: dacă doriţi să adoptaţi un câine, acum este momentul! 

Cu ajutorul acestui ghid practic, vă putem ajuta să faceţi alegerea corectă, sau, dacă mai este nevoie, putem încerca să vă convingem să faceţi acest pas. Acum nu o faceţi doar pentru voi, ci şi pentru ei.

De unde se adopta un câine?

Puteţi merge la adăpostul aflat în localitatea voastră, ale cărui coordonate se află aici. 

De asemenea, puteţi să vă alegeţi un prieten pe www.adoptiicaini.ro. 

Cum trebuie să am grijă de un câine şi cât mă costă?

Dacă vă hotărâţi să vă luaţi un câine, ar trebui să vă puteţi baza pe sprijinul unui medic veterinar. Carnetul de sănătate al câinelui se face gratuit, la acesta şi conţine lista de vaccinuri pe care i le faceţi. De menţionat este faptul că un câine luat din adăpost este de obicei sterilizat şi vaccinat, măcar parţial.

Schema standard de vaccinare pentru pui este următoarea:

- la 6 – 8 săptămâni se face vaccin împotriva parvovirozei sau împotriva parvovirozei şi a jigodiei

- la 8 – 10 săptămâni se repetă primul vaccin, adică se face încă o dată un vaccin împotriva parvovirozei sau împotriva parvovirozei şi a jigodiei

- la 10 – 12 săptămâni se face vaccinul polivalent, DHPPiL

- la 12 – 14 săptămâni se face rapel la vaccinul polivalent şi se imunizează pentru rabie şi coronaviroza.

Acestora se pot adăuga alte vaccinuri, în funcţie de stilul de viaţă, rasă, caracteristicile câinelui.

Pentru a vă face o idee referitoare la preţuri, vaccinurile simple (antirabic, pentru coronaviroză, pentru parvoviroză etc.) costă cam 20 – 25 lei, iar cele polivalente, cca. 40 lei, existând diferenţe în funcţie de cabinetul veterinar. Vaccinul anual vă costă cca 50 de lei.

În cazul în care doriţi să vă plimbaţi animăluţul peste hotare, aveţi nevoie de un paşaport, care ţine loc şi de carnet de sănătate şi care va costa cca 25 lei. Implantarea unui microcip (extrem de utilă, mai ales dacă vă plimbaţi des şi există riscul să fugă sau să se piardă) costa aproximativ 50 lei.

Dacă…aveţi ghinion, va fi nevoie să vă deparazitaţi câinele, intern şi/sau extern. O astfel de operaţiune vă costă la veterinar până în 15 lei.

Informaţii legate de dieta câinelui puteţi găsi aici. 

Colegii de la Câinele meu recomandă să excludem cu desăvârşire:

• ceapa - conţine toxine care în concentraţie mare pot fi fatale;
• ciocolata (poate fi letală pentru câini; in plus, conţine cofeină şi câinele devine agitat) şi dulciurile în general, pentru că s-ar putea să le prefere mâncării obişnuite şi se poate îmbolnăvi (diabet, subnutriţie);
• oasele de pui şi de porc (se sfărâma în cioturi ascuţite, cauzează constipaţii şi, pe lângă dermatite alergice, pot genera şi alte probleme stomacale şi intestinale);
• resturile de la masa voastră, mai ales cele condimentate (sare, piper, boia etc.) care pot irita mucoasa stomacală şi intestinală a câinelui;
• carne de porc şi vânat crudă - pot transmite parazitoze grave şi boli incurabile;
• alimente vechi, semialterate sau alterate, care pot genera toxiinfecţii grave;
• mâncare uscată sau la conservă destinată altor animale de casă, deoarece sunt dozate nutriţional şi vitaminic pentru organismul animalelor respective.

Câinele va avea nevoie de o plimbare de măcar jumătate de oră zilnic, în funcţie de caracteristicile sale.

Pentru mai multe informaţii privind adopţiile, vă recomand şi articolul de aici.

Nu vă fie teamă să adoptaţi un câine. Nu au nevoie de voi în mod constant, tot ce vă cer este puţin timp în fiecare zi şi o cantitate semnificativă de dragoste. Dar pe care v-o returnează înzecit. Nu vă gândiţi că, dacă staţi la apartament, câinele va fi trist şi demoralizat şi nu o să-i placă. Într-adevăr, un câine mare ţinut într-un apartament va avea nevoie de un program de plimbare mai îndelungat, însă, indiferent de condiţii, unui câine îi va fi mai bine cu voi decât pe stradă sau în adăpost. Mai ales în condiţiile legale actuale. Cu toate acestea, asiguraţi-vă că vă gândiţi bine la condiţiile pe care i le puteţi oferi şi alegeţi un câine pe măsură.

Nu excludeţi câinii adulţi de pe lista voastră de adopţii potenţiale. Deşi este mai dificil să îi dresaţi, au avantajul de a fi trecut de fazele „adolescentine” ale vieţii, sunt adesea mai docili şi mai calmi.

Informaţi-vă online, dar încercaţi să mergeţi în vizită şi la adăpostul local. Personalul de acolo vă va putea explica, informa şi ghida prin procesul de adopţie, dacă vă decideţi să faceţi acest pas.

Adoptă un câine astăzi!

 Surse info: 1, 2

Surse foto: 1, 2, 3, 4, 5 

Astăzi, „sistemul” s-a schimbat. La fel şi politicile, modul de gândire al oamenilor, raportul faţă de animale în general şi faţă de câini, în special. Însă ceva nu funcţionează aşa cum trebuie, din moment ce ne regăsim într-un Bucureşti (ca să luăm un caz dintre multele oraşe care se lupta cu aceeaşi problemă) nu la fel de sufocat de câini fără stăpân, însă care îşi găseşte, în adăposturi aglomerate şi insalubre, o pseudo-rezolvare a unei probleme induse de chiar locuitorii săi.

1. Câinii de pe străzi şi  din adăposturi sunt rezultatul abandonului

Este practic imposibil să nu fi auzit niciodată povesti despre un coleg, un vecin, vreo rudă îndepărtată al cărei câine a născut şi, pentru că nu avea ce face cu puii, i-a abandonat în marginea oraşului sau la vreo ghenă de gunoi. Sau i-a aruncat în curtea cuiva. Sau, mai rău, pe vreun câmp. Să facem un calcul: câinii pot avea 2 naşteri pe an, a câte, să spunem, 4 pui per naştere. Dacă presupunem că de fiecare dată se nasc 2 femele, în 5 ani, ele vor produce cca 200 de pui.

              Soluţii: a. NU ABANDONAŢI CÂINII! Nu îi abandonaţi pe strada sau pe câmp, nu veţi face decât să îi condamnaţi la moarte. Dacă aveţi un câine de care nu va mai puteţi ocupă, daţi-l spre adopţie.

                        b. STERILIZAŢI-VĂ CÂINELE! Nu pot să subliniez îndeajuns importanta sterilizării. Evitaţi naşterile, aşadar puii nedoriţi, cărora trebuie să le găsiţi adăpost sau pe care veţi fi nevoiţi să-i părăsiţi. Se spune că o căţea are nevoie să nască cel puţin o dată, pentru că în caz contrar se îmbolnăveşte sau se deprima (!). Nu este decât un mit, o „umanizare” a câinelui; sterilizaţi-vă câinele şi evitaţi nu doar puii, dar şi comportamentele agresive ale animalului în perioadele de împerechere, prelungindu-i de asemenea speranţa de viaţă. Un câine poate fi sterilizat de la vârsta de 6-7 luni (talie mică), respectiv 10-12 luni (talie mare).

                           c. CIPUL ELECTRONIC: ESENŢIAL pentru animalul Dvs. În cazul în care fuge sau se pierde, acesta poate fi astfel regăsit uşor, uşurând astfel sistemul de gestiune al câinilor fără stăpân.

