It is essential that WE DO NOT FORGET and do not allow that such a catastrophe repeats itself ever again! Chernobyl was, and still is considered the single most devastating disaster caused by mankind.

We invite you to watch a French documentary, “Chernobyl Express”, made in 2009 – an homage to those that responded immediately to the accident, those that have been named (in a cynical way, I would say) “liquidators”. One third of them have already died and another 30% are affected by various forms of cancer. The film also presents those who are nowadays trying to permanently “clean” the area. “Chernobyl Express” won the First Prize in 2009 at the Short Film Festival in Rueil-Malmaison, and is presented by Terre TV France.

A new sarcophagus above Reactor 4 will be completed in 2015, on top of the one already in existence (a concrete “tomb” built soon after the disaster) which has become unstable and riddled with fissures, and is in danger of collapsing. The new sarcophagus will cost around one billion dollars.

Let’s learn from our mistakes!

A final word: the language used in the documentary is French, and it can be understood by someone with average knowledge of this language. A number of scenes are spoken in English.

Picture source: http://www.evz.ro/detalii/stiri/24-de-ani-de-la-cernobil-893235.html

Link for viewing the documentary: http://www.terre.tv/fr/4291_tchernobyl-express–visite-de-la-zone-interdite

Article written by Valentina Mănoiu and translated by Mitoșeriu Mihail!

Poate cei mai mulți dintre noi cunoșteau până acum pectinele drept o clasă de compuși  organici găsiți și extrași  în și din țesuturile celulelor vegetale și care, amestecați cu apă și supuși ulterior fierberii, capătă forma unei gelatine (pectoza).

Pectinele își datorează denumirea de la grecescul ” pēktikós”, însemnând ”coagulat” și sunt niște heteropolizaharide structurale (Foto 1) cuprinse în pereții celulelor primare ale plantelor terestre. Acestea au fost izolate pentru prima dată și descrise în 1825 de către chimistul și farmacistul francez, Henri Braconnot (Foto 2). Industrial și utilizate în comerț, găsim pectinele sub forma unui praf alb, în principal extras din citrice și este mai des utilizat ca și substanță coagulantă (ca agent de gelifiere) în industria alimentară (producerea sucurilor de fructe, a gemurilor, a dulcețurilor, a jeleurilor), farmaceutică și în cosmetică, însă au un rol nemaipomenit în a ajuta organismul să scape de elementele grele și, mai ales, radioactive, datorită proprietății lor de a atrage ca un magnet metalele și ionii radioactivi pentru a-i elimina apoi din corp. De asemenea, este utilizat ca și stabilizator în sucurile de fructe și băuturi lactate, și ca o sursă de fibre alimentare.

Fructele conțin pectine, aceste substanțe fiind extrase din mere, spre exemplu, pentru a produce la scară industrială diferite tipuri de suplimente alimentare (celebrul ”Pectine de Pomme”), dar în ciuda efectelor benefice asupra organismului, dovedite științific, există încă mulți oameni care le includ în categoria aditivilor alimentari și sunt rezervați vis-a-vis de importanța lor în echilibrarea imunității. Pe lângă fructele cultivate și la noi în țară (mere – 1,5%, cireșe – 0,4%, caise – 1%), pectinele se găsesc în cantități deloc neglijabile și la citrice (0,5-3,5%), sau la fructele de pădure. La zmeură (Foto 3) sau afine, acestea acționează ca un conservant și le ajută să își păstreze frăgezimea. De asemenea, e bine de știut că fructele conțin cu atât mai multe pectine cu cât sunt mai crude. Bineînțeles, un efect și mai simțitor îl induc dacă sunt administrate în cantități mai mari, ca și suplimente alimentare, sau ca ingrediente sub formă de praf, la producerea marmeladelor, gemurilor etc.

Principala utilizare a pectinei, pe lângă cea de producere a dulciurilor, este cea de stabilizare a celulozei în băuturile pe bază de sucuri de fructe și ca înlocuitor de grăsime în produsele de patiserie. Nivelurile tipice de pectină utilizate ca aditiv sunt între 0,5 și 1,0%, acest lucru însemnând că pectina introdusă de om prin diverse alimente este de aproximativ aceeași cantitate ca și pectina din fructele proaspete.

În medicină, pectina e folosită pentru a produce medicamentele ce duc la creșterea vâscozității și volumului scaunului, astfel încât aceasta este utilizată împotriva constipației și diareei. Pectina este, de asemenea, utilizată la pastilele pentru gât ca antiinflamator, precum și  în produsele cosmetice, ca stabilizator, sau în diverse preparate farmaceutice pentru vindecarea rănilor, grație efectului său coagulant.
În industria trabucurilor, pectina este considerată un substitut excelent pentru cleiul vegetal și mulți fumători de trabuc folosesc pectină pentru repararea învelișului exterior de tutun deteriorat.

