Facultatea de Geografie, Universitatea din București

1. Aspecte introductive

Colectarea selectivă a deșeurilor a devenit obligatorie odată cu anul 2019. În cadrul legilor sunt stipulate atât metode de punere în practică a colectării, precum apariția containerelor speciale (pentru fiecare tip de deșeu), cât și implicațiile penale rezultate din nerespectarea regulilor. Cu atât mai mult, această acțiune este necesară deoarece gropile de gunoi/depozitele de deșeuri ajung la capacitatea maximă mult mai repede decât o entitate ce reciclează, reutilizează și compostează.

Punerea în aplicare a unui astfel de sistem în cadrul unui bloc de locuințe ar avea anumite efecte pozitive:

• Conservarea resurselor naturale neregenerabile;
• Păstrarea sferelor mediului (apă, aer, sol, biodiversitate) mai curate;
• Reducerea consumului și, implicit, punerea în funcțiune a unei economii circulare;
• Eficientizarea energiei.

Pe lângă acestea, ce implică, în general, componentele mediului, se conturează anumite avantaje și la nivelul comunității, ca urmare a dezvoltării unui sistem sub forma unei echipe:

• Închegarea unei congregații formată din locuitorii blocului ce va fi mult mai eficientă (rapiditate în luarea deciziilor, posibilitatea de încheiere pe cale rezonabilă a conflictelor, întrajutorare);
• Reducerea consumului de materii prime;
• Reducerea costurilor (taxă de salubrizare mai mică);
• Responsabilizare;
• Posibilitatea preluării acestui model de organizare și în activitățile zilnice.

2. Deșeurile: categorii și subcategorii

Deșeurile menajere se împart în 2 categorii: FRACȚIE UMEDĂ și FRACȚIE USCATĂ.

Fracția umedă

În cadrul fracției umede sunt prezente acele deșeuri ce nu pot fi reciclate, ele mai fiind cunoscute și ca deșeuri reziduale/amestecate. Acestea se depozitează în recipientele gri.

Printre exemplele de deșeuri reziduale se numără: resturi de mâncare (carne, lactate, ouă, vegetale), scutece și absorbante, reziduuri și excremente ale animalelor domestice, conținutul sacului de la aspirator, șervețele folosite, mucuri de țigară, lemn tratat sau vopsit.

De asemenea, sunt anumite deșeuri care nu trebuie încadrate aici, precum: îmbrăcămintea și încălțămintea folosite, mobila veche/uzată, deșeuri din construcții (moloz), nisip, pietriș, electrice și electrocasnice, baterii sau anvelope. Acestea fac parte din categorii speciale de deșeuri (voluminoase, DEEE sau deșeuri din construcții).

Fracția uscată

În cadrul fracției uscate sunt prezente deșeurile ce pot fi reciclate, iar acestea se împart în 4 mari categorii: PLASTIC/METAL, HÂRTIE/CARTON, STICLĂ și DEȘEURI BIODEGRADABILE.

Un lucru important de care trebuie să se țină cont când se realizează colectarea selectivă a deșeurilor reciclabile este ca acestea să fie curate. Astfel, recipientele din plastic (PET-uri) și sticlele din ciob se clătesc înainte de colectare. De asemenea, hârtiile și cartoanele nu trebuie să conțină reziduuri de mâncare deoarece pot contamina și alte deșeuri colectate selectiv.

De asemenea, după cum s-a evidențiat și mai sus, fiecare categorie se adună în recipiente cu o anumită culoare:

• Plastic/metal – galben
• Hârtie/carton – albastru
• Sticlă – verde
• Deșeuri biodegradabile – maroniu

Figura 1 – Afiș cu rol în explicarea procesului de colectare selectivă

3. Sistem de colectare selectivă în cadrul blocurilor de locuințe

1. Discuții (acord unanim pentru realizarea sistemului de colectare selectivă)
2. Facilitarea infrastructurii de colectare selectivă (educare, amenajarea locurilor de depozitare)
3. Dezvoltarea/evoluția sistemului

Primul și poate cel mai greu pas este de a aduce toți locatarii la un numitor comun. Astfel, dacă unul nu este de acord, pot apărea conflicte în sensul „eu de ce trebuie să fac și el nu?”. Pentru a convinge că un astfel de sistem este facil și ajută mediul dar și comunitatea, trebuie să se pună accent, mai întâi, pe beneficiile ce pot apărea la nivelul locatarilor. Aici intervin avantajele:

