Motivul principal pentru care s-a înființat parcul este legat de protejarea cailor sălbatici, Takhi, deveniți la scurt timp un simbol local. Pe lângă caii sălbatici, mai sunt supravegheate și alte 44 specii de mamifere, cum ar fi cerbul, gazela mongolă, căprioara, mistrețul, capra ibex, lupul cenușiu, lynxul, vulpea și bursucul eurasiatic, dar și 459 de specii de plante vasculare, alături de alte câteva zeci de specii de mușchi, licheni și ciuperci. Pe crestele muntoase ale Mongoliei, păsările nu pot rămane nereprezentate și neprotejate…dintre acestea amintim vulturul auriu (apare și în Kazakhstan și este simbolul acestui stat), dropia, lebedele sălbatice, barza neagră, potârnichea dauriană și cucuveaua.

Încă un record pentru acest parc este descoperirea de la începutul anilor 2000 într-un eșantion de sol a unei insecte necunoscute până atunci, căreia i s-a dat numele parcului, Epidamaeus khustaiensis (foto). Acest lucru este dovada incontestabilă că cercetările științifice nu sunt o poveste în acest parc și că acestea sunt într-un stadiu permanent de avansare. Legăturile cu lumea științifică nu se opresc aici, având în vedere că în anul 2002, prin programul Omul și Biosfera (Man and Biosphere), au fost demarcate procedurile de  înscriere a rezervelor naturale conservate în cadrul parcului pe lista IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii), realizată în 2007.

Parcul Hustai Nuruu este prima arie protejată din Mongolia care a beneficiat de o protecție specială gestionată de o organzație non-guvernamentală. Între 1993-2003, acesta a fost gestionat de Asociația mongolă pentru Conservarea Naturii și a Mediului, după care parcul a fost preluat de Trustul Parcului Național Hustai (HNPT), un ONG dedicat și care reunea specialiști din toate domeniile cercetării naturii.

HNPT desfășoară operațiuni în cinci domenii de activitate, după cum urmează:

1. Conservarea și protecția ecosistemelor și a siturilor istorice în parc;

2. Mărirea numărului de exemplare ale speciei  de cai sălbatici – Takhi – și obținerea unei populații durabile;

3. Organizarea de cursuri de instruire internaționale și de cercetare.

4. Dezvoltarea ecoturismului.

5. Dezvoltarea zonei tampon a HNP.

Trustul are în jur de 60 de angajați, care lucrează în cinci unități, după cum urmează:

1. Administrare

2. Formare și cercetare

3. Protecție

4. Turism

5. Zona – Tampon de dezvoltare, în interiorul căreia sunt conduse operațiuni în cele cinci arii enumerate anterior.

Personalul Hustai are un rol de lider în discuțiile importante în ceea ce privește modificările aduse Legii Fondului Funciar, sau Legii Zonelor -Tampon și legii Ariilor aflate în regim special de protecție. Seminarii pe aceste chestiuni au fost organizate în Hustai aproape în fiecare an. Pe de altă parte, echipa Hustai participă la elaborarea recomandărilor de politici și proiecte noi, cum ar fi:

- Utilizarea exhaustivă a acordurilor de concesiune pentru pășuni în sezoanele de iarnă / primăvară, primele acorduri asupra conservării pășunilor de vară / toamnă, precum și a celor de gestionare a puțurilor.

- Consolidarea Consiliilor care se ocupă cu gestionarea zonelor-tampon, ca și instituții importante pentru a discuta și pentru a decide cu privire la chestiuni majore legate de conservarea, precum și dezvoltarea durabilă a parcului.

- Dezvoltarea și punerea în aplicare a unui plan integrat de gestionare zonei-tampon.

- Elaborarea unui sistem de micro-credite acordate comunităților umane sărace locuitoare ale parcului.

- O abordare bazată pe promovarea turismului va fi stabilit în Mongolia, în care se vor stabili pentru prima dată standarde și reglementări pentru eco-turism.

In loc de concluzie, este esențial de menționat că parcul nu numai că protejează unele specii care, aparent, nu aduc nici un beneficiu comunităților umane mongoleze, dar prin managementul integrat al său, se acordă o atenție sporită avantajelor sociale ale conservării naturii în această formă. Comuniunea societății cu natura merge atât de departe în Mongolia, încât s-a ajuns în august 2008 la tipărirea unui ziar dedicat parcului, cu numele ”Hustai news”. Acesta apare de patru ori pe an și oferă informații cu privire la proiectele desfășurate de cercetători pentru ecosistemul din interiorul parcului, recomandări privind managementul menținerii fermelor și pășunilor, despre activitatea Consiliului și Comitetului parcului cu sediul în cadrul zonei-tampon, sau anunțuri despre proiecte de training în materia protejării naturii, cu posbilități ulterioare de angajare pentru voluntari.

