Qu’est ce qu’on peut dire en plus sur le réchauffement climatique ? Est-il un sujet actuel ou une chose périmée ? Est-ce qu’on peut encore parler d’un réchauffement après tous les phénomènes qui se sont succédées cet hiver dans l’hémisphère nord de la planète ?

Des études récentes montrent une étroite liaison entre les vents périodiques, comme les alizé , et le ralentissement du réchauffement climatique dans les derniers 10 ans, qui a généré des changements brusques de température, des phénomènes météorologiques de plus en plus dangereux dans la saison froide et d’autres hasards météorologiques. 

Pour des raisons qui ne sont pas encore claires selon les dernières découvertes climatiques, il semble que les alizé de l’ouest de l’Océan Pacifique jouent un rôle majeur dans les mouvements des eaux de surface et de profondeur au long de l’Equateur entre les cotes de l’Amérique Centrale et du Sud et les cotes de l’Australie et l’Asie de Sud-Est. Quand les vents sont particulièrement forts, l’eau chaude qui s’accumule dans les couches de surface commence de descendre vers les profondeurs et converge jusqu’à un niveau ou la différence de température de cette couche et la couche qu’elle traverse s’homogénéise. Ce type de circulation s’appelle circulation thermo-haline, et elle est aussi fortement affectée par les différences de salinité. D’ici commence l’investigation hydrométéorologique des chercheurs qui ont déduit que les changements dans le régime des températures des derniers 12 ans est déterminé par ce cycle de type surface-profondeur, qui implique aussi d’autres éléments, dont une des plus importante est l’énergie générée par les émissions de gaz à effet de serre captées à l’interférence entre l’océan et la troposphère inférieure, et qui atteint aussi la couche d’eau de grande ou moyenne profondeur, tandis que les eaux froids montent et refroidissent la terre. L’étude des chercheurs américains a employé la méthode comparative, en comparant les températures de l’Océan Pacifique enregistrées en 2001, avec les périodes antérieures, 1940-1975, identifiant ainsi une fluctuation des températures à la surface de l’océan qui s’étend sur 20-30 ans. Cette observation explique pourquoi le réchauffement climatique n’est pas un phénomène régulier et continu – un argument invoqué souvent par les sceptiques – mais plutôt un phénomène qui se produit en étapes, entre deux périodes avec températures différentes, plus ou moins constantes, expliquant ainsi pourquoi les effets de refroidissement des hivers sont temporaires et pourquoi les températures monteront dans les années prochains.     

Ce hiatus dans l’accroissement des températures à la surface des mers et océans, qui est ressenti particulièrement dans les zones qui se trouvent sous l’influence des alizés , ne signifie pas une cessation du réchauffement climatique. Dans l’Océan Arctique, par exemple, on assiste à une fonte record de la glace.

On sait déjà que les alises ont un effet d’accroissement de l’aridité sur les zones de terre qu’elles affectent, et déterminent l’enregistrement des valeurs météorologiques extrêmes partout ou elles se manifestent. L’association des alises et du réchauffement climatique a été déterminée par la quantité insuffisante de chaleur qui peut être captée par les océans après des saisons chaudes très prolongées à des latitudes tropicales. La force des alizés s’est augmentée beaucoup pendant les années dernières, peut-être à cause des perturbations qui ont lieu à la limite supérieure de la troposphère ou même à cause d’autres raisons strictement climatiques, mais il est évident que le changement de leur intensité affecte l’accumulation de la chaleur dans le grand réservoir de l’Océan Pacifique. Un grand nombre d’études indiquent une accélération dramatique des alizés, phénomène associé avec la phase négative du cycle de l’Oscillation Pacifique Décennale, qui se manifeste par l’immobilisation des eaux de l’Océan pacifique aux latitudes ou elles ont achevé leurs propriétés physiques (dans ce cas, la température), la circulation d’une latitude à une autre ayant lieu plus lentement et avec une circulation verticale plus intense, de la surface vers les profondeurs. Non seulement l’accélération de la vitesse de circulation des alizés est sans précédent, mais aussi leur manière de manifestation dépasse tout ce qu’on pouvait calculer théoriquement avec nos modèles climatiques actuels. La difficulté de reproduire ce phénomène de ralentissement du réchauffement climatique provient du fait que les oscillations dans la propagation des alizés ont un effet sur les phases de réchauffement ou refroidissement du climat, qui conduisent à une accumulation temporaire de la chaleur atmosphérique dans l’eau des océans.               

