The origins of the lagoon complex are strongly influenced by the sediments carried along by the Danube from its origins all the way to its delta over the course of the last millennium. As far as location is concerned, the Razim-Sinoe lagoon complex is situated south of the Danube Delta and covers more than 1.100 square kilometers[U1] , of which 863 square kilometers are represented by the lagoons themselves. Most of the complex consists of a depression that was initially covered by the waters of the Black Sea and was subsequently fragmented by sandbars and spits.

Human activities during the last decades have left their mark on the lagoons – nowadays, engineering works divide the complex in two distinct units: Razim and Sinoe.

The Razim unit is made of a number of lakes: Razim, Goloviţa, Zmeica and Babadag. The most important lake is Razim itself, with an area of approximately 400 square kilometers and a maximum depth of 3.2 meters. This unit was isolated from the sea’s influence and has subsequently become a freshwater reservoir used for irrigating nearby fields.

The channels of Dranov and Dunavăț connect the Razim Lagoon with the Sfântul Gheorghe arm of the Danube Delta, thus receiving water from the river.

The Sinoe unit consists of the following lakes: Sinoe, Nuntași and Tuzla. It is separated from the Black Sea by a dam and its largest lake, Sinoe, measures 135 square kilometers and reaches a depth of just 1.6 meters.

The Razim-Sinoe Lagoon Complex belongs to the Danube Delta Biosphere Nature Reserve and its significance lies not just in its biodiversity (both plants and animals) but also in terms of its cultural heritage. Currently, the lagoon complex hosts 10 of the 20 highly protected areas of the Nature Reserve, which host unaltered ecosystems containing various plant and animal species. Their role is to maintain the characteristic plant life of the Delta and to act as sanctuaries for its animals.

Water quality in the lagoon complex is determined to a large extent by the quality of Danube’s waters, due to the interconnected nature of the two. As such, pollution affecting the Danube River inevitably reaches the lagoons.

Pollution is mostly due to waste water, even though it is not directly discharged in the lagoon complex. Because of its direct link with the Danube, the worst affected area is Razim Lake. Another major source of pollution comes from agricultural activities in the neighboring fields, which rely on chemical fertilizers. Industry also affects water quality, despite the fact that no industrial activities take place nearby. Nevertheless, the Danube carries industrial pollutants from other areas upstream. Shipping on the arms of the Danube is yet another source of pollution.

Water quality monitoring in the lagoon complex is carried out by several monitoring stations which measure the concentration of the most important pollutants. Water quality is assessed and assigned to one of the established water quality classes depending on a number of indicators.

In 2015, oxygen indicators (dissolved oxygen, biochemical oxygen consumption – CBO5 and chemical oxygen consumption – CCO-Mn and CCO-Cr) have recorded values that placed them in the first or second classes of water quality. The only exception is the CCO-Cr indicator, which is consistent with an average level of water quality. Lake Razim’s waters are strongly influenced by organic matter discharge in the Danube. Thus, the input of organic matter from the Danube was 105 times greater for CBO5, 57 times greater for dissolved oxygen, 350 times larger for phosphorus and 140 times larger for nitrogen than the input originating from the drainage basins of Razim and Babadag lakes.

In terms of nutrients, the role played by the Danube Delta in storing/capturing these elements, compared to the total input of the river, is insignificant, reaching only 2-3%. Consequently, the Danube’s nutrient load reaches almost entirely the Blacks Sea. For the lakes found in the Delta, it was determined that mineral nitrogen levels are within the limits of the first two classes of water quality, whereas total phosphorus values present concentrations typical for the second or third classes. In 2015, the levels of phosphorus have increased in the waters of Sinoe Lake.

Heavy metals, such as iron, cadmium and lead are found in concentrations that place them in the fourth and fifth water quality classes for the entire lagoon complex. Zinc and nickel on the other hand are found in lower concentrations, belonging to the good water quality class.

In the category of organic micro-pollutants, such as chlorine-based organic pesticides, values exceeding the threshold of the second water quality class were recorded for lindan and DDT concentrations. Lindan concentrations varied widely, between the first and the fourth quality class, whereas DDT generally fell in the fifth class.

Eutrophisation is a form of pollution affecting aquatic land ecosystems and is caused by a natural or artificial enrichment of water with nutrients, mostly phosphorus and nitrogen. Unlike the natural process, man-made eutrophisation is a rapid phenomenon which brings about deep subsequent changes in the state of aquatic ecosystems, degrading them and impacting its human uses: water supply, fish farming, leisure etc.

Eutrophisation can affect any type of water environments: rivers, lakes, transitional water bodies and coastal waters, but it manifests itself most often in the case of stagnant or semi-stagnant environments, such as lakes and man-made reservoirs, the Danube Delta and the coastal area of the Black Sea. The degree of an aquatic ecosystem’s eutrophisation is expressed mainly by the concentration of nutrients (total nitrogen and total phosphorus), the level of oxygen saturation and the amount of phytoplankton biomass.