2. Cumpăratul câinilor şi efectele secundare

Mergeţi într-un hypermarket, inevitabil daţi peste un petshop. În vitrină, un pui adorabil, irezistibil, pe care nu aveţi cum să nu-l luaţi acasă. Greşit! Cumpăratul unui câine astfel, pe lângă „valorizarea economică” rece a unui animal, încurajează o industrie a suferinţei în spatele căreia se ascunde strict interesul financiar. Aceste magazine mizează pe cumpărăturile de impuls…şi ştim cu toţii că este imposibil să rezişti unui pui jucăuş care te priveşte cu ochi mari. Or, în multe cazuri, abia după o vreme vă veţi da seama că sunteţi poate nepregătit să aveţi un câine, sau că aţi ales o rasă dificilă, care nu se potriveşte stilului Dvs de viaţă. În plus, aţi văzut vreodată un câine adult în vitrina unui petshop? Aceşti câini sunt aduşi în magazine la vârste foarte fragede, aşadar adesea sunt luaţi de lângă mama mult prea devreme, înainte să-şi fi dobândit trăsăturile de caracter necesare. Există posibilitatea să vă treziţi cu un câine prost crescut, agresiv, imposibil de ţinut acasă. Mai mult, câinii din petshopuri sunt adesea rezultatul unor naşteri succesive, în condiţii deplorabile, doar pentru a asigura un număr satisfăcător de „produse”.

                      Soluţii: a. NU CUMPĂRAŢI CÂINI! Dacă doriţi un câine, mergeţi într-un adăpost şi veţi găsi nenumărate posibilităţi acolo. Dacă vă doriţi neapărat un câine de rasă, cumpăraţi-l direct de la o canisă: puteţi să vedeţi condiţiile în care s-a născut, în care trăieşte, puteţi să îi cunoaşteţi părinţii, ceea ce este extrem de important.

                                b. GÂNDIŢI-VĂ BINE înainte să vă luaţi un câine, fie că este de cumpărat dintr-o canisă, fie că este adoptat. Un câine nu este un accesoriu de modă, nici un obiect sau un cadou, ci reprezintă o responsabilitate pe care trebuie să fiţi pregătit să v-o asumaţi pe termen lung. Gândiţi-vă la programul Dvs, la cum vă va schimba viaţa un câine, la timpul pe care trebuie să i-l consacraţi. Dacă lipsiţi de acasă 10 ore pe zi, nu vă luaţi un labrador sau un lup, câini energici, care au nevoie de plimbări şi joacă afară. Dacă nu aveţi energie şi timp, optaţi mai degrabă pentru un câine mic şi liniştit.

În final, ţineţi cont de faptul că legislaţia românească privitoare la câinii fără stăpân este, încă, incertă, deciziile fiind lăsate la latitudinea primăriilor. Astfel, în multe adăposturi, câinii sunt eutanasiaţi după un număr de zile de la prinderea lor. Adăposturile sunt adesea pline până la refuz, iar condiţiile de viaţa sunt departe de a fi ideale. Aşadar, oricum ar fi, unui câine îi este mai bine pe canapeaua Dvs decât acolo sau pe stradă, chiar dacă nu aveţi timp sau prea mult spaţiu să îi consacraţi. Un câine va fi de nenumărate ori mai fericit petrecând câteva ore pe zi în preajma unor stăpâni iubitori decât într-un adăpost sau pe stradă. Aşadar gândiţi-vă înainte să vă luaţi un câine, dar luaţi-l, până la urmă, asumându-vă responsabilităţile necesare. Îi veţi salva viaţa şi vă veţi îmbunătăţi considerabil propria existenţă.

Surse foto: http://www.adoptiicaini.ro/imagini-caini/2010/11/adoptii-caini.jpg, http://coolnewz.info/wp-content/uploads/2011/04/caine-comunitar.jpg