Legătura acestora, însă, cu mediul înconjurător provine de la utilizarea medicamentelor pe bază de pectină pentru curățarea organismului de elementele radioactive, ca urmare a poluării accidentale sau continue, de-a lungul vieții. Alături de alți câțiva compuși (cum ar fi spirulina), pectinele se comportă ca un scut împotriva radiațiilor, protejând organismul de bombardamentele de elemente radioactive din aer. Molecula pectinei (Foto 4) are o putere fantastică de a anihila efectele negative ale radiațiilor din organism, indiferent de cantitatea în care acestea pătrund în corpul nostru, dovadă fiind utilitatea lor după marile dezastre atomice din istoria ultimilor zeci de ani.

Cele două organe afectate inițial de radiații și toxine sunt rinichii și glanda tiroidă, iar prin legătura acestora cu restul corpului uman, sursele nocive sunt repede răspândite chiar și la nivelul celor mai ”ermetice” țesuturi și organe umane. Din fericire, există metode naturale de a îndepărta pentru totdeauna elementele chimice ”malefice”, una dintre acestea fiind administrarea alimentelor pe bază de pectine sau doze mai mici sau mai mari de pectină pură. Detoxifierea pe care acestea sunt capabile să o facă în organism nu are limite cantitative, glanda tiroidă având mare nevoie de substanțe ajutătoare pentru a lupta cu sursele radioactive.

Poate cel mai răsunător exemplu este tragedia nucleară din anul 1986 de la Cernobîl, ce a provocat nenumărate decese și a îmbolnăvit oameni din toate țările vecine Ucrainei. În acel an, la nivelul organismelor mondiale și naționale de alimentație și protecție a omului și a minorilor, s-a luat decizia administrării copiilor (în special sugarilor) a produselor farmaceutice pe bază de pectine și a introducerii pe scară largă a pectinelor în alimentația lor (ca ingredient sub formă de pudră – Foto 5). Studiile au arătat că sistemul imunitar al copiilor a început să își revină după mai puțin de o lună și medicii de atunci garantau că efectele vor fi de lungă durată. Radioactivitatea din urina copiilor a scăzut, după numai 20 de zile de tratament, cu până la jumătate. Monitorizați în permanență de către cercetătorii din cadrul Centrului Ucrainean de Medicină și de la Institutul de Medicină și Endocrinologie din Belarus, pacienții infestați au răspuns în majoritatea lor destul de bine consecințelor catastrofei de la Cernobîl în condițiile tratamentelor cu pectină, realizând o excreție eficientă și în ritm rapid a radionuclizilor încorporați. Cercetătorii au emis o serie de rapoarte în care au declarat că, datorită alimentelor preparate prin utilizarea pectinei ca și aditiv, copiii din zonele grav poluate care au constituit grupurile de control, au răspuns foarte bine tratamentelor, iar starea lor s-a ameliorat cu până la 50%, doar prin utilizarea pectinelor.

Ca un sfat, nu vă speriați când vedeți pe ambalajele alimentelor însemnul ”E440”, deoarece indică prezența în alimente a pectinei. La orice vârstă și în orice sistem environmental mai mult sau mai puțin poluat, organismul nostru se poate găsi în situația de a avea nevoie de un compus chimic care să-l ajute să elimine metalele sau alte elemente grele aflate în exces.

Surse:

http://dexonline.ro/definitie/pectin%C4%83

https://en.wikipedia.org/wiki/Pectin

http://www.webmd.com/vitamins-supplements/ingredientmono-500-PECTIN.aspx?activeIngredientId=500&activeIngredientName=PECTIN

http://www.freshpreserving.com/products/pectin.aspx

http://foodpreservation.about.com/od/Preserves/a/High-And-Low-Pectin-Fruit.htm

https://en.wikipedia.org/wiki/File:Pectin.jpg

Nu sunt singura care si-a pus intrebari in legatura cu efectele concrete ale radioactivitatii asupra populatiilor si ecosistemelor. Ce se întâmplă cu natura după un accident nuclear? Cum abordeaza fauna locala teritoriile mostenite de la oamenii care le-au abandonat?

Accidentul nuclear din 1986 de la Cernobil si efectele sale pe termen lung au reprezentat o ocazie nefericita, dar unica, pentru a observa pe viu, intr-un veritabil laborator in aer liber, schimbarile impuse de un astfel de eveniment, care a determinat abandonul complet al unei suprafete odata puternic antropizate. „Zona de alienatie”, limitata la 30 km de la centrala nucleara, include doua asezari: Pripiat, un oras de 50 000 de locuitori si Cernobil, 15 000 locuitori. Acum, acolo nu mai traieste nici un om… insa locul este departe de a fi pustiu. Surprinzător, această zonă de excludere, sau “zona moarta”, a devenit un fel de Eden post-nuclear, populat de castori şi bizoni, cai şi păsări, peşti şi şoimi – şi condus de lupi. Peisajul, care era puternic antropizat acum 25 de ani, brazdat de canale de irigatii si drumuri si presarat de campuri cerealiere este renaturalizat, iar reaparitia mlastinilor, padurilor si pajistilor a oferit faunei locale un prilej nesperat pentru a se dezvolta.

Accesul in zona este acum permis (limitat), asadar mai multe echipe de cercetatori au profitat de aceasta neasteptata ocazie pentru a monitoriza fauna din perimetru. Lupii sunt principalii pradatori din zona, asadar o stare buna a sanatatii, numarului si populatiei acestora se traduce printr-o stare buna a ecosistemului din care fac parte. În consecinţă, un studiu pe termen lung al lupilor a fost iniţiat de catre cercetatori pentru a determina sănătatea, aria de extindere şi numărul lor.  O parte din munca si rezultatele obtinute au fost prezentate publicului printr-un documentar realizat de PBS, Radioactive wolves, care poate fi vizionat integral aici.

Astfel, cercetatorii au prins cateva exemplare, le-au evaluat starea de sanatate, le-au pus emitatoare pentru monitorizare spatiala si au reusit astfel sa afle informatii esentiale despre obiceiurile, viata si teritoriile acestora. Iar rezultatele au fost uimitoare:

-          În mai puţin de 25 de ani de la dezastru, se estimeaza ca exista peste 300 de lupi in zona moarta, adica o populatie numeric similara cu zonele externe;

-          Starea de sanatate a lupilor este buna: acestia nu sufera de mutatii vizibile, iar faptul ca populatia este atat de puternica reprezinta un indicator bun pentru sanatatea acestora;

-          Sanatatea ecosistemului este indicata si de aparitia altor specii, cum ar fi soimii sau caii salbatici, care nu mai traiau aici cand zona era populata de oameni.

In fine, cladirile si drumurile celor doua orase parasite sunt acum folosite de animale, ca spatii de hranit, cuibarit sau deplasare, sugerand astfel faptul ca nu radioactivitatea reprezinta un pericol si un sfarsit pentru viata salbatica, ci oamenii.

Pentru a fi la curent cu intreaga poveste, vizionati documentarul. Si nu uitati sa va abonati la newsletterul Greenly, pentru mai multe informatii interesante.

Surse info: www.oasishd.ca, http://www.pbs.org/wnet/nature/episodes/radioactive-wolves/introduction/7108/, http://pripyat.com/en.

Surse foto: http://www-tc.pbs.org/wnet/nature/files/2011/10/09_radio_gallery1-610×405.jpg, http://1.bp.blogspot.com/-PplUkpD8y1U/Tpuptz_c7ZI/AAAAAAAAHt4/SezCjf-W2uo/s1600/RadioactiveWolves2.jpg, http://interactive.wxxi.org/files/images/highlights/radioact_wolv_03.jpg

Important este SĂ NU UITĂM şi să nu mai permitem vreodată repetarea unui asemenea accident! A fost şi este considerat CEL MAI MARE DEZASTRU DIN TOATE TIMPURILE, PROVOCAT DE OAMENI!!!

Vă invităm să vizionaţi un documentar în limba franceză, realizat recent (2009), un omagiu adus celor care au intervenit imediat după accident, numiţi în mod cinic, aş spune eu, „lichidatori” (1/3 din ei au murit, 1/3 suferă de diverse forme de cancer, 1/3 au „scăpat”) dar şi celor care încearcă în prezent să „cureţe” definitiv acel amplasament. Filmului i-a fost decernat Premiul I la Festivalul de scurt-metraje de la Rueil-Malmaison, în 2009 şi este prezentat de Terre Tv, Franţa.

Până în anul 2015, se va construi un nou sarcofag pentru reactorul 4, peste cel deja existent (un „mormânt” de beton, turnat imediat după explozie), dar care a devenit instabil, prezentând fisuri si risc de prăbuşire. Noul sarcofag va costa peste 1 miliard de euro.

Să învăţăm din greşeli!…

O ultimă observaţie: franceza vorbită în documentar poate fi înţeleasă de cei cu nivel mediu de cunoaştere a limbii franceze. În câteva secvenţe, limba vorbită este engleza.

Sursa foto: http://www.evz.ro/detalii/stiri/24-de-ani-de-la-cernobil-893235.html

Sursa/Link film documentar: http://www.terre.tv/fr/4291_tchernobyl-express–visite-de-la-zone-interdite