In our particular case, the vast amounts of nutrients collected by the river throughout its entire basin have had a significant contribution to the eutrophisation that affects the lakes of the delta. This phenomenon has become more intense after 1980 and has triggered substantial changes in the aquatic flora and fauna. The contribution of local pollution sources is dwarfed by the amount of nutrients carried by the Danube and they may only play a local role at the scale of the delta. Eutrophisation has been amplified by the increase in the average water flow on the channels, which was caused by dredging operations carried out between 1961 and 1989.

Article written by Hugeanu Roxana – Cătălina, Greenly collaborator, and translated by Mihail-Andreas Mitoseriu.

Sursa: http://www.academia.edu/16011195/Ghid_geo-ecologic_Lacul_Rosu

Lacu Roșu reprezintă un peisaj misterios, despre care se spun legende. Iată ce spune prima dintre ele:

Cândva trăia în Lazarea o fată de o frumuseţe rar întâlnită, cum vorba aceea doar noi românii avem, pe nume Estera. Într-o zi aceasta s-a hotărât să meargă la târg, la Gheorgheni. Acolo, fata a întâlnit un flăcău voinic, care, spun bătrânii, se lua la trântă şi cu ursul. Cum s-au văzut, cei doi s-au şi îndrăgostit, flăcăul rugând fata să-i fie mireasă. Însă nunta lor nu s-a mai ținut, căci flăcăul a fost luat în armată. Fata l-a aşteptat multă vreme, mergând pe înserate cu ulciorul la izvor, unde stătea ore în şir, nădăjduind că alesul inimii sale se va întoarce. Era atât de tristă, încât la auzul cântecului ei se înduioşau şi munţii. Astfel, într-o duminică, trecând pe acolo, Estera a fost văzută de un tâlhar, care s-a repezit la ea și a ridicat-o în şa, zburând cu ea ca vântul spre Suhardul Mic, între stâncile cu o mie de feţe, unde acesta se ascundea. Tâlharul i-a promis fetei tot aurul şi toate bogăţiile din lume, sperând că ea îl va îndrăgi, dar fetei nu îi trebuia nimic. După o vreme, şi-a pierdut răbdarea şi a încercat să o ia în căsătorie împotriva voinței ei. Estera a strigat către munţi, cerându-le ajutorul. Stâncile cuprinse de strigătele îndurerate au răspuns cu tunete şi s-a pornit o ploaie torenţială, măturând tot ce întâlnea în cale. Acolo au rămas, sub fărâmăturile stâncilor, fata şi tâlharul. Şi apoi s-au adunat acolo apele munţilor, formând Lacul Roşu (Ucigaşul).

A doua legendă spune că pe pajiştea dintre versanţii munţilor a fost o stână. Ciobanii, văzând că se apropie furtuna, au încercat să se refugieze, dar Muntele Ucigaş, dărâmându-se, i-a îngropat împreună cu oile lor, formând astfel Lacul Roşu.

Din păcate, există surse de poluare care deranjează liniștea acestui lac frumos, legendar.

Principale probleme sunt generate de lipsa sistemului centralizat de canalizare menajeră și de epurare a apelor uzate rezultate pe teritoriul stațiunii Lacu Roșu. În zonă se află 222 pensiuni, 191 case de oaspeți, 115 cabane, 44 hoteluri, 20 apartamente, 17 vile, 6 case de vacanță, 3 campinguri, 2 hosteluri și 2 moteluri.

Sursa: http://www.nlcafe.hu/szabadido/20081112/5_kihagyhatatlan_latnivalo_erdelyben/

Calitatea apei este afectată și din cauza turismului neecologic și necorespunzător din zona limitrofă lacului. Lipesc parcările amenajate dotate cu WC-uri publice și cu recipiente corespunzătoare pentru colectarea deșeurilor și așa mai departe. Astfel, Lacul Roşu este ameninţat de turiştii care aruncă gunoaiele la întâmplare. Totodată, zona este afectată și de tăierile ilegale de păduri.

Monitoringul de supraveghere are rolul de a evalua starea tuturor apelor din cadrul bazinului hidrografic, furnizând informații pentru: validarea procedurii de evaluare a impactului, proiectarea eficientă a viitoarelor programe de monitoring, evaluarea tendinței de variație pe termen lung a resurselor de apă, inclusiv datorită impactului activităților antropice.

Lacul Roșu face parte din bazinul hidrografic Siret.

La nivelul spațiului hidrografic Siret, rețeaua pentru monitoringul de supraveghere se realizeză prin 2 secțiuni în cazul corpurilor de apă reprezentate de lacuri naturale și prin 33 secțiuni în cazul corpurilor de apă reprezentate de lacuri de acumulare.