On peut conclure que le ralentissement du réchauffement climatique préconisé à la fin du XXème siècle est causé non par une activité extérieure par rapport à notre planète, comme un affaiblissement de l’activité solaire ou une quantité plus grande de polluants dans l’atmosphère bloquant la lumière du Soleil, mais par des circonstances plus rares concernant le changement de la température des océans, et,  plus spécifiquement, de la rate de propagation de la chaleur vers les profondeurs, à cause d’un transfert plus important de chaleur vers les couches d’eau profondes. En même temps, les recherches sur les effets de la circulation atmosphérique et des courants maritimes de l’Océan Pacifique nous conduisent vers une explication du mystère du réchauffement climatique, en nous expliquant comment un transfert plus efficient de la chaleur vers les zones profondes de l’océan peut tromper la communauté scientifique qui se demande encore pourquoi à la surface, le réchauffement se produit très lentement mais il n’y a pas d’évidence que les eaux de l’Océan Pacifique, le principal pionnier des changements, réduisent leur température moyenne annuelle ?

 Article écrit par Gabriela Moroșanu et traduit par Mihail Mitoșeriu

Sources:

1.      Neguț, L., (1981), Meteorologie maritimă, Editura Sport – Turism, București;

2.      Ciulache, S., (2004), Meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București;

3.      http://www.tv5.org/cms/chaine-francophone/info/p-1911-Les-alizes-ont-freine-le-rechauffement-climatique-etude-.htm?&rub=20&xml=newsmlmmd.urn.newsml.afp.com.20140210.a2bc3c33.6e12.482c.a427.c890b0054970.xml

4.      http://www.theguardian.com/environment/climate-consensus-97-per-cent/2014/feb/10/unprecedented-trade-winds-global-warming-oceans

5.      http://www.theguardian.com/environment/2014/feb/09/global-warming-pause-trade-winds-pacific-ocean-study

Ce mai putem spune în plus despre încălzirea globală? Este un subiect actual sau perimat? Mai putem vorbi de încălzire globală în prezent după toate fenomenele de iarnă ce s-au succedat în ultimele luni în emisfera nordică?

Studiile recente demonstrează însă o legătură strânsă între vânturile periodice de tipul alizeelor și încetinirea încălzirii globale în ultimul deceniu, de unde și toate aceste schimbări bruște de temperatură, fenomene meteorologice din ce în ce mai periculoase în sezonul rece și hazarde meteorologice.

Dintr-un motiv mai puțin evidențiat de ultimele descoperiri climatice, se pare că alizeele din vestul Oceanului Pacific exercită o influență majoră asupra mișcării apelor de suprafață și de adâncime de-a lungul Ecuatorului între coastele Americii de Sud și Centrale și cele ale Australiei și Asiei de Sud-Est. Atunci când vânturile suflă cu deosebită vigoare, apele calde care se acumulează în straturile de la suprafața oceanului își încep drumul descendent spre adâncime și converg până spre un nivel unde diferențele de temperatură între acestea și stratul de apă străbătut se omogenizează. Acest tip de circulație este cunoscut, în mare, sub numele de ”Circulație termohalină”, diferențele de salinitate având și ele un cuvânt greu de spus.  De la această bază pornește investigația hidrometeorologică a cercetătorilor care au dedus că  modificările în regimul termic anual al ultimilor 12 ani se datorează acestui ciclu suprafață – adâncime care a antrenat cu el și alți termeni, între care cu cele mai importante efecte este energia generată de emisiile de gaze cu efect de seră captate la interfața ocean – troposfera inferioară, ajunsă până în stratul de apă de adâncime mare și medie, în timp ce apele reci urcă spre suprafață și răcesc uscatul.  Studiul realizat de cercetătorii americani a utilizat metoda comparativă între temperaturile din Oceanul Pacific din anul 2001 și cele anterioare, dintre anii 1940 – 1975, identificând o fluctuație pe o perioadă de 20-30 de ani a temperaturii la suprafața oceanului. Această legătură explică de ce încălzirea globală nu este un fenomen regulat și continuu – un argument invocat de sceptici – ci un fenomen în etape, între două perioade de temperatură diferită, mai mult sau mai puțin constante, de aceea efectele de înăsprire a iernii sunt totuși temporare și se preconizează creșterea temperaturii în următorii ani.

Acest hiatus în încălzirea temperaturilor de la suprafața mărilor și oceanelor, resimțit în special în zonele aflate sub influența alizeelor, nu înseamnă că încălzirea globală s-a oprit. Asistăm în Oceanul Arctic la topirea gheții până la un nivel record, spre exemplu.

Așa cum se știe, alizeele au un efect de aridizare asupra zonelor de uscat spre care bat și aproape întotdeauna impun valori meteorologice extreme ale parametrilor măsurați la stațiile aflate în calea lor. Premisa asocierii alizeelor cu schimbările globale ale climei a constat în insuficienta căldură care poate fi prinsă în apele oceanelor ca urmare a unor sezoane calde mult prelungite la latitudinile tropicale. Forța alizeelor a crescut destul de mult în ultimii ani, poate și din cauza unor perturbații ale circulației la limita superioară a troposferei, sau poate chiar din cauze strict ”climatice”, dar cert este că diminuarea activității lor și-a pus pecetea asupra adunării acestei călduri suplimentare în vastul rezervor al Oceanului Pacific. Cele mai multe studii indică o accelerare dramatică a alizeelor, fenomen asociat cu o fază negativă a ciclului numit ”Oscilația Interdecadală Pacifică” (Interdecadal Pacific Oscillation), care se manifestă printr-o imobilizare a apelor Oceanului Pacific la latitudinile la care acestea și-au dobândit starea fizica (temperatura, în cazul de față), circulația fâcându-se mai lent de la o latitudine la alta și mai intens în sens vertical, dinspre suprafață spre adâncime. Nu numai că accelerarea vitezei cu care circulă alizeele este fără precedent, dar modul lor actual de manifestare excede ceea ce s-a putut calcula teoretic în modelele climatice de până acum. Dificultatea reproducerii acestui fenomen de încetinire a încălzirii globale provine de la faptul că oscilațiile în propagarea vânturilor alizee au efecte asupra fazelor de încălzire sau răcire a climei, acestea conducând în definitiv la o acumulare temporară a căldurii din atmosferă în interiorul apelor oceanice.

Putem concluziona că încetinirea încălzirii globale prefigurate la sfârșitul secolului trecut se datorează nu atât unei activități externe planetei, cum ar fi scăderea activității solare, forcing radiativ la limita cu spațiul cosmic sau mai multor poluanți în atmosferă care pot bloca lumina soarelui, ci mai degrabă unei împrejurări mai rare, mai neobișnuite, de schimbare a stării termice a oceanelor, în special a ratei cu care în oceane se propagă căldura spre adâncime, mai multă căldură fiind transferată spre straturile profunde. Nu în ultimul rând, cercetările asupra efectelor circulației atmosferice și a curenților marini corespunzători Oceanului Pacific tind din ce în ce mai mult să ”asambleze” piesele de puzzle ale misterului încălzirii globale, explicând cum poate un transfer mai eficient al căldurii spre adâncurile oceanului să inducă în eroare o întreagă  lume științifică ce se va mai întreba încă mult timp de acum încolo: De ce la suprafață încălzirea globală se produce extrem de încet și totuși nu există evidențe că apele Oceanului Pacific, principalul pionier al schimbărilor, și-ar fi redus temperatura medie anuală?

Surse:

1. Neguț, L., (1981), Meteorologie maritimă, Editura Sport – Turism, București;
2. Ciulache, S., (2004), Meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București;
3. http://www.tv5.org/cms/chaine-francophone/info/p-1911-Les-alizes-ont-freine-le-rechauffement-climatique-etude-.htm?&rub=20&xml=newsmlmmd.urn.newsml.afp.com.20140210.a2bc3c33.6e12.482c.a427.c890b0054970.xml
4. http://www.theguardian.com/environment/climate-consensus-97-per-cent/2014/feb/10/unprecedented-trade-winds-global-warming-oceans
5. http://www.theguardian.com/environment/2014/feb/09/global-warming-pause-trade-winds-pacific-ocean-study