• Locatarii vor fi mai uniți deoarece apare conlucrarea. Dacă o verigă din acest sistem nu merge, tot mecanismul va eșua în a funcționa. Astfel, această unire va avea avantaje, acestea materializându-se în întrajutorare, luarea mai rapidă a deciziilor la nivelul blocului, comunicare mai ușoară.
• Dacă deșeurile sunt sortate, operatorul de salubritate va investi mai puțin capital, dar și timp, pentru ca acestea să ajungă sub această formă la depozit. Astfel, vor scădea și taxele de salubritate la nivelul fiecărei familii. La momentul actual, în sectorul 3, taxa este de 5,99 lei/persoană/lună însă dacă se realizează colectarea selectivă, costurile sunt suportate aproape în totalitate de primărie, ajungând ca taxa să fie de 0,06 lei/persoană/lună.
• Acest tip de organizare/ordonare (fiecare deșeu să fie la locul lui) poate responsabiliza o persoană. De asemenea, preluarea acestui principiu în viața cotidiană va ajuta o persoană să-și organizeze mai bine ziua.
• Odată ce o persoană înțelege implicațiile unui astfel de sistem, va ajunge inevitabil să și refolosească. Astfel, refolosirea va crea un efect în lanț: va fi eliminată o cantitate mai redusă de deșeuri (costuri mai mici de la operatorul de salubritate) și, de asemenea, costurile vor mai scădea la nivelul fiecărei gospodării dacă anumite produse se refolosesc, nefiind nevoie să se achiziționeze altele la fel de des ca înainte.
• Apare o satisfacție personală când un individ știe că face bine, atât mediului cât și altor persoane. Astfel, cineva care colectează selectiv contribuie indirect la o eficientizare a consumului de energie, la reducerea consumului de materii prime, dar și la reducerea poluării (apei, aerului, solului, biosferei).

După ce toți sunt de acord, are loc procesul de creare a sistemului propriu-zis de colectare selectivă, iar aici poate intra educarea locatarilor cu privire la colectare (prin afișe, video-uri, lucruri simple, plăcute ochiului). De asemenea, este nevoie și de un loc pentru depozitarea deșeurilor până la apariția operatorului de salubritate:

• Ghena blocului: aici pot fi aruncate și depozitate deșeurile ce nu pot fi reciclate (fracția umedă)
• Grădina blocului: se poate folosi pentru depozitarea deșeurilor reciclabile (fracția uscată)
• Anexe ale blocului: încăperi precum cele prin care trece toboganul de gunoi pot deservi ca locuri de depozitare

Dacă se ajunge în punctul acesta, limita este cerul. Sistemul de colectare selectivă se poate dezvolta pe mai multe ramuri: becuri, baterii, electronice.

Desigur, este prezent un grad mai mare de libertate dacă nu colectăm selectiv, respectiv, un confort mai mare având în vedere că nu ne batem capul și cu asta. Însă, o organizare bună, atât la nivel individual, cât și la nivel de comunitate, face acest plan realizabil. Zona de confort este plăcută, dar lucrurile mărețe se petrec în afara ei.

Prin compostare intelegem totalitatea transformarilor microbiene, biochimice, chimice si fizice, pe care le sufera deseurile organice, vegetale si animale, de la starea lor initiala si pana ajung in diferite stadii de humificare.

Compostul este un produs obtinut printr-un proces aerob, termofil, de descompunere si sinteza microbiana a substantelor organice din produsele reziduale. Contine peste 25 % humus relativ stabil, format predominant din biomasa microbiana si care in continuare este supus unei slabe descompuneri, fiind suficient de stabil insa pentru a nu se reincalzi ori a cauza probleme legate de miros sau de inmultire a insectelor.

Compostarea deseurilor biodegradabile, cum sunt cele din bucatarie si din gradina, conduce la obtinerea unui material nutritiv, ce poate fi folosit in locul ingrasamintelor chimice. Compostarea se poate face in cadrul gospodariilor, in lazi de compost speciale din plastic sau in alte recipente. In cazul fermelor, compostarea se realizeaza pe platforme special amenajate, materialul pentru compostat fiind dispus in randuri lungi (brazde) si intors periodic.

S-au identificat trei faze principale ale procesului de compostare:

- faza 1, stadiul de fermentare mezofila, caracterizat prin inmultirea bacteriilor si temperaturi cuprinse intre 25 si 40 grade Celsius;

- faza 2, stadiul termofil, in care sunt prezente bacteriile, ciupercile si actinomicetele (primul nivel al consumatorilor), la o temperatura de 50-60 grade Celsius, descompunand celuloza, lignina si alte materiale rezistente;

- faza 3, constituie stadiul de maturare, in care temperaturile se stabilizează si se continua unele fermentatii, convertind materialul degradat in humus prin reactii de condensare si polimerizare; ultimul obiectiv este de a produce un material stabil.

Compostul, produsul final stabilizat, este folosit extensiv ca ingrasamant, pentru a imbunatati structura solului, a facilita revegetarea solului erodat sau deteriorat si pentru a furniza nutrienti plantelor.

Pe langa faptul ca este o sursa gratuita de ingrasamant natural, compostarea este si o metoda ecologica de a “scapa” de mai mult de o treime din gunoiul menajer. Procesul de compostare este considerat astazi o metoda de management pentru stabilizarea deseurilor organice.

In urmatoarele articole va voi prezenta metodele de compostare si cum putem realiza compostarea in propriile gospodarii.

Surse foto: www.eartcicle.com, www.iecoliving.com

Dragii nostri cititori, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.

Articol realizat de Ionela Marin