Rețeaua pentru monitoringul operațional la lacuri în cadrul spațiului hidografic Siret este alcătuită dintr-un număr de 0 secțiuni în cazul corpurilor de apă lacuri naturale și prin 32 secțiuni în cazul corpurilor de apă lacuri de acumulare.

Din punct de vedere al calității apei prezintă condiții fizico-chimice specifice clasei I de calitate conform Ordinului nr. 1146/2002 al Ministerul apelor și Protecției Mediului, cu excepția azotiților la care se observă depășiri ușoare față de această clasă, încădrându-se în clasa a II-a de calitate la  punctul de prelevare coada lac pârâul Suhard și mijlocul lacului, ceea ce înseamnă că apa lacului corespunde condiției de calitate pentru protecția ecosistemelor acvatice. Însa la coada lac, la vârsarea pârâului Oii, valorile CBO₅, s-au încadrat în clasa a III-a de calitate, ceea ce reflectă și existența unei influențe antropice asupra calității apei.

Clasa de calitate - Starea ecologică

I                       foarte bună ( f. b.)

II                      bună ( b)

III                     moderată (m)

IV                    proastă ( p )

V                    proastă ( f.p.)

Din punct de vedere al elementelor biologice, evaluarea lacului Roşu a fost efectuată pe baza datelor de macronevertebrate bentice şi fitoplancton, date care au încadrat apa lacului în starea bună.

Elementele fizico-chimice suport au înregistrat următoarele valori medii:

- fosfor total: 0.01 mg/l, valoare caracteristică pentru starea bună;

- oxigen dizolvat: 9,5 mg/l, valoare caracteristică pentru starea bună.

Din punct de vedere al indicatorilor fizico-chimici generali lacul Roşu s-a încadrat în starea bună.

Din punct de vedere al poluanţilor specifici, apa lacului s-a încadrat în starea foarte bună.

Evaluarea integrata a elementelor de calitate monitorizate au încadrat apa Lacului Roşu în starea ecologica bună.

Pentru conservarea lor însă, este necesară controlarea turismului, atât în zonele terestre în jurul lacului, cât și a turismului cu bărci. Ar trebui să se țină cont de următoarele aspect: bărcile să nu se deplaseze în afara zonelor desemnate, turiștii să nu arunce deșeuri în apă și să nu colecteze plante sau animale din apă și din împrejurimile lacului.

Este necesară și controlarea complexurilor turistice, a pensiunilor, hotelurilor, vilelor, teraselor, apropiate de Lacul Roșu, ca acestea să nu deverseze ape menajere şi alte substanțe de natură poluantă în apă sau în sol, deoarece acestea pot contribui la eutrofizarea artificială a apei lacului. De asemenea, este necesară interzicerea realizării de construcţii la mai puţin de 50 m de limita acestui habitat.

Autor: Szasz Eniko, Facultatea de Geografie (Universitatea din București), specializarea Meteorologie- Hidrologie, anul III

Bibliografie:

Geneza Complexului lagunar este puternic influențată de aluviunile transportate de-a lungul Deltei Dunării în decursul a peste 1000 de ani. În ceea ce privește localizarea, acesta este situat în sudul Deltei și ocupă o suprafață de peste 11.000 de kilometri pătrați, din care suprafața lacurilor este de 863 de kmp. O mare parte a complexului constituie o zonă depresionară ce  inițial a fost acoperită de apele maritime și apoi fragmentată, formându-se cordoane și grinduri.

Activitățile umane și-au pus amprenta asupra complexului în decursul ultimilor decenii, astfel, în urma amenajărilor hidrotehnice acesta a fost transformat în doua unități distincte: Unitatea Razim și Unitatea Sinoe.

Unitatea Razim este formată din lacurile Razim, Goloviţa, Zmeica şi Babadag . Cel mai important lac este Razim, ocupând o suprafață de aproximativ 400 de kilometrii pătrați și are o adâncime maximă de 3,2 metri. Unitatea a fost izolată de influența mării și transformată în rezervor de apă dulce ce alimentează sistemele de irigații aflate în vecinătatea complexului.

Prin canalele Dranov și Dunavăț, laguna Razim primește un aport fluvial provenit din Dunăre, prin legătura cu brațul Sfântul Gheorghe.

Unitatea Sinoe este alcătuită din lacurile Sinoe, Nuntași și Tuzla. Unitatea comunică cu Marea Neagră printr-un stăvilar. Lacul Sinoe ocupă o suprafață de 135 de kilometrii pătrați și are o adâncime maximă de 1,6 metri.

Complexul Lagunar Razim-Sinoe este inclus în Rezervația Biosferei Delta Dunării și prezintă interes, atât din punct de vedere botanic, cât și din punct de vedere al viețuitoarelor sau al atracțiilor culturale pe care le adăpostește. În prezent, în aria complexului lacustru se găsesc 10 din cele 20 de arii strict protejate ale Rezervației, în perimetrul cărora se păstrează, în condiții nemodificate sau puțin modificate de om, specii de plante și animale precum și mediul lor de viață. Rolul lor principal este de conservare a vegetației caracteristice și de refugiu pentru diferite specii de animale.

Calitatea apei din cadrul Complexului Razim-Sinoe este determinată de calitatea apei Dunării datorită legăturii Dunăre-Deltă-Complex Lagunar. În urma acestei legături directe, sursele de poluare ale complexului sunt influențate și de sursele de poluare a Dunării.

Principala sursă de poluare a Complexului lagunar este reprezentată de apele uzate, chiar daca acestea nu sunt deversate direct in lagună. Din cauza legaturii directe cu Dunărea, cel mai afectat este lacul Razim. O altă sursă de poluare este reprezentată de activitățile agricole ce se desfășoară în apropierea complexului deoarece se utilizează îngrășăminte chimice. De asemenea, o sursă importantă de poluare este industria, deși nu se desfășoară activități industriale în zonă , din cauza legăturii cu Dunărea, complexul Razim-Sinoe este afectat indirect de această ramură economică. Complexul lagunar este afectat și de poluare în urma transporturilor pe brațele Dunării.

Monitorizarea calității apei în zona complexului Razim-Sinoe se realizează prin intermediul stațiilor de monitorizare cu ajutorul cărora se fac determinări asupra principalilor poluanți. Starea calității apei este apreciată în urma încadrării în clase de calitate a grupelor de indicatori.

În anul 2015, indicatorii regimului de oxigen reprezentați de oxigenul dizolvat, consumul biochimic de oxigen (CBO5) și consumul chimic de oxigen (CCO-Mn și CCO-Cr), au înregistrat valori care au corespuns în general clasei I și clasei a II-a de calitate. Excepție face indicatorul CCO-Cr ale caror valori au corespuns, în general, clasei moderate. Calitatea lacului Razim este puternic influențată de descarcările de substante organice din fluviul Dunărea. Astfel încarcarea provenită din Dunare este de 105 ori mai mare pentru CBO5, 57 ori pentru oxigen dizolvat, 350 ori pentru fosfor total și 140 ori pentru azot total decât cea provenită din bazinul propriu al lacurilor Babadag si Razim.

În ceea ce privește nutrienții, s-a constatat că rolul Deltei Dunarii în stocarea/reținerea nutrienților raportat la încarcările totale ale Dunarii este nesemnificativ, fiind estimat la 2-3 %. In consecinta incarcarile de nutrienti din Dunare ajung in totalitate in Marea Neagra. Pentru lacurile deltaice  s-a constatat că azotul mineral se regăsește în limitele claselor de calitate I și II, iar fosforul total a prezentat concentrații medii corespunzătoare claselor de calitate I – III. Creșterea continutului de fosfor s-a remarcat în anul 2015 pentru lacul Sinoie.

Metale grele ca: fierul, cadmiul și plumbul se regăsesc în concentrații corespunzătoare claselor IV si V de calitate pentru toată zona complexului lagunar. Zincul și nichelul au în general concentrații medii corespunzătoare clasei bune de calitate.

Din categoria micropoluanților organici de tipul pesticidelor organoclorurate s-au intregistrat depășiri ale limitei clasei a II –a de calitate pentru concentratiile de lindan si DDT. Lindanul a înregistrat o evoluție pe o scară foarte largă de la clasa I până la clasa a IV-a, în timp ce DDT-ul s-a încadrat, în general, în clasa a V-a de calitate.

Eutrofizarea este o formă de poluare a ecosistemelor acvatice continentale cauzată de imbogătirea excesivă naturală sau artificială a apelor cu nutrienți, în principal fosfor și azot. Spre deosebire de procesul natural, eutrofizarea determinată de om este un proces rapid, care determină schimbări succesive și profunde ale stării ecosistemului acvatic, ducând la degradarea lui și la afectarea folosințelor pentru care a fost creat : alimentări cu apa, piscicultură, agrement, etc.

Eutrofizarea afectează toate categoriile de ecosisteme acvatice, râuri, lacuri, ape tranzitorii și ape costiere, manifestându-se însă cu precădere în ecosistemele stagnante și semi-stagnante: lacurile naturale, lacurile de acumulare, Delta Dunării și zona costieră a Mării Negre. Gradul de eutrofizare al ecosistemelor acvatice se exprimă în principal prin concentrația nutrienților (azot total și fosfor total), gradul de saturație în oxigen și biomasă fitoplanctonica.

 În cazul Deltei, cantitățile mari de nutrienți aduse de fluviul Dunărea din întregul bazin, au contribuit semnificativ la apariția fenomenului de eutrofizare a lacurilor deltaice, a cărui intensificare s-a observat în special după anii 1980, determinând schimbări importante ale florei și faunei acvatice. Contribuția surselor locale de poluare la eutrofizarea lacurilor deltaice a fost nesemnificativă în comparație cu aportul Dunării, acestea având numai impact local. Amplificarea fenomenului de eutrofizare a fost favorizată și de creșterea debitului mediu al apei preluat și transportat de canale în interiorul, consecință a dragării canalelor realizate în Deltă în perioadă 1961-1989.

Articol scris de  Hugeanu Roxana – Cătălina, colaborator Greenly.

La sud de acest municipiu, ea primește pe stânga cel de-al doilea afluent în ordinea importanței, Doftana.

Ajuns în câmpie nu mai primește nici un afluent până la confluența cu Teleajenul. Râul se adâncește în aluviunile propriului ei con de dejecție și curge printre maluri, la început înalte de 40 m, apoi din ce în ce mai scunde. Dincolo de șoseaua națională București-Ploiești, Prahova își domolește panta și descrie meandre din ce în ce mai accentuate până la vărsare (vezi figura 1).

Figura 1. Localizarea râului Prahova în cadrul României
Sursa: Topsy.fr

Determinarea calității apei râului Prahova a fost efectuată pe tronsonul cuprins între municipiul Câmpina și localitatea Ariceștii Rahtivani.

1. Din punctul de vedere al acțiunii poluanților în timp, sursele de poluare ale acestui tronson sunt:

a) Continue

- canalizarea orașelor

- canalizările instalațiilor industriale

b) Temporar mobile

- canalizări ale unor instalații și obiective care funcționează sezonier

- locuințe

- autovehicule

c) Accidentale

- avarierea instalațiilor și conductelor

2. Din punctul de vedere al provenienței poluanților, sursele de apă sunt:

a) Organizate

- apele reziduale menajere

- apele industriale

b) Neorganizate

- apele meteorice

- prezența centrelor populate amplasate în apropierea cursului râului ce devarsă reziduri

- deșeuri rezultate dintr-o utilizare necorespunzătoare

Tabel 1. Surse de poluare a apei şi procesele de provenienţă a acestora
Sursa: www.upg-ploiesti.ro

Prima secțiune de control a calității apei amplasată pe râul Prahova în dreptul municipiului Câmpina și este de ordinul I (amplasată pe un râu mare), iar cea de a doua secțiune de control este tot de ordinul I, fiind stabilită tot pe râul Prahova în dreptul localității Ariceștii Rahtivani, situată în proximitatea reședinței de județ, Ploiești (vezi figura 2).

Figura 2. Amplasarea secțiunilor de control pe râul Prahova
Sursa: www.arcgis.com

Măsurarea indicatorilor fizico-chimici și bacterorologici s-a efectuat în perioada 2010-2014 în prima secţiune de control a calităţii apei râului Prahova lângă Câmpina și s-au determinat 21 de parametri (vezi tabelul 2) aceștia sunt: turbiditatea cu valori cuprinse între 0,3 și 1,5 N.T.U. (limita admisă: 5 N.T.U.), gustul (TFN) și mirosul (TON) apei nu au înregistrat modificări, culoarea apei a suferi o modificare de 0.04 (m⁻¹), conductivitatea a oscilat între 350 și 510 microS/cm (limita admisă: 2500 microS/cm), clor rezidual liber între 0,55 și 0,7 mg/l (limita admisă: >5 mg/l), pH între 7,7 și 8,1 unități pH (limita admisă: 6,5-9,5 unități pH), duritatea totală între 9,8 și 13 grame germane (limita admisă: minim 5 grame germane), cloruri între 2,7 și 8,2 mg/l (limita admisă: 250 mg/l), aluminiu 0,09 și 78 mg/l (limita admisă: 0,2mg/l) , indicele parmanganat între 0,3 și 1 mg O₂/l (limita admisă: 5 mg O₂/l), amoniul și nitriți au valoarea 0 (limita admisă: 0,5 mg/l), nitrați între 2 și 3,2 mg/l (limita admisă: 50 mg/l), sulfați între 40 și 60 mg/l (limta admisă: 250 mg/l), fier între 0,04 și 0,1 mg/l(limita admisă:0,2 mg/l)  numărul de colonii la 22⁰C și numărul de colonii la 37⁰C între 0 și 2 UFC/ml (limita admisă: nicio modificare anormală), numărul de coliforme, escherichia coli și enterococii au valoarea 0 număr/100ml (limita admisă: 0 număr/100ml).

Tabel 2. Parametrii analizați ai calității apei, municipiul Câmpina
Sursa: Prelucrare după www.hidroprahova.ro

În urma analizei, calitatea apei râului Prahova în secțiunea I se încadrează în clasa I (foarte bună), nu există alterări (sau sunt foarte mici) ale valorilor fizico-chimice și biologice de calitate în apa de suprafață. Apa de suprafață poate fi destinată pentru toate tipurile de folosință.

În cea de a doua secțiune de control a râului Prahova situată în jurul localității Ariceștii Rahtivani, nu s-a putut realiza o analiză asupra caității apei râului Prahova din punct de vedere al indicatorilor fizico-chimici și bacterorologici din lipsa de date. Astfel cauzele care pot fi observate fără aceste măsurători privind calitatea apei sunt strict legate de stațiile de epurare care lipsesc cu desăvârșire și rețelele de canalizare a căror capacitate este depășită  în diferitele așezări umane (Bănești, Măgureni, Florești, Călinești, Filipeștii de Târg și Ariceștii Rahtivani).

Stația de epurare din municipiul Câmpina este depăşită, chiar dacă dispune atât de treapta de epurare mecanică, cât şi de cea biologică. Procesul de epurare se desfăşoară cu viteză sporită faţă de normal, datorită faptului că debitul de ape uzate este mai mare decât cel pentru care a fost proiectată staţia. Staţiile de preepurare ale unităţilor industriale din municipiul Câmpina funcţionează satisfăcător, dar se impune controlul permanent al calităţii apelor uzate deversate de agenţii economici în reţelele de canalizare orăşeneşti. Nu există canalizare menajeră şi pluvială în unele cartiere.

Din aval de municipiul Câmpina și până la localitatea Ariceștii Rahtivani, apa râului Prahova se încadrează în clasa a IV-a (poluată), apa prezintă dovezi de alterări majore ale valorilor fizico-chimice și biologice de calitate de la fondul natural a calităţii apei, din cauza activităților umane. Condiţiile pentru familia ciprinidelor (familia crapului) nu mai pot fi asigurate și nu corespund cerințelor pentru apa potabilă fără aplicarea metodelor de tratare avansată.

Proiectele de viitor privind calitatea apei râului Prahova sunt strâns legate de strategia de dezvoltare, de protecția mediului și sprijinul oferit nevoilor clienților prin:

• Îmbunătățirea monitorizării și măsurării parametrilor apei în stațiile de tratare Voila prin montare aparatură în flux și optimizare sistem informatic SCADA.

• Creșterea gradului de automatizare a manevrelor pe aducțiuni și în nodurile hidrotehnice, cu implementarea ți dezvoltarea unui sistem informațional eficient.

• Creșterea accesibilitatii la serviciile de apă și canalizare;
• Creșterea ratei de conectare la stațiile de epurare a apelor uzate în vederea respectării Directivei cu privire la Epurarea Apelor Uzate Municipale;

Autor: Gabriel Ciubuciu

Bibliografie:

1.www.justice.gov.md

2.www.hidroprahova-posmediu.ro

3.www.hidroprahova.ro

4.www.arcgis.com

5.www.eszph.ro

6.www.upg-ploiesti.ro

7.www.cndd.ro

Fig. 1 Harta hidrografica si puncte recoltare

Proiectul a început să fie implementat în arealul siturilor Natura 2000 menţionate anterior, suprapus următoarelor localităţi: Certeze şi Bixad – judeţul Satu Mare şi Bistra, Bârsana, Rona de Jos, Rona de Sus, Bocicoiu Mare, Sighetu Marmaţiei, Sarasău, Câmpulung la Tisa, Săpânţa, Remeţi şi Petrova – judeţul Maramureş (http://eeagrants-tisa.ro).

În toamna anului 2015, în cadrul proiectului menţionat, un grup de cercetători de la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, format din cadre didactice, cercetători şi studenţi, a demarat un amplu program de investigaţie asupra problematicii şi arealului RO02-0013 – SIENPHCTS, în prima fază cu o etapă de laborator, urmată de câteva campanii proprii de observaţii şi măsurători în teren.

Rezultatele au fost remarcabile şi s-au concretizat în elaborarea unui consistent volum de informaţii, urmat de diseminare: referinţe bibliografice, baze de date statistice şi atribut, sinteze şi regionalizări, materiale cartografice ale parametrilor cercetaţi, participări la evenimente ştiinţifice naţionale şi internaţionale, publicări de articole ştiinţifice etc.

Una din tematicile de mare actualitate şi deosebit de importantă pentru ecosistemul din arealul de studiu a fost cea referitoare la calitatea apei. Studiul referinţelor de specialitate (articole ştiinţifice, rapoarte ale instituţiilor de specialitate – ex. Administraţia „Apele Române”, Agenţiile pentru Protecţia Mediului etc.), dar şi cercetările proprii, relevă modificări treptate, dar în sens pozitiv, în evoluţia parametrilor fizico-chimici. Legislaţia europeană şi cea naţională adaptată la noile cerinţe şi trenduri environmentale internaționale, au impus reglementări şi implementarea unor politici de mediu favorabile ecosistemelor locale, dar, în acelaşi timp, şi în armonie cu componenta antropică din zonele vizate.

La sfârşitul anului 2006 s-a sistat şi activitatea de extracţie şi prelucrare a minereurilor neferoase şi preţioase din bazinul Vişeului, iar perimetrele miniere au început să fie reabilitate şi conservate, însă de multe ori superficial şi ineficace (Ministerul Economiei, 2014; Vasilescu, et al., 2012; Smical et al., 2015). Rezultatul opririi activităţilor s-a concretizat, totuşi în scurt timp, într-o reducere vizibilă a concentraţiilor de metale grele în cursurile de apă din arealul studiat (Fe, Mn, Zn, Cu, Pb, Cd, Cr, Ni) (Fig. 2 – ex. Pb²⁺).

Fig. 2. Concentraţia Plumbului (Pb2+) în secţiunile de control aferente bazinului românesc al Tisei superioare în intervalul 1999-2011 (după Smical et al., 2015 cu modificări)

Cercetările proprii au confirmat, în general, evoluţia pozitivă a parametrilor fizico-chimici. Astfel, în condiţii normale de debite ale cursurilor de apă (măsurători în afara fazelor maxime şi minime ale scurgerii lichide), au fost observate încadrări în limitele normale ale parametrilor – ex. oxigenul dizolvat (Fig. 3), turbiditatea, pH-ul, salinitatea etc.

Fig. 3. Valorile oxigenului dizolvat măsurate în campaniile de teren în arealul PHCTS.

Situarea unor valori în afara limitelor admise (ex. O₂) poate fi pusă pe seama turbidităţii şi a temperaturii ridicate din timpul măsurătorilor, precum şi pe existenţa unor procese de descompunere a componentelor organice diverse cu consum de oxigen, în masa de apă, componente provenite din afluxul de pe bazin sau din dezvoltarea ecosistemului acvatic în perioada estivală. Acest aspect este confirmat şi de valorile pH-ului înregistrate pe parcursul campaniilor derulate (Fig. 4).

Fig. 4. Valorile pH-ului măsurate în campaniile de teren în arealul PHCTS.

Este de remarcat şi faptul că la toate consultările cu organismele de conducere locală, precum şi cu opinia publică din zonă, se observă o îmbunătăţire a atitudinii faţă de componenta environmentală din teritoriul studiat, existând disponibilitatea la colaborare pentru o dezvoltare durabilă şi ecologică a zonei, pe baza elementului tradiţional şi cu implementarea corectă a politicilor de mediu din partea statului român.

Analist teritorial,

Conf. univ. dr. Gheorghe ŞERRBAN

Pentru noi, românii, orice informaţie despre cum am putea să scădem şansele apariţei cardiopatiei ischemice este deosebit de importantă. De ce?! Pentru că 6 din 10 români mor datorită cardiopatiei ischemice şi a complicaţiilor ei. Apa, simpla şi banala apă, care nu ne costă prea mult, s-ar putea să fie unul din remediile cele mai nou descoperite, cu un potenţial uimitor în schimbarea acestor statistici sumbre. Cei mai mulţi dintre noi am auzit despre faptul că în cazul unui consum insuficient de apă consecinţele se pot traduce în condiţii cum ar fi: constipaţie, pietre la rinichi (litiază renală), poftă exagerată de mâncare şi consum exagerat de alimente, ochi uscaţi, gură şi piele uscate… Însă, puţini dintre noi realizează că există o legătură strânsă între consumul de apă, calitatea apei şi cardiopatia ischemică, implicit apariţia infarctului miocardic. De fapt, potrivit unui studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea Loma Linda, USA, consumul de apă în cantitate suficient de mare pare să fie la fel de important în prevenirea cardiopatiei ischemice ca şi exerciţiul fizic, dieta şi abandonarea fumatului.