De când activitățile inovative de conservare a habitatelor din cadrul Parcului National Khustain Nuruu au început să ia calea mijloacelor de informare în masă, interesul asupra zonei a crescut și s-a încercat acordarea unor și mai mari fonduri pentru ajutorarea comunităților umane locale. Acestora li s-au acordat subvenții pentru investiții în pășunatul și cultivatul prietenoase cu natura și li s-a promis consiliere în orice problemă care implică gestionarea durabilă a resurselor naturale din cadrului parcului.

Bibliografie:

http://en.wikipedia.org/wiki/Khustain_Nuruu_National_Park

http://hustai.mn/?alang=2

http://wikitravel.org/en/Khustain_Nuruu_National_Park

http://www.hustai.mn/index.php?pageID=53

Nu sunt singura care si-a pus intrebari in legatura cu efectele concrete ale radioactivitatii asupra populatiilor si ecosistemelor. Ce se întâmplă cu natura după un accident nuclear? Cum abordeaza fauna locala teritoriile mostenite de la oamenii care le-au abandonat?

Accidentul nuclear din 1986 de la Cernobil si efectele sale pe termen lung au reprezentat o ocazie nefericita, dar unica, pentru a observa pe viu, intr-un veritabil laborator in aer liber, schimbarile impuse de un astfel de eveniment, care a determinat abandonul complet al unei suprafete odata puternic antropizate. „Zona de alienatie”, limitata la 30 km de la centrala nucleara, include doua asezari: Pripiat, un oras de 50 000 de locuitori si Cernobil, 15 000 locuitori. Acum, acolo nu mai traieste nici un om… insa locul este departe de a fi pustiu. Surprinzător, această zonă de excludere, sau “zona moarta”, a devenit un fel de Eden post-nuclear, populat de castori şi bizoni, cai şi păsări, peşti şi şoimi – şi condus de lupi. Peisajul, care era puternic antropizat acum 25 de ani, brazdat de canale de irigatii si drumuri si presarat de campuri cerealiere este renaturalizat, iar reaparitia mlastinilor, padurilor si pajistilor a oferit faunei locale un prilej nesperat pentru a se dezvolta.

Accesul in zona este acum permis (limitat), asadar mai multe echipe de cercetatori au profitat de aceasta neasteptata ocazie pentru a monitoriza fauna din perimetru. Lupii sunt principalii pradatori din zona, asadar o stare buna a sanatatii, numarului si populatiei acestora se traduce printr-o stare buna a ecosistemului din care fac parte. În consecinţă, un studiu pe termen lung al lupilor a fost iniţiat de catre cercetatori pentru a determina sănătatea, aria de extindere şi numărul lor.  O parte din munca si rezultatele obtinute au fost prezentate publicului printr-un documentar realizat de PBS, Radioactive wolves, care poate fi vizionat integral aici.

Astfel, cercetatorii au prins cateva exemplare, le-au evaluat starea de sanatate, le-au pus emitatoare pentru monitorizare spatiala si au reusit astfel sa afle informatii esentiale despre obiceiurile, viata si teritoriile acestora. Iar rezultatele au fost uimitoare:

-          În mai puţin de 25 de ani de la dezastru, se estimeaza ca exista peste 300 de lupi in zona moarta, adica o populatie numeric similara cu zonele externe;

-          Starea de sanatate a lupilor este buna: acestia nu sufera de mutatii vizibile, iar faptul ca populatia este atat de puternica reprezinta un indicator bun pentru sanatatea acestora;

-          Sanatatea ecosistemului este indicata si de aparitia altor specii, cum ar fi soimii sau caii salbatici, care nu mai traiau aici cand zona era populata de oameni.

In fine, cladirile si drumurile celor doua orase parasite sunt acum folosite de animale, ca spatii de hranit, cuibarit sau deplasare, sugerand astfel faptul ca nu radioactivitatea reprezinta un pericol si un sfarsit pentru viata salbatica, ci oamenii.

Pentru a fi la curent cu intreaga poveste, vizionati documentarul. Si nu uitati sa va abonati la newsletterul Greenly, pentru mai multe informatii interesante.

Surse info: www.oasishd.ca, http://www.pbs.org/wnet/nature/episodes/radioactive-wolves/introduction/7108/, http://pripyat.com/en.

Surse foto: http://www-tc.pbs.org/wnet/nature/files/2011/10/09_radio_gallery1-610×405.jpg, http://1.bp.blogspot.com/-PplUkpD8y1U/Tpuptz_c7ZI/AAAAAAAAHt4/SezCjf-W2uo/s1600/RadioactiveWolves2.jpg, http://interactive.wxxi.org/files/images/highlights/radioact_wolv_03.jpg