Param Jaggi declara că ideea i-a venit în momentul în care cu trei ani în urmă a remarcat cum o mașina din față lui elimina noxe în cantități sesizabile. De atunci, a început să cerceteze și să lucreze pentru invenția care astăzi s-a concretizat.

Creația lui Param Jaggi a constat într-un dispozitiv numit „Algae Mobile”, care trebuie introdus în țeava de eșapament din spatele mașinii. Aceasta funcționează prin intermediul procesului de fotosinteză, algele din interiorul dispozitivului din aluminiu, interacționează cu gazul și transformă emisiile de dioxid de carbon poluant și nociv pentru sănătatea umană, în principal, în oxigen, acesta fiind ulterior eliberat în atmosferă pentru ca populația să respire un aer mai curat.

Sursa: http://www.secretsofthefed.com/teen-wins-epa-award-for-invention-which-turns-co2-into-oxygen-while-you-drive/

Articol realizat de Magda Murariu, absolventa a Facultății de Geografie, specializarea Meteorologie-Hidrologie

Les réserves des combustibles fossiles de la Terre sont limitées et dans une permanente décroissance, tandis que leur consommation dans les moteurs des voitures ne cesse de s’augmenter. Les algues pourraient devenir une ressource biologique d’énergie pour notre avenir, et le biocombustible qu’elles produisent est facilement transportable. Les micro-algues, qu’on ne peut pas voir qu’au microscope, et pas les grandes algues qui remplissent les plages, sont celles que les hommes de science essayent transformer dans les biocarburants de l’avenir. Les micro-algues sont des organismes aquatiques microscopiques qui se nourrissent à travers la photosynthèse. Comme les plantes terrestres, elles utilisent la lumière du Soleil pour achever la photosynthèse, en transformant l’énergie solaire dans l’énergie chimique, qu’elles accumulent. Les micro-algues sont des convertisseurs très efficaces de l’énergie solaire, à cause de leur structure cellulaire simple.    

Les algues ne nécessitent pas des conditions spéciales pour se développer, même de l’eau fraiche. Elles sont capables de produire 300 fois plus de combustible que les plantes qui sont habituellement utilisées dans ce but, comme le soja ou le colza, et le cycle de récolte est de maximum 10 jours. Un des avantages des micro-algues est leur capacité de conserver le combustible pour une longue période et de l’utiliser quand il faut. Par comparaison aux autres cultures énergétiques, les micro-algues produisent seulement du combustible de haute qualité, des carburants et du biogaz, et les techniques utilisees dans leur culture n’affecte pas la fertilité du sol. 

Maintenant, pour cultiver des micro-algues, il y a deux procédés principaux. Le premier est achevé dans des grands bioréacteurs où les algues ne doivent pas entrer en contact avec l’air extérieur, et le deuxième implique des bassins extérieurs et la collection de l’huile généré par les algues. Selon les premiers résultats, la première méthode s’avère couteuse, tandis que la deuxième, plus complexe et délicate, peut être affectée par des changements brusques de température. Néanmoins, selon des études scientifiques, en quelques années, le biocarburant produit par les micro-algues pourrait remplacer 17% du pétrole importé par les Etats Unis. Pour atteindre ce résultat, le gouvernement des Etats Unis a investi beaucoup d’argent, en allouant 85 millions dollars pour 30 projets qui ont comme but la production de ce type de combustible.

La société Sapphire Energy a investi, au début du 2013, près de 144 millions dollars dans la recherche et production du biocombustible à travers des micro-algues, dans un site près de Las Cruces, New Mexico. L’état du New Mexico a été préféré parce que là, on trouve les ingrédients nécessaires pour cultiver des algues: une concentration élevée du CO2, (c’est un des états avec les plus grandes émissions de CO2), la lumière du Soleil et l’eau salée. Des expérimentes aéronautiques, effectués par Sapphire Energy, en collaboration avec les lignes aériennes Quantas ont été un succès, en employant un mélange de carburant qui contenait 40% biocombustible provenu des algues.

Cette future grande innovation technologique est maintenant au niveau de projet, le plus important défi pour les hommes de science étant la réduction du cout de production du biocombustible généré par les algues.

Sources:

http://www.buildersmagazine.ro/noutati/tehnologii/articol-algele-combustibilul-viitorului;

http://www.ted.com/talks/lang/ro/jonathan_trent_energy_from_floating_algae_pods.html;  

http://algaenews.blogspot.ro/

Source des photographies:

http://www.ecomagazin.ro/wp-content/uploads/2009/11/algues.jpg;       

http://algapura.files.wordpress.com/2011/0

Link vers l’article original: http://greenly.ro/biodiversitate/microalgele-petrolul-eco/

Article écrit par Ionut Radu et traduit par Mihail Mitoseriu

Algele nu au nevoie de condiții speciale pentru a fi crescute și nici măcar de apă proaspătă. Acestea pot produce de până la 300 de ori mai mult biocombustibil decât plantele precum soia sau rapiță, ciclul lor de recoltare fiind de maxim 10 zile. Unul dintre avantajele microalgelor este posibilitatea păstrării biocombustibilului pe o perioada îndelungată și utilizarea lui în cantitatea necesară, la momentul potrivit. Spre deosebire de celelalte culturi energetice, din microalge se obțin numai combustibili de calitate superioară – carburanți și biogaz – iar în raport cu solul, în privinţa metodelor tehnice, cultivarea lor nu afectează fertilitatea solului.

Pentru creșterea microalgelor, în prezent există două procedee principale. Primul este reprezentat de utilizarea unor bioreactoare uriașe, în care algele nu trebuie să intre în contact cu aerul exterior, iar al doilea constă în amenajarea unor “iazuri” în aer liber și recoltarea uleiului rezultat din microalge. După primele rezultate, prima metodă se dovedește una destul de costisitoare, iar a doua, fiind mai complexă și delicată, poate fi afectată de schimbările bruște de temperatură. Totuși, potrivit studiilor, peste câțiva ani, biocarburantul din microalge ar putea înlocui 17% din importurile de petrol ale SUA. Pentru a ajunge la acest rezultat, guvernul SUA a investit masiv, alocând circa 85 de milioane de dolari unui număr de 30 de proiecte de producere a acestui tip de biocarburant.

Compania Sapphire Energy a investit, în primăvara acestui an, aproximativ 144 de milioane de dolari în cercetarea și producerea de biocombustibil din microalge, într o facilitate din apropierea orașului Las Cruces, New Mexico. Statul New Mexico este un teren preferat cu predilecție pentru cercetarea pe alge. Aici se găsesc din abundență toate “ingredientele” necesare cultivării algelor: dioxid de carbon în concentrații crescute - fiind unul dintre statele cu cele mai mari emisii din SUA, lumina soarelui și apă sărată. Testele aviatice făcute de Sapphire Energy, cu ajutorul companiei aeriene Qantas, au fost finalizate cu succes, folosindu-se amestecuri de combustibil, ce conțineau până la 40% biocombustibil din microalge.

Ceea ce se anunță ca fiind o inovație tehnologică este deocamdată la stadiul de proiect, cea mai mare provocare a cercetătorilor fiind reducerea costurilor de fabricare a biocombustibilului din microalge.

Surse informații: http://www.buildersmagazine.ro/noutati/tehnologii/articol-algele-combustibilul-viitorului; http://www.ted.com/talks/lang/ro/jonathan_trent_energy_from_floating_algae_pods.html;  http://algaenews.blogspot.ro/

Surse foto:  http://www.ecomagazin.ro/wp-content/uploads/2009/11/algues.jpg; http://algapura.files.wordpress.com/2011/07/algae.jpg; http://www.bashanfoundation.org/gmaweb/proyectos2/ilin5.html

Va trebui să fiu foarte succintă!…Vizita în acest impresionant muzeu, o adevărată enciclopedie de istorie naturală, a durat câteva ore…Şi este extrem de dificil să sintetizezi, într-o scurtă prezentare, informaţiile despre toate „minunile” existente aici ! Am fost extrem de bucuroşi, eu şi colegii mei de la cursul de franceză, că am avut şansa de a vizita acest loc extraordinar, o pledoarie pentru cunoaşterea şi protejarea unei lumi fascinante : lumea nevăzuta a adâncurilor, pe care, în copilărie şi adolescenţă, am putut doar să ne-o imaginăm cu ochii minţii, citind romanele lui Jules Verne !! 

Întemeiat în 1906 de către Prinţul Albert I de Monaco, supranumit şi „Prinţul Navigator” (un pasionat de biologie, îndeosebi de fauna marină, ce a organizat şi a participat în 28 de expediţii oceanografice în Mediterana şi Atlantic, alături de numeroşi specialişti), Muzeul Oceanografic este una din principalele atracţii turistice ale Principatului Monaco. Deschis pentru public în 1910, muzeul este plasat la 85 de metri deasupra mării, într-o clădire impunătoare, aşezată pe o stâncă imensă. De altfel, lucrările de ridicare a edificiului ce adăposteşte muzeul au durat 11 ani şi a fost nevoie de 100.000 de tone de piatră, aduse din La Turbie (Franţa). 

Muzeul oferă ocazia unică de a vedea o lume fascinantă, cu mii de specii marine, unele vii, aflate în acvariul imens de la subsolul clădirii (ce adăposteşte peste 6000 de specii de peşti si alte vieţuitoare marine, în zeci de bazine mai mari sau mai mici, cel mai mare având 450 m³, alimentate cu apă direct din Mediterana şi reproducând fidel diverse biotopuri şi ecosisteme marine…nu ştii ce să priveşti mai întâi…algele…coralii…căluţii de mare…peştii multicolori de pe care nu-ti poţi desprinde ochii…rechinii fioroşi…), altele ca fosile sau schelete (cele mai „atrăgătoare”, îndelung privite de vizitatori, fiind cele de balene), în sălile amenajate la etajele superioare. Tot aici există exponate unice…unul dintre primele costume de scafandru din lume…unul dintre cele mai vechi submarine utilizate…o navă destinată expediţiilor marine de acum un secol…diverse echipamente şi instrumente folosite în zecile de expediţii… 

Muzeul Oceanografic din Monaco este componentă a Institutului Oceanografic, fundaţie particulară, cu utilitate publică, întemeiata de acelaşi Albert I de Monaco, din care mai face parte Institutul Oceanografic din Paris. Prinţul mărturisea ca a dorit să înfiinţeze la Paris un centru de studii oceanografice, a cărui activitate să fie în strânsa legătura cu laboratoarele şi colecţiile Muzeului Oceanografic din Monaco, în care se pot vedea rezultatele unei munci intense, desfăşurată timp de peste 20 de ani, atât de suveranul principatului, cât şi de eminenţii săi colaboratori, oameni de ştiinţa din întreaga Europa. De altfel, o mare parte din exponatele muzeului au fost aduse chiar de Prinţul Albert I însuşi, din expediţiile în care a participat. 

În acelaşi timp, muzeul stă la dispoziţia oamenilor de ştiinţa din toată lumea, dispunând de 2000 m² de laboratoare. Tot aici pot fi văzute echipamentele utilizate în diversele cercetări de către Comandantul Jacques-Yves Cousteau, directorul muzeului din 1957 (numirea sa coincizând cu începutul dezvoltării turismului in Monaco) până în anul 1988. 

…Cele câteva ore petrecute în Muzeul Oceanografic din Monaco au fost de neuitat pentru mine, ca biolog…Ca simplu om, nu pot decât să afirm că sufletul meu a fost încântat de atât de multă frumuseţe, sub diverse forme… 

În final vă invit să vizionaţi un clip-pledoarie pentru protecţia oceanelor!

Vă doresc…oceane de bine, linişte şi frumuseţe, dragi prieteni!

Nu uitaţi să vă abonaţi la newsletter-ul Greenly, dragi prieteni!

Zapada este intiparita in amintirile mele ca avand cea mai pura nuanta de alb, insa de curand am aflat ca poti avea parte si de zapada galbena, cu o tenta de portocaliu (sau invers). Si nu ma refer la mici pete galbene intr-o mare de alb, ci la fulgi de nea ce sunt colorati inainte de a se depune pe pamant.

Daca in aer exista diversi poluanti acestia vor fi incorporati in fulgi, iar in momentul in care soarele ii lumineaza, culoarea galbena va iesi in evidenta. In anul 2007, in regiunea ruseasca Omsk, pe o suprafata de 1500 kmp, au cazut fulgi uleiosi, galbeni si portocalii si, total neasteptat, cu un miros neplacut aducand a putred. O explicatie data este legata de prezenta industriei petroliere in zona. O alta este cea a aducerii de nisip, sare si alte sedimente de pe fundul marii Aral (ce seaca) de catre furtuni de praf. Tot in Rusia, in Urali, datorita poluarii industriale, in martie 2009 s-a asternut zapada galbena, ce continea concentratii ridicate de magneziu, zinc, fier, nichel, crom, cupru si cadmiu.

Zapada galbena, portocalie sau chiar rosie poate cadea direct din cer atunci cand particule de praf si nisip intra in componenta fulgilor de omat, insa in cantitati neobisnuit de mari. Un exemplu il constituie Coreea de Sud, unde in martie 2006  a nins in galben datorita nisipului provenit din deserturile Chinei de Nord.

Aceeasi cauza (nisipul adus din deserturile Chinei si Mongoliei), in aceeasi perioada, a dus  la colorarea in rosu (ciudata coincidenta) a partii de nord a Rusiei. In 2010 acest fenomen s-a repetat in regiunea Amur, deci se pare ca nu este ceva neobisnuit pentru locuitorii Rusiei, cel putin pentru o parte dintre ei. Nuantarea naturala a zapezii nu are efecte negative asupra mediului sau a populatiei, ce mai mare parte a prafului sau nisipului ajungand sa faca parte din sol dupa topirea omatului.

Zapada poate fi si neagra sau gri. Unde? In zonele in care carbunele se foloseste drept combustibil de catre populatie, cazand pe arii restranse. Cand? In momentul in care cenusa vulcanica corespunzatoare unei eruptii de proportii este raspandita in aer si de data aceasta sunt afectate arii largi. Unde si cand? Pe toata perioada iernii, in orase.

Dar asta nu e tot! Coloritul zapezii poate avea drept cauza aparitia si dezvoltarea algelor si bacteriilor. Chlamydomonas nivalis duce la formarea zapezii denumita „pepene verde” (”watermelon”), intalnita in regiunile polare si in cele alpine. In afara de culorile specifice pepenelui (rosu sau verde), neaua raspandeste un miros dulce, asemanator cu cel al fructului. Algele pot colora zapada si in albastru, galben sau maro.

In insulele Ellesmere, din nord-vestul Groenlandei, au fost descoperite bacterii ce produc hidrogen sulfurat, colorand gheata si zapada intr-un galben puternic, cu tente de auriu. Mirosul este pe masura, insa cu adevarat surprinzator este sulful ce s-a acumulat pe suprafata ghetarului si izvoarele sulfuroase create de topirea zapezii tot de catre bacterii. Specialistii au analizat bucata de ghetar cu interes deosebit, deoarece conditiile in care traiesc aceste organisme sunt unice, iar ei considera ca bacteriile gasite in zapada sunt un model pamantean extrem de bun pentru a invata despre viata extraterestra. De ce spun asta? Deoarece pete galbene asemanatoare cu cele de aici au fost observate pe satelitul lui Jupiter, Europa.

Ca e galbena, verde sau banal si incantator de alba, nu as vrea ca zapada ce se asterne peste fiecare forma, incurcand circulatia, udandu-mi si murdarindu-mi incaltamintea cand se topeste, sa lipseasca din viata mea. Voua va place la fel de mult ca si mie sau ati dori sa-mi mai pun pofta-n cui?

Webografie (Puteti citi mai multe: )

Aici (About. com Weather)….

Aici (About.com Chemistry)…

Aici (BBC News )….

Aici (Discover Magazine)…

Aici (NASA)…

Aici (RIA Novosti)…

Surse foto: About.com Chemistry, Russiankafe, WebEcoist

Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.