Un studiu intitulat „Apa, alte fluide şi boala coronariană” a indicat faptul că vâscozitatea generală a sângelui, vâscozitatea plasmei, hematocritul şi fibrinogenul (toţi aceştia sunt consideraţi facatori de risc în apariţia cardiopatiei ischemice) pot să crească prin deshidratare. Rezultatele acestui studiu demonstrează că cei care consumă mai multă apă simplă şi care sunt actualmente sănătoşi reduc la jumătate riscul de a muri în urma unui infarct miocardic. Această reducere este la fel de mare ca şi cum ar adopta una din oricare alte măsuri preventive clasice cum ar fi: abandonarea fumatului, reducerea colesterolului sanguin, exerciţiu fizic sau menţinerea greutăţii ideale. Deoarece creşterea consumului de apă este o modificare simplă a stilului de viaţă, aflată la îndemâna oricui, acest simplu obicei poate salva viaţa a mii de oameni din România, fară să implice costuri financiare semnificative. Studii preliminare arată că şi în cazul accidentului vascular cerebral efectele sunt similare, deoarece vâscozitatea sângelui joacă acelaşi rol nefast în apariţia sau prevenirea acestor evenimente la nivelul arterelor din creier. Pe de altă parte, gradul de reducere a riscului de a face infarct miocardic prin consumul adecvat de apă este mai mare decât efectele cumulate ale consumului de aspirină, alcool în moderaţie, fără a avea efectele adverse ale acestora.

Doar apa are aceste efecte sau şi alte fluide?

În cadrul studiului s-au comparat efectul apei cu cel al cafelei, băuturilor răcoritoare (Sprite, Fanta), a laptelui şi a băuturilor conţinând cafeină (Cola, Pepsi). Acestea din urmă nu au avut un efect benefic asupra vâscozităţii sângelui. De fapt, efectul iniţial al consumului băuturilor răcoritoare este că extrag apa din sânge, pentru că nu pot fi digerate până când concentraţia lor nu este adusă la un nivel similar cu cea a sângelui. Acest fenomen cauzează o creştere a vâscozităţii sângelui imediat după ingestia de astfel de băuturi (soft drinks) care duce la creşterea riscului de infarct miocardic. Apa este absorbită imediat, hidratând astfel sistemul sanguin. Atunci când bem cantităţi mari de apă, subţiem sângele, scădem vâscozitatea lui şi scade probabilitatea de formare a cheagurilor de sânge care pot bloca arterele coducând la infarct miocardic sau accident vascular cerebral. „Populaţia trebuie să cunoască faptul că este o mare diferenţă, cel puţin în ce priveşte sănătatea inimii, între a împlini nevoia organismului de fluide consumând apă simplă şi consumul băuturilor răcoritoare” a declarat dr. Chan.

Câteva secrete în legătură cu consumul de apă

Timpul cel mai indicat pentru a bea apă este dimineaţa, la trezire. Acesta este momentul zilei în care corpul este cel mai deshidratat. Din păcate, cei mai mulţi dintre noi obişnuiesc să bea dimineaţa cafea şi nu apă. Cafeaua creşte vâscozitatea sângelui şi acest efect este cu atât mai nefast cu cât în acest timp al zilei sângele este oricum la un nivel de vâscozitate ridicat. Rezultatul: o creştere a frecvenţei infarctelor miocardice dimineaţa. O bună metodă de a preveni acest eveniment este de a începe fiecare zi cu unul sau două pahare de apă.

Trebuie să bem apă şi în cursul zilei, între mese, şi mai cu seamă înainte de a ne angaja în activităţi fizice susţinute. Este bine să ne facem obiceiul de a bea apă indiferent dacă simţim sau nu senzaţia de sete. Hidratarea este importantă şi în timpul unei activităţi fizice. După terminarea efortului fizic este de asemenea important să rehidratăm organismul, înlocuind astfel apa folosită de acesta în efort .

Pentru bărbaţi se recomandă între 6 şi 12 pahare de apă zilnic iar pentru femei între 4 şi jumătate până la 9 pahare de apă simplă zilnic, în funcţie de greutatea corporală, efortul fizic depus, anotimp şi alte condiţii de sănătate.

Ca şi orice alt obicei sănătos şi formarea obiceiului de a consuma suficientă apă zilnic cere timp şi hotărâre.Va fi nevoie probabil de aprox. 3 săptămâni în care să forţaţi puţin nota: să vă faceţi un program al consumului de apă (ex: 2 pahare dimineaţa, 2-3 pahare între masa de dimineaţă şi cea de prânz, 2-3 pahare între prânz şi cină), să vă puneţi de seara pe noptieră sticla cu apa necesară pentru dimineţa următoare, să aveţi tot timpul pe birou sticla cu apă sau să o purtaţi în geantă cu dvs oriunde trebuie să vă deplasaţi în cursul zilei, să beţi apă chiar dacă nu vă este sete etc. Dacă în acest timp aţi reuşit să rămâneţi fidel hotărârii de a consuma suficientă apă, pot să vă asigur că de acum înainte procesul va fi mult mai uşor. Organismul dvs., obişnuit cu acest obicei sănătos, va trimite semnale naturale care vă vor ajuta să-l continuaţi fără prea mare efort (senzaţia de sete se va instala mult mai des decât înainte) iar impactul în starea de sănătate vă va motiva să mergeţi înainte. Nu credeţi că merită ?!

Articolul este preluat de pe site-ul www.herghelia.org și este realizat de dr. Valentina Dan MPH