – marine si inaripate deopotriva. Oamenii trebuie sa stie ca plasticul nu este o resursa cu care sa ne jucam.

Sa revenim la punguta din farmacie. De ce sa nu o iau? Vei spune ca punguta asta nu va ajunge tocmai in Pacific. Ce s-ar putea intampla cu ea? S-ar putea:

-          sa ajunga la Glina
-          sa ajunga in Marea Neagra (odata cu multele noastre pacate spalate de ploi si scurse in mare)
-          sa ajunga intr-un colet la finul meu Aurică din Canada, si din orasul lui poate in Pacific
-          sa o reciclez
-          sa nu o iau (pe principiul no trading – no production!)

“- Va multumesc, dar totusi voi pune sticla cu sirop in ghiozdan!”

 Bibliografie

• Pentru a vedea o aplicatie interesanta, click aici, si apoi click pe Garbage: Ocean Debris
• UNEP (United Nations Environment Programme), Regional Seas Report and Studies, Ecosystems and Biodiversity in Deep Waters and High Seas No. 17, 2006
• Wikipedia.org
• Greenpeace.org

Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre !