Desi este o resursa fundamentala ce sustine toata viata de pe pamant, solul pica adesea din vizorul problemelor importante de mediu. Am auzit de poluarea aerului, poluarea apei, dar rareori despre poluarea solului. Dar daca nu am auzit foarte des de ea, nu inseamna ca nu exista si ca nu ridica probleme la fel de mari ca la nivelul celorlalte componente de mediu, poate chiar mai grave. Ea exista si actioneaza ca un ucigas tacut din umbra, afectandu-ne intr-un final calitatea vietii noastre de zi cu zi, de la produsele alimentare pe care le mancam, pana la alterarea functiilor naturale si a serviciilor ecologice pe care solul le furnizeaza.
Ce intelegem insa prin probleme de mediu la nivelul solului si care este cea mai mare amenintare pentru sol? Si prin urmare, si pentru noi… Despre ea am mai amintit intr-un articol anterior, cand am discutat despre amenintarea incalzirii globale relationata cu aceasta.
Sursa foto
Eroziunea solului si utilizarea terenurilor
Pierderea sau deteriorarea solurilor fertile productive este adesea cauzata de eroziune si/sau de utilizarea defectuoasa a terenurilor. Eroziunea este astfel un proces natural de indepartare progresiva a materialului de sol neconsolidat de la suprafata acestuia, cauzat de vant, apa sau gheata. Rata de eroziune depinde de o varietate de factori, ca textura solului, tipul de acoperire al terenului, sau de intensitatea vantului si/sau a precipitatiilor.
Pe langa toate acestea, ea poate fi foarte mult exacerbata de o varietate de activitati umane, agricultura sau pasunatul excesiv, defrisarile sau urbanizarea.
In anii 30, eroziuni masive cauzate de vanturi persistente si o seceta excesiva, au condus la formarea unor uriase furtuni de praf ce au distrus terenuri agricole din partea central-sudica a SUA. S-a estimat ca aproximativ 14 milioane de hectare de teren au fost distruse si alte 50 milioane au fost grav deteriorate. Acest dezastru, provocat partial natural, partial artificial, a devenit ulterior cunoscut sub numele de „Castronul cu praf” (Dust Bowl), catastrofa descrisa emblematic de Steinback in primul capitol al celebrului sau roman, „Fructele maniei”.
Sursa foto
Astazi, practicile agricole intensive si aplicarea excesiva a ingrasamintelor sintetice si a pesticidelor duc la lixivierea unor elemente nutritive esentiale si la cantitati excesive de saruri sau metale grele in sol, ce pot reduce sau chiar impiedica planta sa se mai dezvolte. In plus, fata de practicile agricole defectuoase, solurile pot deveni compactate sub greutatea utilajelor agricole sau chiar de pasunatul animalelor, nemaifiind ulterior capabile de retinere a apei.
In multe dintre tarile aflate in curs de dezvoltare, agricultura implica adesea si fenomenul de taieri si deposedare a vegetatiei, urmata de arderea terenului, lasand loc unor noi terenuri agricole si/sau pasunilor. Pe termen scurt, in urma acestei actiuni sunt eliberati nutrienti suplimentari; in plan indelungat, insa, fertilitatea solului poate scadea semnificativ destul de rapid, intrucat este ars si stratul de humus de la suprafata acestuia, ori deja se stie cat de indelungat este procesul de humificare. Acum este, de altfel, momentul cand solul este cel mai vulnerabil eroziunii. Madagascar, cu al sau sterp platou central ce cuprinde aproape 10% din suprafata tarii, este adesea privit ca un exemplu extrem unde taierea si arderea au lasat un areal complet neproductiv.
Sursa info: http://www.enviroliteracy.org/
Articol realizat de Elena Neacşu
